EXISTĂ NERVI
📍de MARIN SORESCU
📍regia FELIX ALEXA
📞REZERVĂRI: 0756 021 106
📍distribuția:
RĂZVAN VASILESCU
GABRIEL RĂUȚĂ
ALEXANDRU CONOVARU
AMELIA URSU
📍scenografia:
ANDRADA CHIRIAC
📍adaptarea scenică, ilustrația muzicală, lighting design-ul:
FELIX ALEXA
🔴Apariția piesei EXISTĂ NERVI a marcat un alt drum în dramaturgia românească. Încadrată de criticii momentului în sfera teatrului absurdului, această „primă tatonare dramatică” a scriitorului Marin Sorescu propune imagini și idei ce pot fi asamblate într-o serie complexă de sensuri și semnificații.
Instalarea neobișnuitului în cotidianul familiar se produce simplu – o conversație amicală este întreruptă de o apariție neliniștitoare; o casă este luată drept compartiment de tren. Un Profesor și o Femeie (necesară) își fac apariția în locuința Locatarului și îi propun acestuia să admită inadmisibilul. Captiv în propria casă și supus interogatoriului Profesorului, Locatarul intră într-un joc nebun, în care diferențierea dintre realitate și fantasmagorie, între esență și aparență, între calm și nervi devine dificilă. Sub umbrela ironiei soresciene, ludicul și comicul se întrepătrund, dând naștere unui spectacol remarcabil, cu partituri actoricești memorabile.
O comedie rafinată și subtilă despre absurdul existenței umane.
🔴 FELIX ALEXA:
„Există nervi este o piesă cu replici de o inteligență sclipitoare, ce-ți rămân mult timp în memorie prin forța lor poetică. În spectacolul meu, personajele lui Sorescu trăiesc în lumea de azi, dar sunt ancorate în trecut prin obsesii, mentalități, frici. Panica existențială este o temă constantă în toată dramaturgia lui Sorescu, exprimată într-o formă originală, de o forță aparte, îmbinând umorul și sensibilitatea poetică. Am mizat în spectacolul meu pe acest umor cinic și poetic în același timp, amestec de speranță și deziluzie, stare confuză, ce ne este, din păcate, atât de proprie în ziua de azi. Există nervi este un spectacol ce privește cu umor negru acest secol aparent calm, ce ne distruge sistematic nervii.”
🔴 MARIN SORESCU:
Am scris piesa aceasta în 1964. Era prima mea încercare dramatică. Am urmărit atunci două lucruri: să văd în ce măsură pot stăpâni dialogul; și apoi, cum, prin această modalitate nouă pentru mine, omul pus să vorbească își poate trăda adevăratele gânduri, frământări, obsesii. Dacă vorbele sunt făcute spre a ascunde gândurile, cum se zice, ele sunt poate, din greșeală, apte și pentru a le dezvălui. Eroii mei – niște oameni care se pândesc. Acțiunea ar fi așadar o vânătoare tragică de gânduri ascunse, de constatări, de banalități, de speranțe, mizerii, înălțări și tot ce formează fondul nostru cel adevărat. Eroii trăiesc o zodie a suspiciunii care întrece orice limită, merge uneori până la coșmar și demență. Vorbele lor sunt în doi peri, frazele sacadate, pline de locuri comune, care tocmai pentru că nu mai înseamnă nimic pot spune foarte mult. Am lăsat personajelor mele cea mai mare libertate. Din sadism. Am fost primul care m-am mirat de replicile lor ciudate și mărturisesc rușinat, chiar am zâmbit. Acțiunea Profesorului, plină de neprevăzut, m-a intrigat peste măsură. Totuși nu m-am amestecat. Explorând zona dintre subconștient și conștient, real și posibil, posibil și fantastic, piesa nu trebuie luată ca o dramă a limbajului. Drama pe care am vrut s-o pun în ea este o dramă a faptelor, care câteodată pot întrece toate aceste margini.
(Luceafărul, 1968)
SPECTACOLUL ESTE SUPRATITRAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ.
Sâmbătă, 29.02., ora 17.00