Suzana Dan / On Love, with the Best Intentions
Despre dragoste cu cele mai bune intenții
Pictura Suzanei Dan are un discurs etajat în multiple stări emoționale, în care se pot regăsi, pe rând sau împreună, bucuria, teama, extazul, triumful sau trauma. Dacă la începuturile carierei sale atingea palierul unor vise comune, curta trăirile colective ale anumitor grupuri sau chiar senzațiile căpătate în urma întâlnirii anumitor stimuli, ulterior discursul a devenit mult mai personal, mai intim și, de ce nu, mai sentimental. Putem intui o delicatețe a tușelor care reușesc să umanizeze până și figurinele roz, piticii hibrizi, despre care nu știm exact dacă sunt de plastic sau doar niște proiecții mentale ale unor minți excentrice. Au apărut elemente noi și s-au simplificat decorurile, care au căpătat o notă de realism și poezie locală, totodată.
Legătura dintre lucrările noi și cele vechi rămâne, în continuare, dimensiunea asociativă a universurilor reprezentate. Totul pare firesc până ce observi că un element sau altul nu e tocmai în regulă, că nu se regăsește cu totul în spațiul propus. Calitatea care o apropie cel mai mult pe Suzana Dan de imageria suprarealistă este amestecul acestor universuri paralele, imaginate, cu dexteritatea unui crupier ce oferă un spectacol al cărților de joc. Privești panorama și adesea ceva pare în neregulă, fie că vorbim despre un cer cu nori în forme și culori bizare, fie că vedem o mână sau un picior în levitație brauneriană, fie că personajul pe care îl studiem are mai mulți ochi decât trebuie sau pielea îi e mai pigmentată decât ar tolera un medic dermatolog.
Anatomiile roz tolănite în decoruri luxuriante, colorate intens, psihedelic au devenit emblematice pentru pictura sa și pentru transgresiunea picturii douămiiste. Colegă de generație cu Dumitru Gorzo, Alexandru Rădvan, Florin Ciulache și mulți alții, Suzana Dan dă dovadă de o sete neostoită de artă și are o energie regeneratoare incredibilă, reușind, fără pauză, să fie prezentă în galerii, ca artist sau în spatele unor proiecte interesante, ca manager sau curator.
Scena artistică românească a fost multă vreme dominată de pictură, dar cea practicată de Suzana râde în nasul temelor și culorilor convenționale, plictisitoare, nu e rețetă de succes, ci este prezentă și suficientă sieși, fără adjuvanți, se evidențiază dintr-o sută, țipă mai tare fără să falseze.Imageria Suzanei Dan e compusă din fragmente anatomice suprapuse peste decoruri idilice, de vis intens colorat, cu norișori, plante și forme de relief sau din animale și oameni, un fel de scene de gen perverse, juxtapuse unor decoruri străine și stranii. Toate scenele au aerul unor medalioane, sunt amintiri ale unor personaje visate, inventate sau dispărute. Senzația dulce-amară și anxietatea provocată de aceste imagini aparent nevinovate te urmărește mult timp după.
Pictura bună, ca și literatura de ficțiune bună au cel puțin un lucru în comun – te fac să îți amintești lucruri despre tine pe care le-ai uitat. Brusc, toate culorile capătă nume, toate florile au miros și toate crimele au martori. (text de Simona Vilău)
On Love, with the Best Intentions
Suzana Dan’s paintings display a discourse organized into levels of multiple emotional states where one can equally encounter – one by one or together – happiness, fear, bliss, triumph or trauma. While at the beginning of her career she manifested herself at the level of common dreams and courted around the collective memory of different groups together with the sensations experienced as a result of meeting certain stimuli, later her discourse grew much more personal, much more intimate, and, why not, much more sentimental. A peculiar delicacy can be sensed in her brushwork, which successfully humanizes even the pink figurines, the hybrid dwarfs about which one can never be sure whether they are made of plastic or they are just mental projections of some eccentric minds. New elements have appeared together with the simplification of the décors, showing a touch of realism and local poesy.
The link between her new and earlier works is represented by the associative dimensions of the universes represented in the paintings. Everything seems natural until the viewer notices some elements that do not entirely fit the space proposed in the picture. What approaches Suzana Dan to Surrealist imagery is the way she blends these parallel imaginary universes, and she does so with the dexterity of a croupier, who turns the game of cards into a show. One watches the panorama with a feeling of eeriness either due to the sky scattered with clouds with bizarre shapes and colours or because all at once you can catch sight of a hand or a leg in Brownian levitation. Sometimes the figures have more eyes than they normally should or their skin is more pigmented than a dermatologist would consider normal.
The pink anatomies lounging among luxurious décors painted in psychedelically vivid colours have become emblematic figures both of her art and of the transgression characteristic of 21st century painting. Belonging to the same generation as Dumitru Gorzo, Alexandru Rădvan, Florin Ciulache and others, Suzana Dan has an unquenchable thirst for art and an incredible energy for regeneration, which makes it possible for her to be continuously present in galleries either as an artist or, in the background, as manager or curator of interesting projects.
Although artistic life in Romania used to be dominated by painting, Suzana’s art laughs in the face of the boring and conventional topics and colours. It is not a recipe for success. Nevertheless, it is present, for its own sake, without any adjuvants, sticks out from the other art pieces crying the loudest of all, yet without being falsetto.
Suzana Dan’s imagery is made up of anatomic fragments overlying idyllic, dreamlike, vividly coloured décors with clouds, plants, forms of relief, sometimes animals and people, some sorts of perverted genre scenes juxtaposed on strange and weird décors. All the scenes convey the feeling as if they were on a medallion, memories of some apparitions arising from a dream, invented or disappeared. The sweetish-bitter sensation together with the anxiety raised by the seemingly innocent images follow you long after encountering them.
Quality paintings and quality fiction have at least one thing in common: they make you remember long forgotten things about yourself. Suddenly all the colours get a name, all the flowers have a smell and all the crimes have witnesses.
(written by Simona Vilău)
A szerelemről a legtisztességesebb szándékkal
Suzana Dan festményei többféle érzelmi állapotot közvetítenek: a boldogság, a félelem, az extázis, a diadal vagy a trauma egymás után vagy egyidőben jelenik meg bennük. Pályája kezdetén közös álmokban hitt, bizonyos csoportok közös élményeit élte, vagy éppen azokat az inspirációkat, melyekre egy-egy találkozás során tett szert, később sokkal személyesebbé, bensőségesebbé, és, miért is ne mondjuk ki, érzelmesebbé vált a diskurzusa. Az ecsetvonások finomak, és sikerrel humanizálják a rózsaszínű figurákat vagy a hibrid törpéket is, melyekről nem tudjuk pontosan, hogy műanyagból vannak, vagy excentrikus elmék projekciói. Új elemek jelentek meg, a díszlet pedig egyszerűsödött, és reálisabb és költőibb lett ugyanakkor.
Az új és a régi művek közötti kapcsolat továbbra is a megjelenített univerzumok asszociatív dimenziója. Addig, amíg fel nem fedezed, hogy egyik vagy másik elem nincs rendben, hogy nem található meg a térben, melyet maga a művész rajzolt fel, minden természetesnek tűnik. Az a minőség, amely a leginkább rokonítja Suzana Dant a szürrealista képvilággal, az a párhuzamos világok közötti vegyülés, melyeket egy kártyát keverő krúpié könnyedségével kever össze. Nézed, nézed a munkát, és gyakran tűnik valamelyik elem oda-nem-illőnek, beszéljünk bár egy olyan égről, melynek a formája és a színei különösek, egy kézről vagy egy lábról, mely brauneri módon lebeg, vagy egy szereplőről, akinek több a szeme, mint ahány egy embernek van, vagy a bőrén több a pigmens, mint ahányat egy bőrgyógyász engedélyezne.
A rózsaszínű testek, melyek fényűző, intenzíven, pszichedelikusan színezett díszletek között jelennek meg, emblematikussá váltak az ő festészetében, és a kétezres festészet túlhaladásában. Suzana Dan Dumitru Gorzo, Alexandru Rădvan, Florin Ciulache és sokan mások nemzedéktársa; kiolthatatlan művészetszomjról tesz tanúbizonyságot, és hihetetlen regenerálódási energiája van; szünet nélkül megjelenik a kiállítótermekben mint érdekes projektek kezdeményezője, menedzser vagy kurátor.A román képzőművészeti világot hosszú ideig a festészet dominálta, de az, amelyet Suzana gyakorol, a konvencionális, unalmas témák és színek arcába röhög, nem a siker receptje, megelégszik önmagával, nem igényel segítséget, száz közül is kitűnik, anélkül kiabál, hogy hamissá válna a hangja.
Suzana Dan képvilága eszményi díszleteken fekvő anatómiai részletekből áll, melyek intenzíven színezett álmok voltaképpen, felhőcskékkel, növényekkel, domborzati formákkal, vagy állatokkal és emberekkel – valamiképpen perverz jelenetek ezek, idegen és furcsa díszletekben. Minden jelenet képeslapízű, álmodott, kitalált vagy eltűnt személyek emlékei végül is. A keserédes benyomás és a döbbenet, melyet ezek a látszólag ártatlan képek okoznak, hosszú ideig követi a nézőt.
A jó festészet és a jó irodalom, egyetlen pontban minden bizonnyal találkozik: olyan dolgokra emlékszel magadról általuk, melyeket elfelejtettél. Hirtelen minden színnek neve lesz, minden virágnak illata, és minden bűnténynek tanúja.
Simona Vilău
Demény Péter fordítása