Lost Paradise
Vă invităm la expoziția LOST PARADISE a pictorului LIVIU MIHAI, sâmbătă, 2 februarie 2019, ora 16.00, Cuhnie, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia. Expoziția poate fi vizitată până în 27 februarie 2019./ Saturday_2nd of February 2019_at 4 pm.
„Integrându-se unui sistem ideologic deja existent, sau creându-și propriul sistem, individul s-a raportat întotdeauna la comunitate, impunându-se ca om al „polisului” sau zoon politikon, precum afirma Aristotel în cărțile „Politicii”. Recuzita din pânzele lui Liviu Mihai este una simbolică, ilustrând prin aceasta ideologii politice, sociale, religioase. De-a lungul timpului, pentru a putea exista, omul s-a regăsit în utopiile colective. Orice ideologie are la bază o utopie, așa cum istoria ne-a dovedit-o în nenumărate rânduri. Chiar ideal, un sistem la începuturile lui degenerează pe parcurs devenind un PARADIS PIERDUT. Tocmai acest Paradis Pierdut îl transpune Liviu Mihai în opera sa, printr-o recuzită de simboluri a unei mitologii personale sau colective. Trecute prin filtrul istoriei, lucrările lui Liviu Mihai aduc în discuție paradoxuri sociale, politice și religioase. Cursul istoriei a dovedit de nenumărate ori acest paradox pe care Liviu Mihai îl ilustrează. Dorința de a aboli capitalismul, inegalitatea, proprietățile private, toate au condus la apariția unei doctrine care își propunea înfăptuirea societății comuniste. Extrema dreaptă radicală a degenerat în nazism. În Italia, naționalismul și tendințele totalitare de la sfârșitul Primului Război Mondial au condus la apariția ideologiei fasciste. Toate aceste istorii din memoria colectivă sunt aduse în prim plan, iar Liviu Mihai filtrează și recontextualizează istoria, inserând-o în istoriile personale ale unor Paradisuri Pierdute.”
Raluca Băloiu, curator
<<The objects in Liviu Mihai’s paintings are of a symbolic nature, illustrating political, social and religious ideologies. Accross time, man found himself in collective utopias in order to be able to exist. By integrating within an already existing ideological system, or creating one of his own, the individual has always been relating to a community, imposing himself as a man of the “polis” or zoon politikon, as Aristoteles would describe. Any ideology is based on an utopia, as history has repeteadly demonstrated. As much as a new system can be ideal, it is degenerating gradually, becoming a LOST PARADISE. It is exactly this Lost Paradise what Liviu Mihai transposes in his works, using an assembly of symbols of a personal or collective mythology. Passing through the filter of history, Liviu Mihai’s works draw attention to social, political and religious paradoxes. The course of history has proven countless times this paradox illustrated by Liviu Mihai. The desire to abolish capitalism, inequality, private properties, all led to the appearance of a doctrine that aimed at the creation of the communist society. The extreme right has degenerated into nazism. In Italy, nationalism and totalitarian tendencies from the end of the First World War led to the appearance of the fascist ideology. All these collective memory histories are brought to in close-up, and Liviu Mihai filters and puts it into a new context, by introducing it in his personal histories.>>