Sorin Nainer – Jurnalul însotițorului discret
@ Atelier 35
Vernisaj, 11.06.2012, ora 19:00
Artistul Sorin Nainer prezintă Jurnalul însotițorului discret. Expoziția însumează o serie de fotografii realizate pe set din postura de fotograf de platou, pentru filmul Aurora de Cristi Puiu.
Motor, acțiune! Scena unei crime. Repetiții, pregătiri, timpi morți, plictiseală, încordare, descărcare.
Fotografia de platou constituie un gen aservit cinematografiei. Rolul fotografului de platou este acela de a realiza fotografii care documentează realizarea filmului, acesta urmând să fie folosite în promovarea filmului. Sau se mai poate spune că un fotograf de platou este un nefericit care se învarte în jurul setului încercând din răsputeri să nu stea în calea cuiva.
Fotograful se strecoară, se furișează, se infiltrează – fotografiază în cadru, dar în mare parte în afara cadrului. În mod discret, camera sa se contaminează de perspectiva personajului. Dincolo de rolul de a documenta procesul de producție al filmului, camera începe să releve un mod de a privi lumea. Este vorba despre o afinitate cultivată cu personajul: irascibilitatea, sensibilitatea la absurd, dezordine, jenă. Sorin Nainer își depașește atribuțiile de a produce imagini de tip making of. Se inserează în textura filmului, reusind să surprindă prin imagini statice sensibilitatea personajului.
Personajul este un erou intransigent cu un demers justițiar de restabilire a ordinii universale. Vorbind despre personajul său, autorul filmului, Cristi Puiu se referă la afirmatia lui Hitler “toţi cei care pictează cerul verde şi iarba albastră ar trebui sa fie sterilizaţi”. S-a mai spus despre acest personaj că ar fi un om care trăiește în propriul său cap. Privirea lui reliefează anomalia, aberantul și absurdul.
Roland Barthes își începe lucrarea Camera Lucida: Reflections on Photography cu o anecdotă personală: „One day, quite some time ago, I happened on a photograph of Napoleon’s youngest brother, Jerome, taken in 1852. And I realized then, with an amazement I have not been able to lessen since: ‘I am looking at eyes that looked at the Emperor.”
Este vorba despre un mod indirect de a relaționa cu subiectul fotografiei. În mod similar, aceste imagini sunt atinse de privirea unui personaj fictiv, dar pregnant.