Amiras del Tierra feminitate transpusă în lut

Amiras del Tierra - Statuetă din lut glazurat Din colecția 'A fi femeie' 20 /16.5 /6.5cm

Amiras del Tierra – Statuetă din lut glazurat, din colecția ‘A fi femeie’, 20 / 16.5 / 6.5 cm

Am cunoscut-o pe Alexandra la un eveniment de shopping în centrul orașului București în primăvară. Era ceva ce parcă nu se integra în peisaj. Creațiile ei, obiecte de artă purtabilă, ieșeau în evidență în marea de expozanți prin faptul că erau de o calitate înaltă, rafinate, demne de o expoziție într-o galerie de artă, nicidecum de un târg. De profesie terapeut prin mișcare, sufletul ei vibra altfel. Sentimentul de neîmplinire a determinat-o să caute cheia spre fericire și astfel a luat naștere Amiras del Tierra…

(un interviu realizat de AnaMaria Kovalciuc)

AnaMaria Kovalciuc: Vorbește-ne putin despre brand-ul tău… Ce anume te-a determinat sa te îndepărtezi de profesia ta și să alegi artele plastice?

Alexandra Popa: Înainte de a se naște Amiras Del Tierra a fost o dorință mare, o nevoie a sufletului meu de a se deschide, o nevoie a eului meu de a se manifesta artistic și autentic, în echilibru. Și veți înțelege pe parcurs la ce mă refer când zic echilibru. Această dorință a urmat unei perioade dificile în care mă simțeam plafonată și pierdută chiar, atât profesional cât și emoțional. Sunt un om care vede și simte mult, care își caută adevărul, liniștea și entuziasmul de a trăi, prin muncă, creație și iubire, dar cel mai important pentru mine este să fiu autentică. Îmi este greu să pun în cuvinte, dar dintotdeauna am simțit că sunt diferită, ciudată… altfel. Până chiar am început să cred că sunt defectă și am pornit în căutarea problemei, să scormonesc trecutul, copilăria și relațiile, să-mi vindec traumele cu terapii, meditații, apă rece și parfumuri exotice. 🙂 Și a durat ceva, pentru că mă uit în urmă și abia acum pot pune cap la cap etapele, persoanele și momentele revelatoare și, cel mai senzațional lucru, cum am realizat care este cu adevărat problema și ce am de făcut, deși recunosc că m-am dat cu capul de ceva pereți înainte.

Eram terapeut prin mișcare, de câțiva ani pornisem pe cont propriu brandul “Reeducare Fizică” cu țelul de a învăța oamenii să preia controlul propriului corp, printr-o abordare conștientă a principiilor fundamentale ale mișcării. Astfel am creat Atelierele de Reeducare Fizică, Arhitectura Corpului și Atelierele Pureflow – de postură și respirație, pe care nu le-am încetat dar le-am rărit și voi continua să le susțin cu entuziasm oriunde mă duc, pentru că pur și simplu îmi place să fac asta. Simt că ofer ceva valoros și oamenii apreciază informația și integrează practica. În plus mă bucur că și eu la rândul meu învăț din cunoașterea și întrebările lor, și prin aceste ateliere am cunoscut și m-am împrietenit cu oameni deosebiți. Cu toate că am ochi de inginer și minte de cercetător științific, am simțit întotdeauna că am chemare spre zona artistică și am crezut că mișcarea și dansul sunt calea mea, dar ceva nu se lega, nu ajungea încă în manifestare. Despre asta o să mai vorbesc la planuri de viitor. Atunci m-am oprit și m-am rugat. O rugăciune înălțată pentru a-mi găsi exprimarea artistică cât mai autentică. Și au venit răspunsuri, un șir de întâmplări binecuvântate, care au dus la ceea ce este acum Amiras del Tierra. O bună prietenă, Nicole, care a apărut în viața mea într-un moment important, îmi vorbește despre statuetele din cultura Cucuteni. Eu iau legătura cu o altă bună prietenă artist ceramist, Sanda (Sanda Ceramics) și îi spun ce vreau și ea îmi răspunde, mai în glumă mai în serios, să vin în atelierul ei și să îmi fac singură, că oricum mă duceam să țin un atelier de postură și respirație în orașul ei. Așa pun prima dată mâna pe lut. Este o poză aici cu prima piesă, o replică a unei statuete din cultura Cucuteni. Ce a urmat veți vedea. Ideea e că de atunci nu m-am mai oprit. Încă mă duc în atelierul Sandei ca să ard lucrările și vreau să-i mulțumesc și aici pentru îndrumare și mai ales că a făcut posibil ca eu să încep acest proiect fabulos al vieții mele.

AMK: Numele este exotic, te poartă cu gândul la tărâmurile iberice… Ce semnificație are și cum l-ai ales?

AP: Numele s-a născut natural plecând de la pseudonimul meu ‘Aziz Amira’. Amira înseamnă prințesă în arabă și mi s-a părut că se potrivește perfect ideii mele de a modela corpuri de zeițe. Am adăugat și un element descriptiv, cu dublu sens – ‘del Tierra’ înseamnă fie ‘din pământ / lut’, fie ‘ale pământului / ale Terrei’. Mi-a plăcut cum sună și așa a rămas. Am căutat și variante în engleză dar ‘Captain Planet Amiras’ a rămas să îl folosesc pentru alt proiect. :)) Întrebarea ta m-a făcut să mă gândesc și mi-am amintit că este foarte posibil să fi fost marcată de călătoria în sudul Spaniei. O excursie în care am plecat singură, am vizitat multe locuri, și cel mai impresionată am fost de Granada și castelul Alhambra, unde s-a întâmplat ceva inedit. După ce am vizitat castelul, urma vizitarea grădinilor, iar ghidul ne spusese de 7 ori să avem grijă să nu pierdem biletul că trebuie să-l mai arătăm o dată la intrarea în grădini. Mi-am zis în gând: ‘Ok, ok, am reținut, ok, nu trebuie să spui de 7 ori’, dar poate era bine să mai spună o dată. Ce credeți? Am fost singura care și-a pierdut biletul. Tot grupul se uita cu așa milă la mine, nici mie nu-mi venea să cred că e posibil să nu văd grădinile. (De aceea am făcut o poză împreună cu o parte din plantele mele) 🙂 Am alergat prin castel, nu l-am găsit, am vorbit cu toți gardienii, am întrebat în stânga și în dreapta, dar nu se putea face nimic. Aș fi insistat și sigur aș fi reușit să intru, dar grupul meu mișuna deja printre rodii și magnolii, și până să intru eu, probabil trebuia să plecăm spre oraș. Ei bine, m-am liniștit și am rămas în zona de autocare și de magazine cu suveniruri. Era pustiu, liniște și pace, așa că intru într-un magazinaș gol goluț. După ce mă uit îndelung la toate mărunțișurile, hotărâtă că nu iau nimic, dau cu ochii de domnul vânzător, pe care sincer nu mi-l amintesc, dar care mi-a dăruit un magnet de frigider, neașteptat de simplu și frumos. Mi l-a întins zâmbind fără să zică nimic. Era un dreptunghi din ceramică cu un înscris în arabă. L-am întrebat ce înseamnă și mi-a scris pe un cartonaș – Great Allah. Dumnezeu e mare. Am păstrat cartonașul și am făcut cadou magnetul unui prieten musulman. Se întâmpla în 2013.

AMK: Majoritatea creațiilor tale îmi amintesc de Gaudi prin forme și sentimentele care se trezesc privindu-le. De unde te inspiri în arta ta decorativă?

AP: Tema principală în lucrările mele este feminitatea. Senzualitatea, forța și eleganța, împreună cu toate elementele din arhetipurile feminine, pe care le descopăr neîncetat cu mare bucurie în mine. Mă inspiră natura, viața, corpul, partea aceea sacră, pură din tot și din toate. Mă inspiră și mă ghidează nevoia de echilibrul între a fi și a face. Uite că revin iar la echilibru, și îmi amintesc că pentru asta m-am rugat, fix cu cuvintele astea, să trec din a fi, în a face, să manifest adevărul interior. Transpun ce trăiesc, ce simt, cred că ce consideră sufletul meu că e valoros, ajunge să se manifeste prin mâinile mele. Spun asta pentru că simt că mâinile și lutul comunică prin sufletul meu, nu prin mintea mea. Mă apuc de lucru și controlez doar prezentul, moment cu moment până când văd (simt și știu – starea de coerență) că piesa este gata. Uneori este gata atunci, alteori trebuie să o las ca să revin.Faptul că vezi ceva în lucrările mele asemănător cu formele și expresia lui Gaudi, în primul rând este un compliment senzațional, care mă bucură mult și îți mulțumesc! Leonardo Da Vinci și Gaudi sunt două figuri pe care ar trebui să le am în ramă în studio! Ce se poate simți în lucrările mele asemănător cu opera lui Gaudi sunt cel mai probabil inspirația religioasă, componenta sacră despre care am menționat și inspirația maură prezentă în opera lui, cultura arabă fiind foarte aproape de sufletul meu, mai ales acea perioadă în care sudul Spaniei a fost sub ocupație arabă, anii 700-1500.

AMK: Ne poți povesti cum iau naștere obiectele decorative sau accesoriile? Care este procedeul?

AP: În modelaj îmi folosesc mâinile, puțină apă și un cuțit. Destul cât să fac multă mizerie și de aceea lucrez de obicei în bucătărie. Nu cred că mi-ar plăcea să lucrez în altă parte decât acasă și deja devine clar că am nevoie de o casă cu bucătărie cât o sufragerie pentru că în ea îmi petrec aproape tot timpul. Dintotdeauna mi-am dorit o casă – atelier și asta am acum. Urmează să măresc spațiul și să am și un atelier în aer semi liber, unde să pot lucra și cu alte materiale. Lucrez în liniște de obicei dar se întâmplă să ascult și muzică, fără cuvinte, cu note rare, sau ascult natura sau traficul. Prefer anumite tipuri de lut, de culori închise pe care aleg de cele mai multe ori să îl las la vedere, să glazurez părți mici și detalii. Pentru detalii folosesc ustensile speciale, dar și obiecte banale, precum o scobitoare, un pai sau un creion. Adaug elemente estetice prin puncte, linii și simboluri care întăresc mesajul pe care vreau să îl transmit, pe care de fapt mi-l transmite forma piesei. Utilizez des spirala, semnul infinitului și triunghiuri, numerologia, iar din puncte și linii formez structuri organice care dau viață formei, scoțând la exterior modelul celular propriu fiecărei piese.

AMK: Te-ai gândit la expoziție personală de artă?

AP: Sigur că da. Gândesc câteva expoziții personale pentru 2021. Una va fi cu siguranță dedicată femeii iar cealaltă spiritualității, înălțării spiritului. Acum mă concentrez pe creație și dezvoltarea și creșterea vizibilității brandului. Îmi doresc ca lucrările mele să ajungă în casele oamenilor. Consider că sunt create pentru a fi ținute aproape, contemplate în tihnă, și prin asta sper să amintească de părți uitate și să inspire în crearea de ceva nou. Totuși prioritatea este prezența online.

AMK: Unde te vezi peste 10 ani?

AP: Viitorul apropiat și natural pe care îl schițez deja este de colaborare în proiecte ce îmbină cunoașterea și pasiunea pentru corp și mișcare cu arta vizuală. Și mă refer la contopirea lucrărilor și a omului, prin arta fotografiei și a filmului. Viziunea mea artistică se coace latent de mulți ani și am încredere, acum că rotițele s-au pus în mișcare, că voi aduce împreună oamenii potriviți și resursele necesare pentru realizarea unor proiecte impresionante. Sunt un generator de idei și entuziasm și este foarte important pentru mine să lucrez cu oameni vizionari, să punem idei împreună și să aducem viziunile în manifestare. 

De asemenea, în următorii ani mă văd aducând arta în spațiul public, în drumul oamenilor, la nivel de interacțiune, astfel încât să nu o poată ocoli. Visez să creez piese din ce în ce mai mari, din combinații de materiale naturale (pământ / lut, lemn, metal și plante) și integrarea lor în instalații care invită și au nevoie de prezența umană pentru desăvârșire. Să facem dintr-un pasaj sau într-o zonă pietonală un spațiu de trăire pentru miraculosul om, în care pasul încetinește, inima bate coerent și timpul dispare. Este nevoie de astfel de zone permanente în spațiul public. Consider că arta astfel integrată în viața de zi cu zi va aduce beneficii enorme calității vieții noastre. Frumosul, armonia, natura ridică vibrația locului și a conștiinței colective și individuale, iar asta înseamnă că o să zâmbim mai mult și o să muncim mai cu spor 🙂

AMK: Ce sfaturi ai avea pentru cei care nu au curajul să își îndeplinească visele?

AP: Din experiența și cunoștințele mele, am ajuns la concluzia că nehotărârea omoară curajul. Atunci claritatea este primul pas în construirea oricărui vis. Claritatea vine din liniște și introspecție. Apoi conectare și ascultare. Urmează decizia și acțiunea. Este un proces care apoi se reia continuu. Pentru mine a fost o mare provocare stabilirea adevăratei clarități, pentru că am crezut că dacă eram pe un drum, pe el trebuie să mă regăsesc. Oricum, cum ziceam, este un process continuu în care cu cât suntem mai prezenți și dedicați, navigăm mai ușor spre visurile noastre.

În practica mea de kinetoterapeut am învățat că durerea este o cerere de schimbare. Durerea, de orice natură ar fi ea, provoacă un disconfort și este în puterea și de datoria noastră să schimbăm statu-quoul. Există o cantitate impresionantă de surse – cărți, filme, cursuri, religii, terapii și studii științifice care vorbesc despre toate acestea. Avem libertatea de a alege, însă într-adevăr cel mai greu lucru este să alegem. 

Aș vrea să închei prin a îți mulțumi pentru întrebări, la care mi-a făcut o mare plăcere să caut răspunsuri! Și cu un citat, neapărat și un citat 🙂

“Libertatea omului este partea divină din el.” Petre Țuțea

1 thought on “Amiras del Tierra feminitate transpusă în lut”

  1. Pingback: Veni, vidi, WOW! Veneția -orașul labirint • feeder.ro

Leave a reply (we review all comments)