Bandi Sasha Robert – S A V A G E @ Centrul Artelor Vizuale Multimedia
9 Februarie, 19:00
Inuman. M-am purificat cu sălbăticia când nimeni n-a mai fost acolo. Când toți și toate s-au speriat și m-au lăsat să mă duc cu barca pe Styx, deși mai erau locuri. Alungat, mi-am reamintit. Acum am să sufăr trei luni de anotimpuri reci în locul unde am mărșăluit fără pleoape , eviscerate, eviscerat. Fac asta, mă prăbușesc , mă renasc, o iau de la inceput și tot nu este bine. Sunt obosit. Le spun zeilor vechi să omoare zeii noi! Să mă primească, să mă izgonească, să mă uite, din nou. Nimeni nu va ști niciodată cum este să ai blana murdară, gheare și riduri. Și un ciomag. S-a lărgit lațul, dar tot nu-mi dau seama, îl strâng repede înapoi, prea mult de străbătut. Zece pași și câteva întoarceri mai incolo, mă decid că este totuși o decizie bună. Când privesc în case îmi vine foamea pentru pietre. Le strâng în mâna ca și pe o promisiune sugrumată cu drag, ce știu că este trecătoare. Exil. Aud uneori strigăte, urlete, îndemnuri, șoapte amicale, și mereu insistă: Adaptare! Paralizia este mai dulce, doar, decât un șarpe, această falsă potrivire. Nu aparțin! Reguli și legi mincinoase tulbură noroaiele din riduri. Căci făuritorii lor mereu au vâslit, dar niciodată n-au înotat. Cei ce mereu m-au urlat, dar niciodată nu m-au strigat. Neatins. Sub intenții, găsesc trădare, absurditate și viermi. Sugrumătorii sălbaticului fără speranță. Bețiv astăzi, campion mâine, condamnat mai înainte. Astfel, în inapartenență persist. Rănile; cu torțe și săbii mi le ascund, în timp ce sabia cu otravă vrea să mă învețe și capul să mi-l taie. Le cunosc anonimitatea, dar n-o trăiesc. Oameni din ținutul aparținerii au mațele înlocuite cu noile legi putrezite. Forme fără duh, umbre fără agonie, înmormântați cu forța, cu lanțuri ce ma violează în abis. Violența este noul crez. Cunosc ziua următoare, când nici un pumn n-am să mi-l deschid și din nou în peșteră mă înclin. Ce este frica ? Ce este real? Nu mai știu. Prefer să mă închid etern, cu mâinile mele, să evit interogatoriile lor, flote, bătăi în ușă, toate grele. Mă izbesc de frig; gol. Nu știu cum, iar, în mijlocul lor. Crud.
Bandi Sasha Robert
Bandi Sasha Robert, născut in 1989, trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România. A studiat la Universitatea de Arte și Design Cluj-Napoca, a urmat Programul de studii Masterale în Arte Vizuale și în prezent urmează Programul de Studii Doctorale în Arte Vizuale în cadrul aceleiași Universități.
În creaţia sa, Bandi Saşa Robert chestionează cele mai adânci şi adesea înfricoşătoare sentimente umane. Puterea de sondare a celor mai întunecate trăiri transformă expoziţiile lui Bandi Saşa Robert într-o interogare şi o cercetare a abisului uman. Desenele şi picturile lui Bandi Saşa Robert pun în discuţie o societate dezumanizată, trunchiată, fragmentară,marcată de abuzuri, angoase, laşitate, inapartenență şi întuneric.