INTERVIU Vlad Ivanov – „Zmeul are culori mai multe”

Am fost la Festivalul de Film Independent Anonimul și am văzut în premieră cel de-al cincilea lungmetraj al regizorului Corneliu Porumboiu – „La Gomera/The Whistlers” în cadrul Romanian Off Section. Am vorbit cu actorul Vlad Ivanov despre cum e să înveți un limbaj non-verbal de la zero, despre filme și personaje și despre cum se întoarce un actor la viața lui după un rol intens.

La Gomera/ The Whistlers

Cum a fost să înveți limbajul non-verbal El silbo?
A fost o perioadă destul de dificilă, nu a fost deloc ușor. Am avut un coach pe nume Kiko Korea care mi-a explicat cum a luat naștere acest limbaj – El Silbo care e în patrimoniul Unesco. Populația băștinașă de pe Insula La Gomera, o insulă cu multe roci vulcanice și cu căi de acces destul de limitate, guanches – a inventat acest limbaj, care funcționează și în ziua de astăzi, el se regăsește și în programa școlară a elevilor. Limbajul funcționează și acum – se fluieră unii pe alții, se fluieră „una birra mas” și vine chelnerul cu berea la masă.

Ne ieșeau ochii din cap, ne ieșea salivă pe la gură, ne înecam, prima săptămână a fost horror. Eu știu puțină spaniolă, dar înțeleg. E important să știi limba în care se fluieră ca să înțelegi.
În română pot să fluier, am și fluierat în film în română.

E mai greu decât să înveți o limbă verbală de la zero?
Am învățat și maghiară pentru filmul lui Laszlo Nemes, dar cred că e mai greu să înveți o limbă de la cap la coadă. Am mai învățat slovacă pentru un film care o să apară anul viitor, franceză, italiană, am jucat în engleză. Agentul meu e foarte simpatic și îmi spune: „Vlad, nici nu știu ce urmează acum, poate chineză, sau japoneză”.

Cum a fost colaborarea cu regizorul Corneliu Porumboiu după zece ani de la Polițist, Adjectiv?

El și-a schimbat stilul și limbajul cinematografic, a făcut un film destul de îndrăzneț, un film gândindu-se la filmul noir, cu accente de thriller, cu o poveste de dragoste, cu ingrediente ce țin de filmul de autor, dar și de film comercial, un film nou în peisajul cinema-ului românesc.

Cum ai slăbit pentru rol și în cât timp?
A fost fizic și psihic foarte greu pentru că e foarte greu să îți supui organismul unui regim draconic, nu numai unui regim alimentar foarte bine stabilit, ci și fitness, sală, înot, și o zi de filmare începea cu mers la sală și înot și se termina la fel. Înainte de filmare înotam în piscină; și în ocean am înotat de câteva ori și a fost extrem de dificil pentru că erau curenți foarte puternici care te trag fix 7-8 metri în ocean de cum intri în apă și dacă începi să te zbați, îți pierzi foarte multă energie, abia după 7-8 metri, apa se stabilizează și plutești. Am slăbit 10 kilograme într-o lună și încă 4 în două săptămâni.

Poți să îmi spui ceva în limbajul El silbo?

Filmul „La Gomera/ The Whistlers” va fi în cinematografe din 13 septembrie. Mai multe detalii pe pagina de facebook a filmului https://www.facebook.com/lagomerafilm/.

 

Vlad Ivanov și Sergei Loznitsa

Invitatul special al festivalului a fost regizorul ucrainian Sergei Loznitsa care a primit Trofeul pentru contribuția sa la frumusețea cinematografiei universale. Printre filmele prezentate, au fost și My Joy și In the fog în care a jucat și actorul Vlad Ivanov.

Cum a fost experiența cu regizorul Sergei Loznitsa?
Eu am fost foarte, foarte încântat că îl cunoșteam ca documentarist și partea de documentar își pune foarte tare amprenta asupra filmului de autor, de ficțiune, pe care îl face, chiar se documentează la ultimul detaliu și e foarte calm, cald în platou, dă indicații foarte plăcut, mai adaugă câte ceva la personaj dublă de dublă și vorbește cu tine, îți cere părerea, îmi place lucrul ăsta la un regizor.

Câte duble ai tras cu Loznitsa?
Am tras destul de multe și cu el, 10-15-20, dar cele mai multe le-am tras cu Cristian Mungiu la Bacalaureat, 50-55 duble. Ne-a spus de la început că vom trage multe duble, mai ales la cadrele secvență pe foarte multe planuri. Ca actor, știi clar ce filmezi și știi că e nevoie de răbdare, de respect față de partener, de echipă, e bine să vii foarte bine pregătit, în clipa în care vii la filmare să nu ai probleme de text, de concentrare, de fițe.

Îți plac mai mult personajele negative sau alegi mai degrabă un personaj cu încărcătură negativă decât unul pozitiv?
Întotdeauna spun că, te duci la teatru și ce personaj ți s-a părut mai interesant, Făt-Frumos sau Zmeul? Cu siguranță, Zmeul e mai interesant, are culori mai multe. Îmi aleg personajele de cât de bogate sunt pe interior, ce tip de resorturi interioare le animă viața, sau încerc să le găsesc eu în datele pe care le adun eu împreună cu regizorul și îmi place când rămân în film și când duc acțiunea mai departe, nu când nu au nimic de spus.

Cum treci de la un film de acțiune la unul mai Tarkovskian?
Ține de alegere, nu filmezi niciodată două filme în paralel, mă concentrez pe ceea ce fac și apoi îmi iau o perioadă să mă liniștesc, să scot toate energiile personajului, să pot să redevin Vlad Ivanov și să redevin din nou creativ pentru un alt proiect.

Omul Vlad Ivanov

Vlad Ivanov este o fire modestă și deschisă să vorbească despre fiecare rol pe care îl joacă, ce a învățat din el și cu ce merge mai departe. Nu refuză nicio dublă și știe foarte bine cum să arbitreze între Vlad Ivanov și personajele jucate.

Cum arată o zi obișnuită din viața lui Vlad Ivanov?
Mă trezesc, nu prea iau micul dejun, prefer să dorm dimineața și apoi citesc sau mă plimb. Mă uit la arhitectura caselor, am ajuns să iubesc foarte mult Bucureștiul.

Cum e perioada de după film?
Ești foarte încărcat la început, apoi te întrebi dacă ai găsit drumul cel mai just pentru personajul tău, în diferite secvențe, rămâi cu niște întrebări și apoi încerci ușor-ușor să îți revii. De obicei, nu vorbesc despre film. Muntele este prietenul meu cel mai bun, acolo uit de tot. E de dorit să ai o vacanță după o muncă atât de dificilă și de intensă.

Cum e să fii spectator la filmele tale la prima proiecție?
Unii regizori îmi spun la ultimul cut, hai să vezi și tu filmul să îmi dai o părere, însă sunt prea subiectiv și prefer să am emoția aia bună și frumoasă când îl văd pentru prima dată la premiere sau la festival. A doua, a treia proiecție, sunt deja mai liniștit și ce mă interesează este să văd dacă ceea ce am făcut cu personajul este just, reacția sălii, să vorbesc cu oamenii, cum li se pare.

Care a fost personajul tău preferat dintre cele pe care le-ai jucat?
Sunt multe, dar datorită personajului Bebe din 4,3,2, lumea a deschis ochii asupra mea și sigur că apoi au urmat roluri puternice, cum ar fi Samir din Câini.
Îmi place să joc doar și o secvență dacă personajul este foarte puternic – cum ar fi în Poziția Copilului și chiar dacă personajul este negativ, încerc să îl salvez, să nu îl las profund rău.

O replică preferată dintr-un film în care ai jucat…

 

Ce sfat ai pentru actorii la început de drum?
Tot ce pot să spun, la început de drum este să fii pasionat, și acum sunt pasionat, dar la început ești de două ori mai mult. Nu e o profesie ușoară, toată lumea vede din afară numai covoare roșii și festivaluri și lume care aplaudă. Am fost și eu foarte obosit, dar niciodată sfârșit, nicio producție de film nu mi-a luat bucuria. Când filmam scena grea din „La Gomera” din ocean unde mă înecau, cred că mi-am curățat sinusurile pentru 10 ani de acum înainte și Corneliu venea la mine și îmi mai cerea o dublă și eu o făceam fără probleme cu bulbuci pe gură și cu ochii mari, nu refuz niciun regizor.

Selfie de rămas-bun: Mulțumesc, Vlad Ivanov!

Descoperă mai multe despre Vlad Ivanov pe pagina lui de facebook https://www.facebook.com/VladIvanov.RO/.

 

Interviu de Alexandra Bujeniță
Imagini © Alexandra Bujeniță