Dragoș Motică este un designer român de produs care a fondat în 2014, alături de Robert Savu, studio-ul de design Ubikubi. Acesta a evoluat organic și rapid obținând deja premii pentru lampa “\” dar și extinzându-se la nivel internațional în țări ca UK sau Danemarca. Am stat de vorbă cu Dragoș pentru a afla mai multe despre Ubikubi dar și despre povestea sa.
keywords: design, utilitate, tehnică, studio
O amintire amuzantă din copilărie… când era să mă înec într-o mlaștină de curios ce eram.
Baia Mare… un oraș care se aseamănă în mintea mea cu orașele din filmele americane despre copilărie.
Primul lucru pe care-l fac dimineața… îmi iau antialergenii.
La facultate este bine să… mergi din pasiune pentru ceea ce studiezi.
Apusul în București… plăcut și frumos primăvara când este mai răcoros.
Mă deconectez… făcând sport sau mergând cu motocicleta.
Imaginația… un atribut pe care trebuie să-l exploatezi cât mai prolific dacă îl ai din abundență.
Se mănâncă foarte bine… vinetele cu usturoi.
O schimbare necesară în România… oamenii politici.
3 artiști noi descoperiți în 2016… Olafur Eliasson, Ghica Popa, Saddo.
Vlad Dumitrescu: Hello, Dragoș! Ne bucurăm că avem ocazia să discutăm cu tine în cadrul rubricii feeder insider. Ubikubi, proiectul tău și al lui Robert Savu, început în 2014, a evoluat rapid și organic. Cum a luat naștere Ubikubi și ce v-ați propus cu acest concept?
Dragoș Motică: Eu si Robert ne știam de ceva timp. Colaboraserăm pe niște proiecte de amenajare. Eu voiam să fac mai mult design de produs, iar Robert își dorea să clădească ceva în zona mobilierului, dar ideea s-a cristalizat odată cu succesul lămpii “/”.
Noi (sau cel puțin eu) îmi doresc ca Ubikubi să devină un brand home&decor în adevăratul sens al cuvantului. Să devină un brand important care să aibă desfacere în toată lumea și care să fie validat și considerat ca un brand în toată puterea cuvântului atât de români cât și de străini. Să încurajăm creația de design și designeri români, să avem încredere în noi și să fim mândri că și noi putem, de aici, din Romania, sa însemnăm ceva pe acest segment.
VD: Ubikubi are și o prezență internațională și putem găsi produsele voastre în Danemarca dar și în UK la celebrul restaurant Nando’s, în Doncaster. Cu siguranță v-ați propus să vă extindeți și în alte țări, care credeți că sunt pașii spre acest scop?
DM: Târgurile. Trebuie, și facem demersuri în acest sens, să mergem la târgurile de profil. Lumea trebuie să ne cunoască. Trebuie să relationeze fizic cu produsele noastre, astfel să le creștem încrederea că suntem viabili și capabili să facem lucruri bune.
VD: Ai făcut atât Facultatea de Arhitectură cât și cea de Arte & Design. Ca designer de produs, cum te-a ajutat formarea de arhitect?
DM: Le-am făcut invers. Intâi Designul la Arte și apoi Arhitectura. Arhitectura m-a învățat să gândesc mai structurat și mai organizat.
VD: Produsele tale vor să răspundă cât mai corect și relevant unor nevoi cotidiene. Ce urmărești atunci când vrei să creezi un produs care va face viața mai ușoară oamenilor?
DM: Produsele mele, cred eu, sunt mult mai ancorate într-o zonă emoțională decât într-una practică, deși nu ignoră deloc zona practică. Doar că majoritatea au o poveste care le duce într-o zonă mai apropiată de emoțional decât a necesității funcționale.
VD: Utilitatea este un element esențial în produsele tale, iar în design-ul Flying Saucers putem găsi grija mamei tale de a nu strica masa din cauza farfuriilor fierbinți. Ce povești ne dezvăluie noua colecție de mobilier, lămpi și accesorii pentru casă, pe care ai lansat-o recent în cadrul Romanian Design Week?
DM: Utilitatea este foarte importantă pentru mine, dar tocmai ce spuneam mai sus, și in cazul Flying Saucers, eu am încercat să rezolv o problemă, deși în final proiectul are valențe emoționale mai puternice decât practice.
Noua colecție este una de care sunt mulțumit de rezultat ținând cont că am colaborat în acest an cu cinci designeri în afară de mine. VULCANO al Ancai Fetcu este un suport de lumânări care se joacă cu ideea materiei topite care se prelinge. A trăirii vizuale a acelui moment când un vulcan erupe și lava se revarsă. Tăvițele din lemn FLIP ale Ruxandrei Sacalis transmit un aer tradițional-romantic. Au o prețiozitate dată de gaica din piele pentru agățare. Ele se pot întoarce (FLIP) și pot fi folosite fie ca funduri de tăiere fie ca tăvițe de fructe, de luat micul dejun. Râșnițele JOHN CRUSHER ale lui Alex Ioniță surprind prin forma lor care inspiră o cu totul altă utilitate – cea de lanternă. Folosirea ceramicii și a lemnului în combinație le aduce un aer aparte. Suportul de lumânări KNURLY a celor de la 201 Design Studio arată versatilitate. Poate fi folosit pentru una, două sau trei lumânări. Randalina de pe suprafața suportului te duce cu gândul la piese cu valențe tehnice. Căsuțele 11+1 ale Elizei Yokina sunt un joc educativ din diferite esențe și dimensiuni de lemn care poate fi folosit și ca jucărie decor pe birou.
Lampa N, realizată de mine, se “joacă” cu echilibrul, cu simplitatea grafică, cu asocierea de materiale ca marmura și metalul. Se joacă și redefinește percepția arhietipală a comutatorului pornit/oprit, care în cazul Lampii N devine un lement integrat în designul lămpii. Lampa TAKE A BOW, realizată tot de mine, intrigă privirea. Inspirată de forma rezultată din îndoirea unei țevi, lampa se vrea a inspira un obiect realizat dintr-un material moale, dar de fapt, corpul este făcut din ceramică, deci un material tare. Carafa pentru apa PENGUIN încearcă să rezolve prin intervenții minime asupra formei, ergonomia gestului turnării apei. În final, forma semăna cu un pinguin încât am decis să o numim așa, deși, numele și ideea nu au nimic în comun.
VD: La Ubikubi doriți să faceți produse accesibile, simple și sustenabile. Ce tehnici folosiți pentru a ajunge la aceste rezultate?
DM: Nu cred că sunt tehnici cât un crez al meu personal pe care încerc să-l păstrez în toate proiectele, acela al sincerității vizavi de ceea ce putem face. Cred că obiectele noastre sunt simple și sincere datorită limitărilor tehnice cu care ne confruntăm, dar pe care eu și designeri cu care colaborăm, încercăm să le utilizăm în folosul nostru. Și neascunzând aceste limitări, expunându-le, publicul ne percepe simpli și sinceri. Nimic sofisticat.
VD: În 2008 ai înființat Dragoș Motică studio unde proiectele tale se extind în domenii ca arhitectură, design interior și graphic design. Ce obiective ți-ai propus cu propriul studio?
DM: Descrierea aceea, de pe site-ul meu, este ușor forțată. Este adevărat că am lucrat și amenajări și chiar puțină arhitectură, dar după cum vezi, pe site apar doar lucrări de design de produs. Este adevarat că aș vrea mult ca acea descriere să devină o realitate. Aș vrea ca Dragoș Motică Studio să se delimiteze într-o oarecare măsură de UBIKUBI și să activeze ca un studio de sine stătător și care să servească și clienți externi în toate acele domenii enumerate în descrierea de pe site. Dar dacă ar fi să aleg între a rămâne cu UBIKUBI fără a mai fi un designer al cărui nume apare ca independent, nu m-ar deranja. Până la urmă, dacă fac ce îmi place sub umbrela UBIKUBI, nu cred că satisfacția este mai prejos. Ubikubi rămâne cel mai important “client” al Studioului.
VD: Pentru Lampa Slash care a obținut premiul A’ Design Award Medal, ai abordat un concept drăguț și interactiv. Practic, i-ai invitat pe posesorii lămpilor să efectueze câteva distrugeri parțiale ale abajurului din beton, generând noi forme și posibilități. Ai în plan și alte proiecte participative, în care finisajul să fie realizat diferit de fiecare persoană?
DM: Da. Cred că este foarte importantă interacțiunea cu obiectul. Aș vrea ca toate obiectele să aibă această dimensiune. Nu poți, însă, tot timpul să o faci cu toate obiectele. Poate tocmai de aceea lampa a și avut așa mare succes.
VD: Design-ul românesc a progresat în ultimii ani și în București există chiar un magazin dedicat produselor locale, Dizainăr. Cum este România ca mediu profesional pentru un tânăr designer? Ce sfaturi ai pentru cei la început de carieră?
DM: Eu sunt ușor mai rezervat când vine vorba să definesc mișcarea designului romanesc ca o progresie. Le-aș defini ca niște nuclee cu iz de experiment. Nimic foarte închegat. Asta nu înseamnă că nu suntem pe drumul cel bun. Toți au început de undeva și așa trebuie să facem și noi.
La partea cu mediul profesional, eu zic că este un dezastru. Școala este un dezastru. Mie mi se pare că nu a progresat cu nimic de pe vremea mea. Absolvenții, majoritatea, ies total nepregătiți in acest domeniu. Și acest lucru este explicabil și din cauza lipsei de resursă umană calificată în universitățile de profil din Romania. În concluzie, dacă aș fi un tânăr absolvent aș vedea două opțiuni. Una ar fi să plece din țară, să lucreze, ca interni, pe brânci un an, doi în domeniu, ca să recupereze tot ceea ce nu au învățat în România și apoi să fie concurenți de la egal la egal cu străinii pe același post. Altfel nu cred că sunt eligibili pentru o poziție directă. Pur și simplu nu au cunoștințele. A doua variantă ar fi să înceapă să experimenteze aici în țară. Să încerce să-și adapateze discursul creativ la context. Să meargă ei spre producătorii autohtoni. Să lucreze chiar gratis pentru ei, să creeze o relație de încredere cu aceștia. Să-i facă să înțeleagă necesitatea și importanța designerului pentru dezvoltarea companiei. Să nu mai viseze cai verzi pe pereți și să încerce tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin apropiate de domeniul designului de produs. Și poate așa putem vorbi despre apariția unor lucruri mai închegate în 10-15 ani.
VD: Feeder.ro este agenția de știri a națiunii alternative de 12 ani și reprezintă o punte între artiști și publicul lor. Cum vezi influența mediului online asupra design-ului în România?
DM: Categoric, odată cu accesul la online, toată informația îți este la indemână. Acest lucru nu poate fi decât un lucru extraordinar. Nu mai trăim fiecare “în globul ” lui. Online-ul încurajează interacțiunea între oameni, colaborările. Poți afla foarte repede ce face altcineva, în materie de muncă, în alt colț al lumii. Eu cred că acest acces la online a adus și va aduce în continuare beneficii majore în toate demeniile, iar în cele creative cu atât mai mult. In cazul designului romanesc, online-ul este pentru mine aproape vital. Ca Director Creatv al lui UBIKUBI, încerc să fiu în permanență la curent cu tot ceea ce fac designerii autohtoni. Ma interesează foarte mult, deoarece așa selectez designeri cu care UBIKUBI începe noi colaborări. Le urmăresc activitatea prin intermediul online-ului, după care, cei pe care îi consider potriviți pentru brandul nostru, îi abordez și încerc să-i conving să lucreze cu noi.
Ne-a făcut plăcere!
Words by Vlad Dumitrescu
Photos VJ VLC
Pingback: Se lansează competiția de design RDW X Urban Monkey • feeder.ro
Pingback: The adventures of the feeder insider bear in 2016 | | Feeder.ro
Pingback: feeder insider 2016 | | Feeder.ro
Pingback: 10 produse interesante ale designerilor români | | Feeder.ro