Vernisaj Michele Bressan

michele-bressan-filme-gasite

Sambata 6 decembrie 2008, la ora 20.00, va avea loc vernisajul expozitiei Filme gasite a lui Michele Bressan la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc.

In urma unor comentarii, am decis sa renunt la sistemul de distributie a obiectelor prin internet, facand posibila participarea a 10 persoane din publicul larg la vernisajele care au loc la galeria 29. pentru a primi una dintre invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[at]yahoo.com.

Michele Bressan este un fotograf de 28 de ani. A inceput cu aparatul digital si apoi a renuntat la el pentru aparatele pe film. Dupa o perioada de fotografie alb-negru a trecut apoi la fotografia color.

Cele cateva etape au insemnat si insusirea unor sensibilitati complet diferite. Daca in perioada de fotografie digitala/color imaginile fara claritate transpuneau privitorul intr-o stare de reverie narcotica in care luminile pareau ude, lasand dare lungi deasupra obiectelor, in perioada de fotografie alb-negru imaginea devine mai precisa si mai obiectiva, respirand inca un aer de poezie difuza.

Dupa aceste experiente, fotografiile pe film color ajung sa fie incarcate cu o atmosfera aparte. Oricat de naturale par unele cadre, se simte in ele preferinta pentru interioarele triste si claustrofobice, incarcate de melancolie. Fotografiile de exterior sunt in cautarea unor peisaje caracteristice, cu o incarcatura mnemonica extraordinara, in bagajul careia se pot discerne straturi de antropologie vizuala, dar si o afectivitate infantila obsedata de obiectele fetis ale copilariei.

Este insa vorba nu de o copilarie atemporala, ci de una cu un puternic caracter istoric, in sensul in care emotiile se construiesc in jurul imaginilor locurilor de joaca parasite, a trandafirilor de plastic si a kitschului pre si post decembrist, cu inventarul sau precis de locuri, gesturi si obiecte, desprinse dintr-un domeniu mai larg pe care specialistii l-ar numi istorie recenta.

Sapand in imaginarul colectiv materializat in peisajele urbane romanesti si in interioarele dezolante, sau pur si simplu de o banalitate evidenta, Michele Bressan parcurge in acelasi timp un drum care tine de propria subiectivitate. In incercarea de a-si reconstrui din poze, marturii si obiecte de a doua mana propria imagine despre copilarie si adolescenta, fotograful devine inevitabil un specialist in estetica fotografica a anilor 80, cu imaginile sale saturate de emotivitatea cam lipicioasa a pozelor de familie, incarcate de gesturi parintesti discutabile si de personaje stranii, care desi atrag, par amenintatoare.

E interesant de vazut ca dupa ce si-a insusit in intregime tehnica mediului in care lucreaza, Michele Bressan creeaza imagini doar prin gestul selectarii lor dintr-o arhiva de filme gasite, a caror atmosfera, textura si afectivitate a ajuns sa o considere parte din propria sensibilitate de artist.

Fotografiile vor fi distribuite printr-o tragere la sorti catre publicul prezent la deschiderea expozitiei. din cauza spatiului limitat, accesul se face doar pe baza de invitatie. capacitatea sufrageriei fiind de 20 de persoane, imi voi asuma libertatea de a invita personal 10 dintre participanti.

Tags:

8 thoughts on “Vernisaj Michele Bressan”

  1. ELECTROGLOTOSPECTROGRAFIE

    nu tot ce se intampla in lumea asta e menit sa excluda pe unii si pe altii.mania persecutiei se trateaza

  2. urmaresc de ceva vreme povestea asta cu galerii in apartamente etc…si intradevar nu eram foarte convins de felul in care persoanele aveau sau nu acces, dar acum cand vad inca un eveniment de genul asta, vad ca omu se zbate ca sa remedieze cumva o situatie oricum dificila (galeria din cate inteleg este la el in casa, deci nu pot intra zeci de persoane) tre sa vad altfel de reactie problema : “adica stai asa…..ce plm e textu asta scris asa…pai de ce, daca eu nu pot descifra 4 cuvinte inseamna ca este snobish etc etc”…daca textu era ultra direct era catalogat “retard”, daca nu oferea invitatii nu era bine pt ca era ceva eliitist,daca,daca,daca….alo,alooooooo :))) din pacate “astia de pe la noi” alterneaza o atitudine: fie “lasa-ma ca sa te las” fie “gica contra”, cum bate vantu’….ca e vb de vasile sau de altu eu de exemplu eram interesat sa vad pozele omului, dar deja chestile de genu asta parca iti taie din cojones.

  3. As fi onorata sa particip la acest event ce se anunta a fi interesant, ca “semireprezentantaapubliculuilarg”.

    Iar in calitate de “semicolega” nu pot decat sa te felicit.

    Mihaela Ghita

  4. …fotograful devine inevitabil un specialist in estetica fotografica a anilor 80, cu imaginile sale saturate de emotivitatea cam lipicioasa a pozelor de familie, incarcate de gesturi parintesti discutabile si de personaje stranii, care desi atrag, par amenintatoare.

    Sa fiu al dracu, cred ca nu inteleg nimic din arta fotografica

    Snobish

Leave a reply (we review all comments)