“Rebecca. File” propune o experienţă complexă, unde invizibilul compune imagini, pornind de la un personaj niciodată descifrat – Rebecca de Winter.
O instalaţie de: Ilinca Stihi, Andrei Popovici, Mihnea Chelariu, George Marcu, Mădălin Cristescu; Fotografii de: Valentina Beleavschi, George Dăscălescu, Mircea Gheorghe; Curatori – Andrei Popov, Eugenia Anca Rotescu.
Miercuri, 14 noiembrie, ora 18:00 vă aşteptăm la aiurart s-o redescoperim pe Rebecca de Winter într-o experienţă multisenzorială care ne va purta de la malul mării în culisele unui musical sau într-o sală de proiecţii – un spaţiu construit în întregime în jurul personajului enigmatic creat acum trei sferturi de veac de scriitoarea britanică Daphne du Maurier.
Ce se întâmplă atunci când sunetele invadează privirea? Instalaţia multisenzorială „Rebecca. File” explorează transgresia de la roman la partitura muzicală, de la scenă la microfonul de radio; şi de aici, la provocarea aiurart. „Rebecca. File” propune o experienţă complexă, unde invizibilul compune imagini, pornind de la un personaj niciodată descifrat – Rebecca de Winter.
În cadrul Festivalului Internaţional “Viaţa e frumoasă”.
Rebecca…
…romanul clasic, capodopera scriitoarei britanice Daphne du Maurier (1938).
…thriller-ul cult, în egală măsură pentru critică şi marele public, regizat de Alfred Hitchcock (1940).
…drama gotică repovestită într-un musical-hit de compozitorul american de origine maghiară Sylvester Lévay si de libretistul german Michael Kunze (2006).
Rebecca – una din cele mai celebre prezenţe absente din cultura universală. FEMEIA! (ni se spune) Cu defecte şi calităţi exacerbate; fără corp si fără chip, căci nicio imagine picturală sau fotografică nu i-ar fi putut surprinde vreodată esenţa (ni se dă a înţelege). Dispărută violent din lumea materială, Rebecca locuieşte însă perpetuu în mentalul apropiaţilor săi şi al celor care, de o manieră sau de alta, au avut vreodată de-a face cu ea. Dincolo de orice altceva, tocmai această absenţă o face iubită, detestată, cautată, o enigmă fără soluție unică.
În 2011, la Bucuresti, regizorul româno-maghiar, Attila Béres, îi reteatralizează povestea muzicală – punând-o sub o lumină cu totul neaşteptată – într-un spectacol care „îndrăzneşte să ducă emoţia până la capăt”, după spusele compozitorului Sylvester Lévay. Realizat în parteneriat cu Teatrul de Operetă si Musical din Budapesta, spectacolul de la Teatrul National de Opereta „Ion Dacian” este cea de a cincea producţie mondială a musicalului „Rebecca”, devenind în scurt timp unul dintre cele mai mari succese ale teatrului din capitala română.
Timp de aproape trei săptămâni, am urmărit ultima etapă a repetiţiilor acestei productii. Cele peste patruzeci ore de înregistrări audio – iniţial, cu destinaţie strict jurnalistică – sunt punctul de pornire al instalaţiei „Rebecca. File”. Din elemente disparate, proiectul recompune ambianţa de lucru, indeobşte inaccesibilă publicului larg, pentru a schiţa drumul unui spectacol de musical – gen deosebit de complex, dar puţin exploatat în România – de la primul pas al echipei artistice şi tehnice pe scenă, la prima ridicare de cortină.
Instalaţia explorează capacitatea producţiei „Rebecca” de a genera un alt act artistic, complementar, prin reinterpretarea materialului radiofonic şi a anumitor elemente din spectacol cu alte mijloace şi instrumente creative. În acelaşi timp, proiectul încearca sa adauge noi dimensiuni unei ficţiuni devenite deja mit, dar şi să-i verifice puterea de atracţie în zilele noastre. Aşadar, cine este „Rebecca” ?
Într-o lume contemporană dependentă de vizual, „Rebecca. File” acordă întâietate sunetului, simţ predilect al imaginaţiei. Adică, al secretului dintotdeauna al Rebeccăi : jocul lui „a fi” în „a nu fi”.
Ilinca Stihi, regizorul artistic, Mihnea Chelaru, sound design-erul şi Mădălin Cristescu, regizorul musical sunt autorii spectacolului radiofonic “Argentina”, premiat cu Gold Winner la categoria “Special Drama” în cadrul New York Festivals Radio Program & Promotion Awards®, ediția 2012, şi Marele Premiu la Premios Ondas, Secțiunea Internațională – Radio (Barcelona, noiembrie 2011).
Andrei Popovici este fotograf, artist vizual. Lucrează şi îşi împarte viaţa între New York, Miami şi Bucureşti. Absolvent al Hallmark Institute of Photography.
George Marcu este compozitor.
Eugenia Anca Rotescu este traducător, critic de teatru, redactor asociat al revistei Scena.ro, colaborator permanent al revistei Obserator Cultural, publică articole şi comentarii, interviuri şi eseuri teatrale, semnează o serie de traduceri din dramaturgia franceză şi câteva volume de autor, precum Animaţie la Ariel sau recenta apariţie, Scene în dialog.
Andrei Popov este jurnalist la RRI, premiat cu Anna Lindh Journalist Award 2011 şi argint la 20th URTI International Radio Grand Prix 2008, curator şi co-autor al expoziției “Ambronay: alt sat, altă poveste”, prieten, încă de la început, al aiurart.