CokeLive Peninsula Day 1

CokeLive Peninsula. Day 1. Sau despre cum se mixeaza cu mainile in aer.

de Alex Rosu

Headlinerul zilei 1 de CokeLive Peninsula a fost Tiesto. Care a fost, exact, logica organizatorilor de a-l aduce pe Tiesto pentru a n-shpea oara anul asta in Romania (in conditiile in care pe 31 iulie sau 1 august sau ceva pune si in Mamaia, anul asta a mai pus in Cluj si in Bucuresti) n-am inteles-o. Nici eu, nici toti oamenii de presa cu care am discutat.

Acestea fiind spuse, insa, am zis sa-i dau o sansa. Mai ales ca la Polivalenta in Bucuresti n-am putut sa intru, am zis ca vreau sa vad what the hype is all about. Adica.. asa cum argumentam intr-o discutie cu un amic la o bere’n Green – dom’le.. emotia oamenilor alora cand asculta Tiesto (sau orice altceva, for that matter), emotia lor, ziceam, este la fel de autentica precum a mea sau a ta la trip hop, bass music, acid jazz, acid house, techno, glitch hop, idm etc etc. Deci trebuie sa fie ceva acolo.

Asa ca am ajuns la Coca Cola Main Stage cu inima deschisa fix cand pe Maxi Jazz il chinuia dansul, si am plecat mancand pamantul cand Tiesto si-a batut joc de remixul lui Skream dupa In For The Kill. Aventura asta a durat cam 20 de minute, timp in care orice alt sunet in afara de beatul de pickhammer nu prea se auzea. In tot timpul asta, dejeul a stat mai mult cu mainile ridicate (in clasica-i ipostaza de hay-soos), lucru care ne-a facut sa emitem un numar de ipoteze legat de partea corpului pe care o foloseste pentru a mixa. Singura, din aceste ipoteze, pe care o pot publica, este ca “omu’ mixeaza la pedala”.

In tot timpul acesta, poporul lui de credinciosi era in delir. Erau si ei cu mainile in aer, tipau, sareau, si atmosfera din public era una foarte faina. Oamenii dansau, o faceau “p-aia cu mainile” (stiti voi, ca Dumbledore cand se bate cu Voldemort in Harry Potter 5 si face o vraja cu o sfera mare de apa pe care o arunca pe Voldy), mai fluierau cate-un pic, intr-o expresie – se simteau bine. Cu emotie, dom’le. Cu emotie.

Dupa o vreme, cand incepusem sa ma obisnuiesc cu ritmul ala si credeam ca pot rezista impasibil la tot concertul (HA! Nu stiu cati dintre voi s-ar fi putut lauda cu o asemenea realizare!), am auzit inceputul de la Skream’s Let’s Get Ravey Remix dupa In For The Kill. Noi – iuhuuu, publicul – liniste. Tiesto l-a lasat neatins cam pana cand cuvinteaza La Roux prima strofa, dupa care i-a alunecat slide-ul cu viteza pe la 5x si i-a adaugat un beat simplu de d’n’b (ca deh, muciosul ala de Skream nu stia ce face, sa-i arate Tiesto ce si cum). Se auzea intr-un mare fel. Ar fi fost amuzant daca macar as fi baut mai mult inainte. Si am plecat.

Noroc ca destul de repede dupa aia, Gojira a ocupat scena Coke Terrace. Si a fost bine. A inceput cu remixul dupa Adeline, si a tinut-o bine de tot timp de cele 40 de minute, cat a avut setul, cu un bass puternic si curat. A doua zi, cand ne-am intalnit intamplator in fata hotelului sau, mi-a zis ca a pus mai mult edit-uri personale, si atunci “it clicked”, pentru ca desi a trecut prin multe genuri foarte diferite, soundul a fost coerent. Si puternic.

Gojira m-a bucurat cu un set matur, bine pregatit. Nu stiam exact la ce sa ma astept – l-am mai vazut mixand de cateva ori, si cu exceptia setului din deschidere de la DJ Krush (care a sunat bestial), am ramas mereu cu “mixed feelings”. Dar setul de vineri noapte a fost foarte bine. Se simte ca a facut bine trecerea de la DJ care pune muzica la producator care mixeaza. Si asta e imbucurator. Daca o tine tot asa, n-o sa treaca multa vreme si o sa paseasca pe calea lui TRG.

Iar oamenii de la Coke Terrace au fost geniali! Sa vezi punkeri dand din cap alaturi de pustoaice pe tocuri in timpul setului lui Gojira a fost o imagine priceless. Da, atat de tare a fost setul pus de Gojira.

A – am uitat sa va spun ca Gojira avea tot timpul cel putin o mana pe butoane, si ca cealalta mai mult de 2 secunde nu statea in aer. Eu nu-mi permit sa dau sfaturi oamenilor care pun muzica, da’ am auzit ca daca tii ambele maini pe butoane, chiar ajuta!