Munca e un antidepresiv, pân’ la urmă

Munca e un antidepresiv, pân’ la urmă

Munca e un antidepresiv, pân’ la urmă

Astă vară am avut timp. Și am făcut un film. Despre timp. Îl pierdem? Îl folosim? Ne relaxăm? Muncim? Ne plictisim? Cum îl umplem? Cum îl irosim?
După ce am terminat de filmat, n-am mai avut timp. Să-l montăm. Să-l terminăm. Am pierdut vremea uneori, alteori am umplut timpul eficient.
A venit iarna, s-a schimbat anul, am terminat filmul. Așadar vă invităm la premieră:

vineri 11 ianuarie 2018, ora 19.00
la Londohome (Str. General David Praporgescu 31)

Munca e un antidepresiv, pân’ la urmă

Un film de Robert Bălan și Petre Fall

Cu (în ordine alfabetică): Alexandra Bălan, Eva Bălan, Alexandru Diță, Ionuț Dulămiță, Iulian Eremia, Elisabeta Gëdo, Radu Ionescu, George Ion, Rucsandra Pop, Corina Sabău, Elena Vlădăreanu.

Imagine și montaj : Petre Fall
Asistent: Elena Mărgărit
Concept și interviuri: Robert Bălan

Durata: 45 min.

O producție Asociația Art No More 2018

”De când mă știu am avut o relație ciudată cu (pe)trecerea timpului. Ba era prea mult timp liber și mă simțeam vinovat că nu fac ceva constructiv. Ba aveam prea multe pe cap și simțeam că irosesc acestă vreme muncind, în loc să mă distrez, să mă relaxez, să mă bucur de chestiile alea plăcute din viață, oricare or fi ele. N-a fost niciodată bine. Când aveam timp, n-aveam bani. Și invers, desigur.
M-am gândit să întreb și alți oameni despre relația lor cu timpul. Și așa ieșit acest film.” (Robert Bălan)

Leave a reply (we review all comments)