Traian Cherecheș | (UN)Earthings
+++ Collapse Yoga, Florin Flueraș – Individual and collective sessions at Atelier 35
Instructors: Eliza Trefaș, Florin Flueraș
Text and inserts by Bogdan Ghiu
Directed by: Horațiu Lipot
Scenography: Teodor Zugravu
Graphic Design: Alice Voinea
[RO] Pas important, trecere la un nou nivel, extindere și includere, continuare și aglutinare: intensificare și accelerare a civilizației actuale redusă la „particule” elementare.
Prin prezenta „expunere”, agentul operator Traian Cherecheș își proiectează „atelierul” în „public”, cooptând în felul acesta „audiența” la procesualitatea irezistibilă a „operării” sale care, sfidând material (materia e spiritul!) binarități, dualisme și polarități fundamentale mortificant-stabilizatoare precum interior/exterior sau natură/tehnică, tinde să atragă totul, dar absolut totul într-o nouă spirală a evoluției, accelerând și forțând trecerea în act a unor posibilități și potențialuri civilizatoare care, ne-„încălzite” neo-alchimic în felul acesta într-un nou pântece al Terrei (Țărânei)-Mamă, riscă să rămână literă moartă, șansă laxă neefectuată și atât, improbabil hazard cosmic.
Expunerea face așadar parte din imenența procesuală a lucrării, determinând un spațiu-dintre niște posibile interioare exterioare necunoscute care devine un „ochi al furtunii” sau golul-ou al unui viitor vortex re-evoluționar, „spațiu expozițional” în care intrăm acum pentru a participa în același timp dinăuntru și din afară la încercarea de trecere de la organismele supraorganizate actuale la un nou corp non-corp trecând prin stadiul unui „corp fără organe” (Artaud-Deleuze-Guattari) și, precis actual, strict acum și aici, prin stadiul profetic, pre-formal, al „organelor fără corp” (cum a spus, în alt context, Žižek), făcute să devină noi semințe într-un (și pentru un) nou Pământ. Fierbere și bolboroseală a Materiei, acum. Pentru că nu putem nici sări, dar nici sta pe loc.
(Bogdan Ghiu)
[…] Lucrările și temele lui Traian Chereches se înscriu unei tradiții inverse față de cea care s-a perpetuat de la Renaștere până la începuturile artei moderne, reprezentând o parte a artei contemporane care nu mai este asociată cu disciplinele și valorile progresului ci arată, dimpotrivă, ce supraviețuiește în om din reminisciențele arhaice ireductibile, pe care cu siguranță disciplinele progresului nu le-au putut anula. Dacă ar fi să facem o analogie cu atitudina față de cele două abordări dominante în artele vizuale actuale, cea de “creator de imagine” vs. “profanator al imaginii”, fără tăgadă că Traian este un iconodul care ocupă prima categorie. Într-o epoca de iconoclaști, acesta caută imaginea de substrat cu valență personificatoare și integratoare. Prin conceptele cu rol de avatar alese: vulcanul, coloana, masca dar nu cea umană, ci cea transumană formată pe ruinele antropocenului- ne vorbește simultan de un trecut al ante- și un viitor al post- construcțiilor umane, sccotocind într-un tip de gândire para-religoasă, lucrările fiind în fond elemente stabile într-o filosofie tradițională a corespondenței dintre microcosmos și macrocosmos. În vechiile tradiții acest dat este experimat ca o corespondență simbolică între mundan (pământ) și divin (cer), coloana spre exemplu, unul dintre cele trei elemente ale desfășurării expozitionale, reprezentând în așezările animiștilor obiectul central geografic, fiind considerată axul de comunicare între terestru și bolta cerească […]
(Horațiu Lipot)
Traian Cherecheș este un artist vizual care trăiește și lucrează între București și Paris. Examinând limitele dintre explorarea naturală și extracție, investigația sa asupra epocii actuale a evidențiază abordări puternice și simbolice ale corpului, vulcanului și ritualului. Opera sa reiese dintr-un proces interdisciplinar care folosește desenul, pictura, sculptura și sunetul pentru a traduce preocupările cu privire la multiplele transformări din lumea de astăzi. În 2019 a participat la cea de-a 64-a ediție a Salonului de Montrouge, Paris. Compozițiile sale și peisajele sonore experimentale au fost lansate pe etichete precum Archipel, Fabric Records London și Cocoon Recordings. Împreună cu Sacha Khalifé formează proiectul abstract de sunet și muzică electronică intitulat Midnight. Expozițiile recente includ „Gesticulează spre singurătate” și „Din senin” la MARe (Muzeul de artă recentă), București.
+++ Collapse Yoga, Florin Flueraș, 2016
Collapse Yoga combină yoga cu posibile ‘stări negative’ ca tristețe, anxietate, boală, lipsă de speranță, renunțare, epuizare, durere, slăbiciune, plictiseală, decrepitudine, eșec și urmele lor în corp. Confruntă obiectivele Yoga pentru coordonare, echilibru, putere, flexibilitate, cu dorințele profunde ale corpului de asimetrie, incoordonare, slăbiciune, relaxare, dezechilibru, abandon, colaps, libertate. Afectează normativitatea formei umane. Câteodată Collapse Yoga e practicată lângă clădiri intimidante, monumente, în spații publice importante, asociate simbolic cu rigiditate culturală, probleme etice sau politici dubioase. De data asta intră în dialog cu lucrările “unearthing” din expoziție. Există corespondențe și o influențe între politicile corpului și problemele societății.”
[EN] An important step, a transition to a new level, extension and inclusion, continuation and agglutination: an intensification and acceleration of current society, one which has been reduced to elementary “particles”.
Through this hereby “exposure”, operating agent Traian Cherecheș projects his “workshop” in “public”, as such co-opting the „audience” into the irresistible processuality of its „operation” that, by materially (matter is spirit!) defying binarity, dualities and polarities that are fundamentally mortifying-stabilizing, such as interior/exterior or nature/technology, has the tendency to attract everything, absolutely everything into a new spiral of evolution, thus accelerating and forcing the becoming of certain civilizing possibilities and potentials which, thusly neo-alchemically un-“heated” in a newly-minted womb of Mother Earth (Soil), run the risk of remaining but unapplied laws, an untaken lax chance, an improbable cosmic chance.
Exposure is, as such, a part of the procedural immanence of the work, determining a space-in-between a series of possible and unknown exterior interiors, one which becomes an “eye of the storm”, or the void-egg of a future re-evolutionary vortex, an “exhibition space” which we now enter in order to simultaneously participate from within and without at the attempt at crossing from the presently supra-organized organisms to a new, un-bodied body, passing through the state of a “body without organs” (Artaud-Deleuze-Guattari) and, strictly present, strictly now and here, through a prophetic, pre-formal stage, of “organs without a body” (as Žižek once called it, in a different context), made to become new seeds planted in (and created for) a new Earth. The boiling and bubbling of Matter, now. Because we cannot jump, but we also cannot stand still.
(Bogdan Ghiu)
[…] The works of Traian Chereches are part of a tradition opposed to that which was perpetuated from Renaissance to the beginnings of modern art, representing in visual arts a part that is no longer associated with the disciplines and values of progress but shows, on the contrary, what survives in humans from the irreducible archaic reminiscences, which the disciplines of progress could not undo. If we were to make an analogy with the attitude towards the two dominant approaches in the history of arts, one of “image creator” vs. “profaner of the image”, without denying that Traian is an iconodule who occupies the first category. In an era of iconoclasts, he seeks a image with personifying and integrating value. Through the concepts chosen, which bear instanaces of an avatar: the volcano, the column, the mask which is not the human one, but the transhuman formed on the ruins of the Anthropocene – it speaks simultaneously of a past of the pre- and a future of the post- human constructions, the works being basically stable elements in a traditional philosophy based on the correspondence between microcosm and macrocosm. In ancient traditions this datum is experienced as a symbolic correspondence between the mundane(earth) and divine (heaven), the column for example, representing in the animist settlements the central geographical object, being considered the axis of communication between terrestrial and the celestial […]
(Horațiu Lipot)
Traian Cherecheș is a visual artist living and working between Bucharest and Paris. By examining the limits between natural exploration and extraction, his investigation into the current age of extinction surfaces out powerful, symbolic approaches to the body, volcano, and ritual. His work emerges from an interdisciplinary process using drawing, painting, sculpture, and sound to translate concerns about the multiple transformations in today’s world. In 2019 he participated in the 64th edition of Salon de Montrouge, Paris. His tracks and experimental soundscapes have been released on labels such as Archipel, Fabric Records London, and Cocoon Recordings. Together with Sacha Khalifé they form the abstract electronic sound and music project titled Midnight. Recent exhibitions include “Gesturing towards solitude” and “Out of the Blue” at MARe (Museum of Recent Art), Bucharest.
+++Collapse Yoga, Florin Flueras, 2016
Collapse Yoga mixes Yoga with possible “negative” states as sadness, illness, anxiety, hopelessness, renouncement, exhaustion, grief, boredom, decrepitude, failure and their traces in the body. It collides Yoga’s aims for coordination, balance, strength, flexibility with the body’s deep desires for asymmetry, incoordination, weakness, relaxation, unbalance, abandon, collapse, freedom. It affects the normativity of the human form. Sometimes Collapse Yoga is practiced next to intimidating buildings, monuments, in charged public spaces symbolically associated with cultural stiffness, harmful ethics or bad politics. There is a correspondence and influence between the body’s politics and society’s problems.