Vlad Nancă : In the natural landscape the human is an intruder

[RO/EN/HU]

În peisajul natural omul este un intrus

– Vernisaj: vineri, 30 martie, 19:00 –

Expoziția cercetează aspecte mai puțin evidente ale modernismului secolului XX.
Artistul împarte galeria în două. Pe de o parte, o lume a imaginarului populată cu siluete dezumanizate și în egală măsura post-umane (conform Beatriz Colomina / Mark Wigley), micro-făpturi descinse din schițe arhitecturale și readuse la viață prin mărire la scara 1:1. Alături de ele, un alfabet extra-terestru rezultat din izolarea părții decorative de partea funcțională a unor suporturi de plante est-europene, semne ale unei estetici de esență modernistă sustrase dintr-o practică de inspirație folclorică. În a doua parte a expoziției, trei coloane placate cu faianță 15/15 (în picioare, căzută și oblică) ne plasează, prin “grid”, direct în modernitatea secolului XX, unde se discută teme legate de sculptura modernă, cursa spațială, modernism ca accelerator al Antropocenului.

Titlul expoziției este textul explicativ al unei ilustrații de John Ormsbee Simonds din manualul său Arhitectura Peisajului din 1967.

/

[EN]
In the natural landscape the human is an intruder

– Opening: Friday, March 30, 7 pm –

The exhibition explores some of the less conspicuous aspects of Modernism in the 20th century.
In one half of the gallery, an imaginary world comes to dubious life, as it is populated by figures that result from enlarging micro-silhouettes for architectural sketches to a 1:1 scale – de-humanized or post-human (per Beatriz Colomina and Mark Wigley). Next to these, an extra-terrestrial alphabet emerges from the separation of the decorative and the functional in a series of Eastern European plant holders, which intersect an essentially modernist aesthetic and folkloric inspiration. In the second part of the exhibition, three columns with 15 by 15 tiles (standing, fallen and slanted) compose a grid that references directly twentieth-century modernity, but also invoke topics related to modern sculpture, the space race, and modernism as an accelerator of the Anthropocene.

The title of the exhibition is the caption of an illustration in John Ormsbee Simonds’ 1967 Landscape Architecture manual.

/

[HU]
A természeti tájban az ember betolakodó

– Megnyitó: Péntek, március 30, 19:00 –

A kiállítás a XX. század modernizmusának kevésbé evidens aspektusait kutatja.
A művész két részre osztja a galériát. Egyik része dehumanizált sziluettekkel (és ugyanolyan arányban poszt-humán, Beatriz Colomina / Mark Wigley értelmében), és 1:1-es nagyítással életre keltett építészeti vázlatokból származó parányi lényekkel benépesített képzeletbeli világ. Mellettük – néhány kelet-európai növénytartó dekoratív elemének funkcionális részeitől való izolálás eredményeként – egy földön-kívüli ábécé, a folklór inspirálta gyakorlatból kiemelt esztétika modernista lényegének jelei. A kiállítás másik része, három 15/15-ös csempékkel kirakott oszlop (álló helyzetben, eldöntve és elferdítve) közvetlenül a XX. század modernitásába helyez a „rácsozat” által, a modern szobrászathoz köthető témák, az űrverseny, a modernizmus mint az antropocén korszak felgyorsítója kerülnek megvitatásra.

A kiállítás címe John Ormsbee Simonds illusztrációjának magyarázó szövege az 1967-es Landscape Architecture című kézikönyvéből.

/

Mulțumiri / Thanks to / Külön köszönet
Daniel Codrescu, Ion Dumitrescu, Rudolf Gräf, Nona Inescu, Magdolna Kortárs, Krisztián Kristóf, Mihnea Mircan, George Voynov