Romanian Jewelry Week creste de la an la an si ajunge, in 2026, la cea de-a saptea editie, care se va desfasura in perioada 30 septembrie – 4 octombrie, la Biblioteca Nationala a Romaniei. Anul acesta, expozitia centrala Romanian Jewelry Week este completata de „Dessine-moi un bijou”, o expozitie care aduce impreuna sase artisti romani uniti de aceeasi pasiune: bijuteria.
In aceeasi sala expozitionala veti intalni artisti care, pe langa practica lor artistica principala, creeaza si bijuterie. Sunt pictori, graficieni si ceramisti pentru care bijuteria a aparut fie din dorinta de a-si accesoriza propriile tinute, fie ca o extensie fireasca a universului lor creativ, uneori ajungand si sa o comercializeze. Pentru multi dintre ei, bijuteria reprezinta o forma de relaxare, un „second act of creation”.
- Expozitia reuneste lucrari semnate de Denis Nanciu, Diana Vasilescu, Liliana Basarab, Mihaela Moldovan, Raluca Bararu si Roberta Curca.
Titlul expozitiei face trimitere la „Micul Print” de Antoine de Saint-Exupéry, una dintre cartile intrate in istoria universala a literaturii, ale carei personaje au fost ilustrate chiar de autor. De aici porneste jocul de cuvinte si ideea de al doilea act al creatiei artistice: aceeasi sensibilitate, acelasi univers vizual, explorate printr-un alt mediu: bijuteria.

DENIS NANCIU
Denis Nanciu este un artist multidisciplinar care lucreaza in principal cu metalul, explorand in acelasi timp pictura, desenul si obiectul. Practica sa se situeaza la intersectia dintre arta si design, unde creeaza bijuterie, mobilier si corpuri de iluminat realizate manual.



Cand ai inceput sa vezi bijuteria ca o forma de arta? Ce te-a inspirat sa o explorezi?
„Am inceput sa privesc bijuteria ca pe o forma de arta dupa absolvirea facultatii. Proiectul meu de licenta s-a concentrat pe sculptura in metal, iar lucrarea de master a explorat mobilierul din metal. Dupa absolvire, neavand un atelier in care sa pot realiza lucrari de mari dimensiuni, m-am indreptat catre bijuterie ca o modalitate de a continua sa lucrez sculptural, la o scara mai mica. La inceput, piesele nu au fost concepute ca bijuterii. Cand le-am expus insa, oamenii au inceput sa isi doreasca sa le poarte si m-au intrebat daca le pot transforma in brose sau inele. Asa a inceput explorarea mea in zona bijuteriei contemporane.”
DIANA VASILESCU
In ultimii ani, Diana Vasilescu si-a extins practica artistica in zona ceramicii si portelanului, creand obiecte sculpturale si functionale, precum si bijuterie. Formele organice, culorile intense cu accente pop si dualitatea albului si negrului sunt elemente recurente in practica sa. Creeaza brose si obiecte de design purtabile din plexiglas, un material transparent si seducator la care revine in mod repetat, explorand relatia dintre obiect, corp si estetica.



Cand ai inceput sa vezi bijuteria ca o forma de arta? Ce te-a inspirat sa o explorezi?
„Am inceput sa creez bijuterie pornind dintr-un parcurs artistic. Practica mea s-a dezvoltat initial in jurul desenului de linie si al lucrului grafic, iar la un moment dat am ajuns intr-un punct de cotitura, cand am simtit nevoia sa imi extind atat mediul de lucru, cat si experienta in relatie cu materialitatea. Asa am inceput sa creez obiecte din ceramica si sa descopar tridimensionalitatea obiectului si a sculpturii, experimentand cu forme, glazuri si idei. Apoi, in mod firesc, au aparut primele brose din portelan. A fost ceva nou si foarte stimulant pentru mine. Am inceput cu forme simple, care treptat mi-au dat senzatia ca trebuie dezvoltate, transformate si duse din ce in ce mai departe. Cred ca uneori este foarte bine sa iei o pauza de la rutina cu care esti obisnuit si sa incepi ceva nou, fara sa abandonezi ceea ce ai construit deja. Atunci cand creez brosele, pornesc adesea de la un desen pe hartie sau de la o imagine pe care o am in minte. Imi place sa combin medii diferite si sa vad ce rezulta din aceasta impletire dintre desen, ceramica si crearea de obiecte. As putea spune, astfel, ca fiecare brosa din portelan este o bijuterie, dar poarta in acelasi timp cu ea un spirit artistic aflat intr-o continua evolutie.”
LILIANA BASARAB
Liliana Basarab este o artista vizuala care locuieste si activeaza in Bucuresti. Practica sa artistica are o puternica dimensiune sociala si se manifesta prin diverse medii, precum ceramica, textilele, desenul, performance-ul, atelierele participative si video-ul. Lucrarile sale abordeaza adesea teme legate de gen, identitate si norme sociale, folosind ironia si un umor subtil pentru a pune sub semnul intrebarii simboluri traditionale si naratiuni culturale. Se implica si se complica in diverse forme de organizare artistica, de la Asociatia Vector in Iasiul anilor 2000, la Colectiva Premiilor Sofia Nadejde (2018-2022), iar in prezent Atelierele Malmaison.



Cand ai inceput sa vezi bijuteria ca o forma de arta? Ce te-a inspirat sa o explorezi?
„Bijuteriile sunt o extensie a lucrarilor, o varianta purtabila. Desi nu fac bijuterii sau lucrari functionale prea des, dar cred ca dimensiunea lor trebuie sa reduca ideea la esenta.”
MIHAELA MOLDOVAN
Mihaela Moldovan este o artista care traieste si lucreaza in Bucuresti, folosind impletirea ca metoda de lucru si culoarea ca forma sculpturala. In practica sa, artista integreaza si tehnici de decupaj in hartie, inspirate de atelierele de lucru manual din copilarie.
Cand ai inceput sa vezi bijuteria ca o forma de arta? Ce te-a inspirat sa o explorezi?
„Sunt artista si mama a doi baieti incantator de poznasi, care m-au inspirat sa transform haosul de piese LEGO imprastiate prin casa noastra in arta purtabila. Combinand piesele recuperate de pe podeaua casei cu altele noi, am creat doua colectii de bijuterii care atrag toate privirile: o serie exploziv de vibranta, alimentata de culorile curcubeului, si o serie eleganta, alb-negru, care nu este sobra sau serioasa nici macar pentru o clipa. Fiecare piesa este o sarbatoare jucausa a nostalgiei copilariei, a excentricitatii artistice si a distractiei pure.”
RALUCA BARARU
Raluca Bararu exploreaza intersectia dintre control formal si instabilitate emotionala, iar lucrarile sale investigheaza presiunile invizibile ale vietii contemporane, construind imagini care oscileaza intre rigoare si disolutie.



Cand ai inceput sa vezi bijuteria ca o forma de arta? Ce te-a inspirat sa o explorezi?
„Mereu am considerat bijuteria o forma de arta. De la primele portrete clasice vazute in manualele de istoria artei in care bijuteriile completau mesajul, definind statusul prin maiestrie. Pana la urma bijuteria e o forma de exprimare vizuala, o sculptura miniaturala care dincolo de rolul estetic poate purta mesaje profunde. Eu am o inclinatie aparte catre minutiozitate si detaliu asa ca mi-a parut fireasca explorarea bijuteriei, fie ca suport pentru pictura, fie ca obiect sculptural in sine.”
ROBERTA CURCA
Roberta Curca foloseste in practica ei o forma de investigatie sistematica concentrata asupra unor structuri, obiecte sau reprezentarea unor obiecte aranjate adesea sub forma de arhive, desene tehnice, notite, mostre sau alte forme folosite pentru a organiza sau prezenta informatie.



Cand ai inceput sa vezi bijuteria ca o forma de arta? Ce te-a inspirat sa o explorezi?
„Inca din facultate am explorat destul de multe directii printre care si bijuteria. Cred ca a aparut ca ceva firesc in procesul de cunoastere si auto-cunoastere specific practicii artistice. Alaturi de alte colege exploram zona textila sau lucram cu alte materiale si tehnici decat cele specifice graficii. La un moment dat ne-am costumat in diverse textile, am adaugat si medalionul meu si am creat fotografii cu aceste aranjamente bizare. Era un mediu care te incuraja sa construiesti lumi noi sau sa visezi la ele. Asa cred ca a aparut colierul textil pe care l-am denumit apoi Aelita Queen of Mars fiindca imi aminteste de facultate si de cercetarea designului socialist. Apoi in afara facultatii am tot revenit la acest mediu, creand coliere care rezonau cu ceea ce cercetam in acel moment poate ca o forma de apropiere si personalizare ca in cazul colierelor din seria Tiles sau ca o forma de personificare a obiectelor ca in cazul Colierului Vulnerabil.”







