Interviu cu Daia – Diana Grigore – Un-hidden Bucharest

Interviu cu Daia - Diana Grigore – Un-hidden Bucharest

[read in EN]

 

În noul interviu Un-hidden Bucharest, Daia – Diana Grigore își amintește cum s-a îndrăgostit iremediabil de design grafic și de ilustrație și ne împărtășește viziunea sa privind ce înseamnă un poster „bun”, impresii și lecții de carieră dobândite la Visual Playground 2019, care este relația ei cu sketchbookul și cum ar arăta Bucureștiul în caietele ei de schițe, de ce îi plac muralele și care sunt experimentele viitoare din parcursul său profesional, precum și ce o fascinează la fotografia pe film. Bun venit în universul său artistic, în continuă expansiune, jucăuș și desenat în culori vibrante, cu inserții bold ca un bonus de food for thought & change!

 

f: Salut, Diana, ai participat recent la Visual Playground, unde ai avut ocazia să interacționezi cu nume recunoscute la nivel internațional în domenii precum ilustrație, animație, graphic design și lettering – i-ai menționat pe Instagram pe Vasjen Katro / Baugasm, pe Magoz și Jose Lorenzo, Emiliano Ponzi, Jordan Metcalf, studio MUTI. Cu ce perspective noi ai plecat de la workshopuri – fie că vorbim despre concept, tehnică sau idei pentru proiecte viitoare – poate de animație?

Daia – Diana Grigore: Bunăă! Visual Playground pot spune că a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit până acum, pe plan profesional. A fost un mix de emoții, entuziasm, oboseală, fericire și în special sentimentul ăla minunat că ești unde trebuie. Nu mi se pare ceva cu care mă întâlnesc foarte des și, când se întâmplă să simt asta, încerc să mă bucur și să mă implic 100% în tot ce îmi oferă.

Am avut ocazia să cunosc oameni incredibil de calzi și de deschiși, dispuși să îți răspundă la orice întrebare și să împartă cu tine toate cunoștințele de care aveai nevoie. Sunt super multe lucruri pe care le-am învățat în urma workshopurilor și a conversațiilor avute cu toții, la berile de după, care m-au ajutat să îmi fac puțină ordine în gânduri și să îmi dau seama ce vreau de la mine însămi. Printre ele se numără faptul că, oriunde te-ai situa în cariera ta, e ok acolo unde ești.

E o chestie foarte toxică și mult prea practicată în industria creativă (și nu numai), să ne comparăm între noi și să știm mereu unde ne situăm, care e mai bun decât care. Magoz a spus ceva care mi s-a părut foarte fain: „No matter where we are in our careers, we are all the same.” Cu toții ne lovim de aceleași crize existențiale, blocaje creative și clienți care nu văd în noi ce ne-am dori să vadă. Și e ok, e parte din proces. 😊

f: Ai realizat mai multe lucrări pentru PosterJam, una dintre ele fiind inclusă în expoziția RDW de anul trecut, desfășurată la Hub A. Alta s-a axat pe tema REWRITE, corespunzătoare ediției 2018 a evenimentului The Power of Storytelling. Povestește-ne despre aceste colaborări și ce elemente sunt necesare, în viziunea ta, ca un poster să fie reușit.

Daia – Diana Grigore:

Din punctul meu de vedere, un poster este bun în momentul în care are un subiect clar, o coerență vizuală și îți captează atenția măcar pentru câteva secunde, nu te lasă să treci pe lângă el fără să te oprești să vezi ce vrea să îți comunice. 😊

Nu cred că există o rețetă pentru un poster de succes, ci mai degrabă consider că un factor decisiv în definirea calității unui afiș este contextul și scopul pentru care acesta a fost conceput.

Pentru mine, atunci când creez un poster, este foarte important să simt că mă distrez, să mă joc, să încerc lucruri noi în programe și să îmi ies din zona de confort pe cât posibil.

f: Un proiect despre care discutam recent cu Alina Marinescu și în care ai fost, de asemenea, implicată este Școala9. Ai ilustrat temeri în ceea ce privește școala, atât ale elevilor, cât și ale părinților, respectiv Newsletterul platformei. Ți-a trezit amintiri această colaborare? Spune-ne cum te-au influențat studiile în ceea ce faci astăzi, despre UNArte și perioada de dinaintea facultății, ce ți-a plăcut și ce ai fi vrut să fie altfel.

Daia – Diana Grigore: Să încep cursurile la UNArte a fost una dintre cele mai mari schimbări prin care am trecut până acum, pentru că liceul pe care l-am absolvit nu a fost de arte, ci unul teoretic. Experiența liceului nu a fost deloc una plăcută pentru mine, nu simțeam că mă regăsesc în nimic, totul era foarte rigid, pretențios și rece.

Înclinația spre artele vizuale era ceva ce toți vedeau în mine și de care eram foarte conștientă, dar crescută după concepția că nu poți trăi din artă, m-am desprins treptat de ideea de a-mi forma o carieră în domeniu. Doar că s-a întâmplat ceva magic în liceu și anume că m-am îndrăgostit iremediabil de designul grafic și de ilustrație, așa că am decis să urmez facultatea pe acest profil. Nu o să uit niciodată cum s-a simțit să intru într-un colectiv în care nu era ciudat să desenezi pe toate caietele, să te îmbraci colorat și să spui ce gândești. A fost ca și cum toată viața aș fi mers pe cele mai incomode tocuri și, în sfârșit, m-am descălțat.

f: Am răsfoit virtual printre gânduri, quotes și experimente de lettering expuse în sketchbook. Ce-ți place la sketchbook în comparație cu ilustrația digitală? Ce simți când împărtășești din intimitatea ta cu ceilalți?

Daia – Diana Grigore: În 2018 am început un proiect personal cu scopul de a mă motiva să desenez/scriu ceva zilnic, așa că am luat un sketchbook pe care am scris în cât mai multe feluri diverse cuvinte, de la versuri din melodii cu care mă trezeam în cap până la lucruri pe care le auzeam pe stradă sau care-mi treceau în ziua respectivă prin minte. Cel mai interesant a fost că nu mă așteptam ca oamenii să înțeleagă mare lucru din ele, pentru că unele mi se păreau complet random dacă nu le-aș fi văzut prin filtrul meu. Dar chiar am avut un feedback foarte simpatic pe urma lor și cred că o să mai fac asta curând.

Cât despre relația mea cu sketchbookurile, este una complicată. Am momente în care umplu unul într-o săptămână și simt că e cel mai tare sentiment să greșești și să rupi foi când nu îți place ce ai desenat, alteori mi se pare că nu merită copacii să îi chinui așa și caut cu disperare butonul de undo. Cu toate astea, nu cred că aș putea vreodată să încep un proiect fără să pun creionul pe hârtie întâi. Mi se pare că momentul ăla când ai în față foaia goală și nu știi nici din ce colț să începi este pe cât de intimidant, pe atât de fermecător.

f: Ai ilustrat o poezie pentru inițiativa 5poems, iar în cadrul agenției unde lucrezi – un catalog educativ pentru mămici. Cum se împacă textul cu desenul în cazul tău? E textul o limitare, o provocare, o oportunitate? Ai în plan proiecte viitoare de ilustrație de carte și, dacă da, pe ce tipuri de cărți și autori vrei să te axezi?

Daia – Diana Grigore: În ultima vreme, am început să mă axez pe ilustrația editorială, pentru că am realizat că îmi place foarte mult să am un suport pe care să construiesc ilustrația, un punct de plecare.

În prezent, lucrez la licență, care constă în ilustrarea unei cărți pentru copii (încă puțin și veți vedea despre ce e vorba). Cu siguranță mi-ar plăcea să continui pe drumul ăsta și să am parte de mai multe proiecte de acest gen. Sunt o fire destul de copilăroasă și mă regăsesc foarte mult în zona asta a ilustrațiilor colorate, pline de smiley-faces și linii imperfecte. La final, când mă uit la ele și simt cum copilul din mine se bucură, știu că sunt mulțumită cu ce am făcut, că și-a atins scopul.

f: Ne-a mai atras atenția seria The BOLD ones. Spune-ne mai multe despre tematicile abordate, combinația de culori intense care stă la baza ilustrațiilor tale și la ce lucrezi acum.

Daia – Diana Grigore: Despre ilustrațiile din seria „The BOLD ones” pot spune că se leagă prin outline, formele pline și culorile vibrante. Ideile din spatele fiecăreia diferă, printre ele se numără mini-proteste împotriva sutienelor și a frustrărilor cauzate de social media. Altele abordează subiecte mai personale, precum „The repressed cravings of a quitter”.

Tot din această serie fac parte și cele intitulate „Lies” (transformate ulterior în pin-uri), pornite din sentimentul de dezamăgire din copilărie, în momentul în care ambalajul nu corespundea conținutului și în loc de biscuiți găseai nasturi, iar în cutia de înghețată erau sarmale.

f: Când nu ești în fața computerului sau a sketchbookului, unde te găsim în București? Ce iubești la capitală? Este orașul o sursă de inspirație pentru tine?

Daia – Diana Grigore: Printre localurile preferate în capitală se numără Papila, Beans&Dots, M60, Apollo, Point. În ultima vreme, nu mă mai regăsesc atât de mult în haosul dintre betoanele Bucureștiului și prefer să mă retrag prin parcuri (Circului e preferatul meu) sau la Lacul Morii, când e soare. Cel mai mult îmi place să mă plimb noaptea cu bicicleta prin oraș, pe străzile din Bucureștii Vechi, printre case. În rest, îmi găsesc liniștea în curtea casei din orașul meu natal, Buzău, unde mama mea cea super-pasionată de flori (bună, mama!) a transformat grădina într-un colț pentru zâne.

Cât despre sursa de inspirație, pentru mine ea se găsește în toate experiențele și în toate detaliile care mă înconjoară, deci mai mult ca sigur orașul în care trăiesc joacă și ocupă un rol important în procesul meu creativ.

Daia - Diana Grigore

f: Ne bucurăm să aflăm că localurile tale preferate se numără printre locurile în care pasionații de street art pot găsi harta Un-hidden Bucharest, unde am adunat intervenții în spațiul public semnate de artiști din țară și din afară. E vreo astfel de creație care ți-a atras atenția în București sau pe străzile altor orașe? Astăzi se întâmplă uneori ca ilustratorii să își lase amprenta creativă și prin picturi murale. Te-ai gândit până acum la un proiect de street art?

Daia – Diana Grigore: Întotdeauna mi s-a părut foarte important să dau și o dimensiune reală lucrărilor pe care le fac. Să le desprind din ecran, să le pot materializa într-un fel sau altul.

Muralele mi-au atras mereu atenția și consider că reprezintă una dintre cele mai frumoase modalități de a da viață lucrărilor tale și de a le oferi oamenilor care merg încruntați prin oraș un mic cadou de care să se bucure, măcar timp de un story pe Instagram.

Cred că e incredibil de fain să-ți vezi ilustrația, care inițial era de dimensiunea sketchbookului, cum ajunge să ocupe un perete mai mare decât tine. Deci da, cu siguranță mi-ar plăcea mult pe viitor să lucrez la un proiect de street art și sper că se va întâmpla cât de curând. 😊

Daia - Diana Grigore

f: Dintre pasiuni dincolo de desen, ai pe Facebook un album de fotografii intitulat „filme portugheze”. Pe lângă fotografie, ce alte zone creative îți place să explorezi sau te inspiră în ceea ce faci?

Daia – Diana Grigore: De când mă știu, am fost foarte atentă cu amintirile mele și m-am ținut cât am putut de strâns de ele, să fiu sigură că nu le pierd. Am descoperit încă din copilărie că fotografia e poate cel mai frumos mod de a păstra un moment cu mine și după ce el trece. Nu am luat niciodată cursuri în acest sens și nu am făcut asta într-un mod profesionist, ci pur intuitiv și personal. Fotografia pe film mă fascinează prin tot ce presupune, prin toate texturile, surprizele și imperfecțiunile ei. De fiecare dată când duc un film la developat, mă simt ca un copil care așteaptă nerăbdător să afle ce a primit de Crăciun.

Sunt foarte multe lucruri care îmi plac și pe care le-am făcut de-a lungul timpului, de la bijuterii handmade până la poezii, dar cel mai mult mă identific cu ceea ce fac acum, cu ilustrația și cu designul grafic. Din aceeași sferă, plănuiesc să experimentez mai mult cu animația, cu printul pe textile și, eventual, să pictez murale.

f: Dacă ai dedica o pagină de sketchbook Bucureștiului, cum ar arăta?

Daia – Diana Grigore:

Daia - Diana Grigore - sketchbook

O puteți urmări pe Diana pe Instagram, Facebook și Behance.

Acest articol face parte din seria de interviuri Un-hidden Bucharest, publicate săptămânal pe feeder.ro, în care vom sta de vorbă cu artiști locali implicați în street art și graffiti. Vom descoperi împreună universul lor artistic și cum orașul poate fi regenerat prin intervenții artistice în spațiul public.

Fiți cu ochii pe feeder.ro, publicăm în curând interviuri noi. Discutăm cu iZZY iZVNE, Maria BălanJohn Dot S, Livi PoRobert Obert, J.Ace, KSELEQOQYNQYSHY, Primitiv Print, Livia Fălcaru, Skinny Bunny, Obie Platon, Alina Marinescu, Maria Duda, Meguru Yamaguchi, Trun, Irina Marinescu, Kero Zen, Lost.Optics, Serebe, CAGE, ILUC, Nicolae Comănescu, Nicolás Alfalfa, Boeme1, SUNSHINERS, Jan Kaláb, Tobias Barenthin Lindblad, Sorin Trăistaru – Bine Scris, Pisica Pătrată, Alexander Blot şi nu numai.

Interviu de Emilia Cazan

Imagini © Daia – Diana Grigore & Cătălin Olteanu (foto Visual Playground) & Cătălin Georgescu 

Un-hidden Bucharest este un program de regenerare urbană conceput ca o serie de intervenții artistice în spațiul public care au ca scop umanizarea orașului București și promovarea cunoașterii și explorării acestuia prin artă.

Proiectul de street art Un-hidden Bucharest este organizat de Save or Cancel, prin feeder.ro, co-finanțat de AFCN. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Organizator: echipa Save or Cancel compusă din Cristina Popa (random) – designer social, editor și manager cultural, și Andrei Racovițan (ubic) – arhitect, editor și manager cultural, alături de public, artiști, colaboratori și parteneri.

Partenerii proiectului: CNDB, Lente, Dizainăr, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Zeppelin, IQads, Igloo, Urban things, România Pozitivă, IQool

Despre Save or Cancel
Din 2008, Save or Cancel este un mediu de comunicare și propagare a artelor și culturii, promovând și facilitând rolul acestora în societatea contemporană.
Programele multidisciplinare auto-inițiate de Save or Cancel au ca scop identificarea oportunităților sustenabile și adaptabile de (re)valorizare a existentului prin proiecte de arhitectură, culturale și editoriale.

Vizitează pagina proiectului Un-hidden Bucharest pentru a fi la curent cu noile activități programate:Un-hidden Bucharest logo

Leave a reply (we review all comments)