Katja Lee Eliad. I want you to touch my book.
Vă invităm vineri, 7 iunie, începând cu ora 18:00 la vernisajul expoziției Katja Lee Eliad – “i want you to touch my book”.
La vernisaj va avea loc un happening, susținut de Valentina Iancu și Mihaela Drăgan. Mai multe detalii în curând.
“i want you to touch my book” prezintă trei cărți de artist și o lucrare video realizate de Katja Lee Eliad în spațiul unei tipografii din București, în cadrul unei rezidențe în care s-a autopropus anul trecut, în perioada pregătirii volumului monografic “Katja Lee Eliad. Map Maker Like Lyrical,” apărut la editura P U N C H din București. Volumul “Katja Lee Eliad. Map Maker Like Lyrical” urmărește practica artistei din ultimii 20 ani, reunind o selecție amplă de lucrări, materiale documentare și texte. Producția cărții este un proces complex, costisitor și birocratizat care limitează invariabil accesul artiștilor la această resursă esențială pentru istoricizarea cunoașterii. Confruntată cu acest șantier intimidant al producției cărților de artă, Katja se îndreaptă în mod firesc spre cartea de artist, unde fiecare etapă a procesului este personală. Lucrările-cărți sau cărțile de artist reprezintă încercarea subversivă de producție în afara sistemului, la scară umană.
“i want you to touch my book” este un spațiu de reflecție asupra capitalizării producției cărților de artă. “i want you to touch my book” este o chestionare necesară a imposibilității cărților în interiorul unui sistem capitalist periferic care limitează posibilitățile producției cărților în România. Evident, “i want you to touch my book” este o invitație deschisă la atingere. “i want you to touch my book” este o fetișizare a cărții care a devenit un obiect de lux. “i want you to touch my book” este o poziționare queer în fața acestei realități.
În video-performance-ul durațional “Heidelberg will bury me alive”, o cameră fixă înregistrează artista câteva ore în timp ce dactilografiază la mașina de scris așezată cu spatele la o mașină de tipar offset Heidelberg. Austeritatea estetică a spațiului, cromatica monotonă, imobilitatea posturii, creează aparența unui proces mecanic, a unei competiții absurde cu tehnologia tiparului reprezentat de clasicul Heidelberg. Însă mașina de scris este un instrument de lucru care nu permite detașarea, tastarea impune prezență continuă ca într-un ritual, deconcertarea fiind marcată pe hârtie de greșeli care întrerup ritmul compoziției. Cele trei cărți, realizate de pe file din carnete dezasamblate și re-cusute manual în forma originală la legătoria Fabrik, continuă seria lucrărilor conceptuale care au la bază limbajul, construite simplu prin repetiția unor cuvinte, una dintre metodele favorite ale artistei în ultimii ani. Efectul repetiției este amplificarea sensului, construcția monumentală la nivelul percepției. Cărțile obiect sunt micro-monumente antirasiste, dedicate unor istorii publicate prea rar în cărți.