Mircea Cantor – Q.E.D.

  • by

MIRCEA CANTOR – Q.E.D. (10.04.2013 – 13.04.2014)

Muzeul National de Arta Contemporana prezinta o ampla expozitie dedicata unuia din cei mai importanti tineri artisti contemporani romani, Mircea Cantor. Mircea Cantor este castigatorul prestigiosului premiu Marcel Duchamp si in ultimii ani a avut expozitii personale in unele dintre cele mai importante institutuii de arta din lume (Centre Pompidou, Macro Roma, etc.)

Vernisajul Q.E.D. are loc miercuri 10 aprilie de la ora 18:00 la MNAC.

MNAC / Muzeul Național de Artă Contemporană are onoarea să vă prezinte Mircea Cantor: Q.E.D., prima expoziție personală în România a unuia dintre cei mai importanţi tineri artişti, activi pe scena internațională în ultimii zece ani. Q.E.D. este cea mai amplă prezentare a operei lui Mircea Cantor de până acum, cuprinzând 30 de titluri: fotografii, filme, desene și sculpturi, de la Originea lumii (după Courbet) din 1999, o lucrare ce l-a determinat pe Cantor să părăsească România și să se stabilească în Franța, până la mai recentul film Sic Transit Gloria Mundi (2012) sau lucrările produse special pentru această expoziție: Business Class Worried și noua serie de fotografii Sic Transit…, în care Monica Bîrlădeanu re-actează arderea flăcării “vanității”.

Folosirea simbolurilor într-o clădire simbolică este premisa acestei expoziții. Spațiile de la parterul muzeului care păstrează elemente din decorațiunile originale, reminiscențe ale trecutului traumatic al clădirii vor găzdui două impunătoare lucrări catalizatoare: un text gigantic scris pe perete cu fitil de dinamită (a cărui aprindere va fi performată la vernisaj) și sculptura ce reproduce la scară reală o casă maramureșeană cu acoperișul neterminat.

Această ultimă lucrare, Prag resemnat care oscilează poetic între local și universal este plasată în tandem cu intervențiile in situ ale lucrării DNA Kiss și supravegheată de pe plafon de Cer Variabil. Prin aceste vecinătăți Cantor orchestrează o discuție complexă despre strămutare/relocare, fragilitate, certitudine și anxietate raportându-se într-un mod critic la istoricul Casei Poporului pentru a cărei construire s-a apelat în anii ’80 la un număr impresionant de meșteri anonimi, artizani și artiști care au dat formă monumentului Puterii absolute.

Sic Transit Gloria Mundi este o fuziune între imaginea Vanității și reflecția asupra disparităților economice. Filmul este prezentat în dialog cu Holy Flowers (fotografii alb/negru cu arme israeliene, reflectate caleidoscopic) și Fishing Fly (un avion de vânătoare construit din butoaie de benzină reciclate și accesorizat cu un cârlig auriu de pescuit, supradimensionat). Bine-cunoscutele filme Deeparture și Wind Orchestra împărtășesc preocuparea pentru anxietatea și sublimarea violenței, precum și felul în care aceasta poate fi indusă metaforic și instituită politic.

Expunerea este concepută pentru a provoca (auto)reflecția.
Quod Erat Demonstrandum: titlul auto-ironic contrabalansează ambiția artistului de a crea lucrări unice și universale, de a opera artistic în zona declarațiilor irefutabile. Lucrări precum Unpredictable Future, All the Directions sau Cer Variabil reproduc această indecizie între abordarea tranzitivă și incertitudinile interpretative ce apar în momentul în care declarațiile artistice își întâlnesc receptorii.

Expoziția Mircea Cantor: Q.E.D. va rămâne deschisă timp de un an. În luna septembrie sunt programate evenimente speciale și schimbarea proiecțiilor video. Lucrarea Eyes Starring to My Absence va putea fi văzută la intrare, doar în zilele de luni și marți, când muzeul este închis pentru public.

Camera de oaspeți, un spaţiu integrat expoziției va găzdui în fiecare lună lucrarea unui artist, prieten sau artizan care împărtășește aceleași afinități cu Mircea Cantor: Rudolf Bone (aprilie), Geta Brătescu (mai), Gabriela Vanga (iunie), Ion Grigorescu (iulie), Corneliu Brudașcu și Andrei Șerban (august), Victor Man (septembrie), Oanea Vasile și Ioan Opriș (octombrie), Ciprian Mureșan și Angajare de clovn de Matei Vişniec, regia Geo Balint, cu Eliza Noemi Judeu, Nina Io¬nescu şi Adelaida Perjoiu (noiembrie), Adrian Gagiu (decembrie), Victoria Berbecaru (ianuarie), Miklós Onucsán (februarie), Pavel & Tudor (martie).

Mircea Cantor s-a născut în România în 1977. Trăiește și lucrează “pe pământ”.

Expozițiile personale majore includ Mircea Cantor, Centre Pompidou (2012); Sic Transit Gloria Mundi, MACRO Museo di Arte Contemporanea, Roma, (2012); More Cheeks Than Slaps, Le Crédac, Franța, (2011); Wise as a Serpent and Innocent as a Dove, Städtisches Museum Abteiberg, Monchengladbach, Germania, (2010); Mircea Cantor solo, Kunsthaus Zürich (2009); The Need for Uncertainty, Modern Art Oxford și Arnolfini, Bristol and Camden Arts Centre, Londra (2008-2009); Ciel Variable, Fonds Régional d´Art Contemporain Champagne Ardennes – FRAC, Franța (2007); The Title Is the Last Thing, Philadelphia Museum of Art, USA (2006).

Și expoziții de grup: TRACK, S.M.A.K. Gent, Belgium (2012); Our Magic Hour – Yokohama Triennale, Japonia (2011); Barock, Museo MADRE, Napoli (2009); 28th Bienal de São Paulo, Brazil (2008); Airs de Paris, Centre Pompidou, Paris (2007); Brave New Worlds, Walker Art Center, Minneapolis (2007) și 4th Berlin Biennale (2006).

În anul 2011 i-a fost decernat premiul Marcel Duchamp, Paris și în 2004 premiul Fondation d’entreprise Ricard, Paris.

Lucrări în expoziție
(aprilie – septembrie 2013):

Unpredictable Future, 2004; Deeparture, 2005; Cer Variabil, 2007 – 2013; Prag resemnat, 2012; DNA Kiss, 2008; Diamond Corn, 2005; All the Directions, 2000; Wind Orchestra, 2012; Vertical Attempt, 2009; Double Heads Matches, 2002-2003; The Origin of The World (After Courbet), 2008; I Sell My Spare Time, 2009; Europe Supported by Africa and Asia, 2009; More Cheeks Than Slaps, 2011; Holy Flowers, 2010; Fishing Fly, 2011; Eyes Staring to My Absence, 2008; SIC TRANSIT GLORIA MUNDI, 2012 – 2013; Business Class Worried, 2013; I decided not to save the world, 2011; Rainbow, 2010; With a Free Smile, 2007; Hymn For a Big Day, 2012.

Lucrări în expoziție
(septembrie 2013 – aprilie 2014):

Unpredictable Future, 2004; The leash of the dog that was longer than his life, 2009; Cer Variabil, 2007 – 2013; Prag resemnat, 2012; DNA Kiss, 2008; Diamond Corn, 2005, All the Directions, 2000; Wind Orchestra, 2012; Vertical Attempt, 2009; Zooooooom, 2006; The Origin of The World (After Courbet), 2008; I Sell My Spare Time, 2009; Europe Supported by Africa and Asia, 2009; More Cheeks Than Slaps, 2011; Easy, 2008; Fishing Fly, 2011; Eyes Staring to My Absence, 2008; SIC TRANSIT GLORIA MUNDI, 2012 – 2013; Tracking Happiness, 2009; Business Class Worried, 2013; I decided not to save the world, 2011; Rainbow, 2010; With a Free Smile, 2007; Color Silent, 2010 – 2013.

EXPOZIȚIE ÎNGRIJITĂ DE Raluca Velisar și Mihai Pop.

Arhitectură: Attila Kim.
Producție: Mihai Pop, Suzana Dan.
Contact presă: Gabriela Popp

MNAC / Muzeul Național de Artă Contemporană
Palatul Parlamentului, aripa E4
Str. Izvor 2-4
050563 București, România
Intrarea prin Calea 13 Septembrie

Deschis: miercuri – duminică,
10.00 – 18.00

Tags:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.