Interviu cu Trun (RU) – Un-hidden Bucharest • feeder.ro

[read in EN]

Unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai scenei de graffiti din Rusia și fondatorul legendarului crew TAD, Trun ne povestește despre participarea sa la festivalul Urban Vibes vol. 3 din Moldova, despre evenimentele pe care le-a organizat până în prezent, despre graffiti ca o cale spre auto-cunoaștere, cum un crew poate contribui la evoluția unui writer, despre sketching, intervenții realizate în timp record și alte pasiuni. Pătrundeți în culisele artei stradale rusești și ale vieții unuia dintre cei mai reprezentativi artiști ai mișcării, un nume sonor inclusiv la nivel internațional, în noul interviu din seria Un-hidden Bucharest.

f: Bună, Trun, ești creatorul celebrului crew de graffiti din Rusia TAD (Top And Dope) și te-ai implicat activ în dezvoltarea fenomenului la nivel local și global încă din 1999. Cum a fost această călătorie de două decenii pentru tine, respectiv pentru membrii crew-ului și prietenii tăi artiști? Ți-e dor de ceva anume din acele vremuri de început? Ce pregătești pentru perioada următoare?

Trun: Salutări din răcoroasa Rusia!

Acești 20 de ani au fost pur și simplu o nebunie! Întotdeauna mi-am dorit să arăt lumii că există graffiti în Rusia. Iar acest graffiti este la un nivel foarte înalt! Odată cu apariția crew-ului TAD, am reușit să facem asta. Acum vorbim mai rar, nimic nu durează o veșnicie, dar sunt în continuare membri activi în crew care desenează 24/7.

Cât despre trecut, au fost multe momente foarte faine și altele mai puțin, însă îmi iubesc echipa, orice s-ar întâmpla.

f: În afară de faptul că ai o reputație solidă ca writer, ai contribuit la mișcare prin organizarea de festivaluri și evenimente precum Meeting of Styles, Year of Germany in Russia, Street Fire, Street Summit, Montana Jam ș.a. Ai participat, de asemenea, la marile festivaluri internaționale de graffiti – Roskilde, Step in the Arena. Ai fost în line-upul Artmossphere, singura bienală rusă care prezintă publicului larg artiști stradali proeminenți din întreaga lume și stimulează dezvoltarea scenei locale de street art.

Spune-ne despre experiența ta ca organizator și cum te-a ajutat în dezvoltarea personală. Totodată, împărtășește câteva dintre cele mai frumoase amintiri de la festivalurile unde ai fost invitat. Dacă ai face un top al evenimentelor de profil locale și din lume, ce le-ai recomanda cititorilor noștri?

Trun: Primul lucru pe care l-am conștientizat când m-am alăturat mișcării graffiti a fost că orașului nostru îi lipseau evenimente unde ne puteam aduna toți să comunicăm și să desenăm împreună. Așa s-a născut ideea unor festivaluri ca Montana Jam și Street Summit. Au avut un mare succes!

După un timp, am început să organizăm evenimente mai mari, precum Meeting of Styles și Street Fire. Acestea aveau deja bugete bune, care ne-au permis să aducem vedetele lumii graffiti și hip-hop – Boogie, Sofles ș.a. Method Man a fost, de asemenea, invitatul nostru.

Nivelul acestei experiențe e în continuă creștere! Nu pot spune că sunt un organizator cu multă experiență, însă învăț constant.

Sunt multe festivaluri de street art în lume, dar cele mai faine pentru mine, inclusiv ca atmosferă, sunt Street Fire, Roskilde, Step in the Arena.

f: Referitor la festivaluri, în mai, iubitorii de graffiti vor avea șansa să te vadă la Urban Vibes vol.3 în Chișinău, Moldova. Te-ai gândit deja la lucrarea pe care o vei face la eveniment? Ai vreun mesaj pentru participanți?

Trun: Chiar vreau să revin în acest loc!

De obicei, improvizez când desenez, dar de data asta vreau să mă pregătesc ca totul să iasă perfect!

Cât despre mesaj, mi-ar plăcea ca oamenii să vină de dragul comunicării. Stăm împreună, desenăm, poate bem whiskey. Asta-i atmosfera! Asta îți va rămâne mereu în amintiri.

Logo de Trun

f: Ai călătorit mult în Europa – Portugalia, Germania etc. – chiar și în China. E vreun oraș care te-a impresionat prin abordarea nouă/diferită în ceea ce privește cultura graffiti?

Având în vedere că vei fi în apropiere prin participarea la Urban Vibes în Moldova, sunt șanse să vizitezi România în perioada următoare? Te-ai conectat cu writeri sau artiști stradali români până acum? Am inclus câteva dintre intervențiile lor în spațiul public în harta Un-hidden Bucharest.

Trun: Cel mai mult iubesc Berlinul. Acest oraș încă menține viu spiritul graffiti-ului clasic.

Îmi place nivelul de graffiti din China. ABS crew sunt regii graffiti-ului acolo!

E posibil să fi vorbit cu artiști români acum câțiva ani în Milano, la Meeting of Styles, dar nu sunt sigur. Oricum, nu am fost în România până acum, mi-ar plăcea să o vizitez! Cu siguranță sunt o mulțime de mișcări interesante aici. Vreau să văd o lume nouă!

f: Într-un interviu anterior, spuneai că „graffiti nu e pentru mase”. Crezi că gusturile publicului, definițiile oamenilor despre ceea ce este „frumos” și nevoia de a înțelege această formă de artă au generat tranziția de la graffiti la street art, de la accentul pe litere la personaje? Ilustratori, pictori își îndreaptă acum atenția spre arta murală și folosesc pereții pe post de pânză și, cu toate că este interesantă această evoluție, are mai puțin de-a face cu cunoașterea graffiti despre care vorbeai în interviul respectiv și cu legăturile cu hip hop, bboying și domeniile conexe care erau inițial parte din fenomen. Cum crezi că putem păstra și transmite generațiilor viitoare de writeri aceste cunoștințe? În opinia ta, ca writer și locuitor al orașului, cum ar trebui să fie utilizat spațiul public?

Mai sunt părți ale lumii unde graffiti este înfloritor, inclusiv în Moldova. Dar în Rusia? Prezintă-ne momentele principale din evoluția și istoria scenei de graffiti de acolo.

Trun:

Dialogul cu societatea este important pentru un artist; de aceea mulți writeri se îndreaptă dinspre graffiti spre experimente artistice mai ușor de înțeles la nivel social. Graffiti este sortit să fie izolat, întrucât forma literelor face dificilă transmiterea de semnificații anume.

Pe de altă parte, tinerii artiști stradali se dezvoltă doar prin proprii vectori de înțelegere. Uneori, pare că nu se înțeleg pe sine.

Graffiti este un foarte puternic instrument de auto-cunoaștere.

Ce trebuie să înțelegeți e că nu toată lumea vrea să picteze murale, portrete sau alte aspecte sociale. Avem mulți susținători care apreciază lucrul cu literele. În plus, nu trebuie să uităm că un graffer poate desena orice, rămâne la discreția sa.

Nu suntem împotriva dialogului cu societatea; pur și simplu nu avem cu adevărat nevoie de acest dialog…

Graffiti este pretutindeni, acolo unde economia e mai mult sau mai puțin dezvoltată.

f: La un moment dat, ai întrebat folowerii pe Instagram de ce le place sau nu le place graffiti. Au fost răspunsuri care te-au impresionat? Spuneai atunci că pentru tine este despre serenitate, stabilitate, lărgirea orizonturilor, dar și pentru plăcerea propriu-zisă. Simți la fel și astăzi?

Referindu-ne în continuare la social media, putem spune că a contribuit la răspândirea informației cu privire la graffiti și street art, făcându-le populare. Oameni din toată lumea au șansa de a fi la curent cu ceea ce faci fără să fie nevoie să viziteze locurile unde ai desenat. Unele lucrări – de exemplu, cele realizate pe clădiri abandonate sau în zone greu accesibile – ar fi avut puține șanse să fie văzute înainte de era internetului. Astăzi, poți interacționa direct cu fanii, puteți împărtăși cu ușurință idei, poți primi feedback aproape instant, poți vedea lucrările altor artiști și găsi noi surse de inspirație. Așadar, ce părere ai despre avantajele și dezavantajele pe care social media le aduce graffiti-ului?

Trun: Sincer, nu-mi amintesc. S-a discutat mult despre faptul că grafitti nu mai e actual…

Toată viața am fost curios în legătură cu graffiti. Este cel mai important factor de creativitate pentru mine.

Cu siguranță internetul a schimbat jocul. Acum, artiștii graffiti pot deveni staruri. E un mare plus! Dezavantajele ar fi în modul în care afectează noii veniți deoarece, într-un ocean de informație atât de vast, e dificil să filtrezi informația. Totuși, sunt sigur că vor găsi ei o soluție.

f: Observai că „acum Individul este cel mai important lucru din lume. Nu mai trebuie să fii într-un crew să devii faimos.” Ești cunoscut astăzi ca artist, nu doar ca fondator și membru de crew. În viziunea ta, de ce este important să existe experiența apartenenței la un crew?

Trun:

Promovarea este esențială! Însă, dacă ne uităm la majoritatea vedetelor graffiti de astăzi, vom vedea că acești artiști au devenit cunoscuți în cadrul crew-urilor și doar după ce și-au continuat dezvoltarea personală. Un crew îți poate oferi o bază bună! Este mai ușor să lucrezi în echipă, mai ales dacă aveți scopuri comune.

Îmi place să desenez cu băieții mei, dar și singur, să meditez ca să zic așa…

Sunt sigur că n-aș fi avut așa succes dacă n-aș fi fost parte din TAD crew.

f: Încă mai desenezi clădiri abandonate, trenuri, taguri – chiar și de mărimea unui perete. Ți-ai lăsat amprenta creativă pe camioane, mașini, rooftopuri. De asemenea, ești rapid în execuție – este impresionantă, de exemplu, această intervenție de 4 minute. Stilul tău are la bază liniile, iar making of-ul unora dintre lucrările tale este o dovadă a nivelului ridicat de stăpânire a tehnicii. Adaugăm la această listă pasiunea ta pentru sketching.

Să discutăm, deci, despre cum ți-ai definit și dezvoltat stilul, cum alegi locurile pentru intervențiile tale și despre experiențele de bombing, unde și ce ți-ar plăcea să experimentezi în continuare și despre cum integrezi în ceea ce faci tehnici de graffiti tradiționale și noi deopotrivă. Ești, de regulă, spontan când desenezi un perete/ un tren etc. sau pregătești o schiță înainte? Care e recordul în ceea ce privește viteza de realizare a unei lucrări?

Pe de altă parte, ce îți place la lucrul pe pânză și la expunerea în galerii și târguri de artă?

Trun: Mulțumesc!

Desenez multe schițe, uneori până la 100/zi. Primul lucru care influențează stilul este sketchingul.

Referitor la desenul cu aerosol, esențială e practica. De exemplu, în 2007 am avut aproape 300 de intervenții pe străzi.

Cât despre viteza de desen, durează 2-3 minute să fac o lucrare completă.

Nu pot spune că sunt în căutare de pereți pentru intervenții. Uneori, întâlnesc în drum locuri interesante și pur și simplu nu le pot trece cu vederea!

În ultimii ani, am încercat să improvizez. Fie că este vorba despre un tren sau un perete la un festival, nu pregătesc schițe în prealabil. E mult mai interesant să desenez astfel pentru că nu știi ce va ieși în final.

Graffiti arată foarte tare pe pânză! Mai ales dacă pânza e expusă într-un interior modern! În plus, vânzarea lor îți permite să nu-ți refuzi nimic. 😊

f: Ai colaborat cu companii din diferite domenii, inclusiv cu corporații mari precum Adidas. Care e relația ta cu brandurile? Cum selectezi cu cine lucrezi și stabilești termenii pentru a-ți menține stilul și libertatea de exprimare, indiferent de dorințele clientului?

Trun: E o întrebare destul de complicată!

De la început, am avut acest principiu: fie desenez ce vreau, fie nu desenez deloc! După un timp, a început să dea roade și am fost contactat de oameni care voiau semnătura unui autor, nu a unor pictori obișnuiți.

Nu prea țin cont de recomandări și dorințe. Toate intervențiile comerciale au avut succes.

f: În final, vorbește-le cititorilor noștri despre ce se întâmplă în viața ta dincolo de graffiti. Ai un portofoliu impresionant pe Flickr și participi la competiții de fotografie, produci muzică și filmezi, te joci baschet. Spune-ne mai multe despre aceste pasiuni și orice altceva ai vrea să mai aflăm despre tine.

Trun: Acum, dedic cea mai mare parte din timp graffiti-ului, familiei și muzicii. A trebuit să renunț la baschet după o fractură de picior complicată.

Am o familie destul de mare – 3 copii, o soție și o pisică – așadar, nu mă plictisesc!

În ultimii 5-6 ani, am pus muzică sub același nume – Trunskee. În acest interval, am reușit să scot 5 EP-uri și un album, care sunt disponibile în aproape toate magazinele principale de muzică din lume. În momentul de față, lucrez la finalizarea unui nou album. În general, am o viață plină!

Îl puteți urmări pe Trun pe Instagram, Facebook și Flickr.

Acest articol face parte din seria de interviuri Un-hidden Bucharest, publicate săptămânal pe feeder.ro, în care vom sta de vorbă cu artiști locali implicați în street art și graffiti. Vom descoperi împreună universul lor artistic și cum orașul poate fi regenerat prin intervenții artistice în spațiul public.

Fiți cu ochii pe feeder.ro, publicăm în curând interviuri noi. Discutăm cu iZZY iZVNE, Maria Bălan, John Dot S, Livi Po, Robert Obert, J.Ace, KSELEQOQYNQYSHY, Primitiv Print, Livia Fălcaru, Skinny Bunny, Obie Platon, Alina Marinescu, Maria Duda, Meguru Yamaguchi, Irina Marinescu, Kero Zen, Lost.Optics, Serebe, CAGE, ILUC, Nicolae Comănescu, Nicolás Alfalfa, Boeme1, SUNSHINERS, Daia – Diana Grigore, Jan Kaláb, Tobias Barenthin Lindblad, Sorin Trăistaru – Bine Scris, Pisica Pătrată, Alexander Blot şi nu numai.

Interviu de Emilia Cazan

Un-hidden Bucharest este un program de regenerare urbană conceput ca o serie de intervenții artistice în spațiul public care au ca scop umanizarea orașului București și promovarea cunoașterii și explorării acestuia prin artă.

Proiectul de street art Un-hidden Bucharest este organizat de Save or Cancel, prin feeder.ro, co-finanțat de AFCN. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Organizator: echipa Save or Cancel compusă din Cristina Popa (random) – designer social, editor și manager cultural, și Andrei Racovițan (ubic) – arhitect, editor și manager cultural, alături de public, artiști, colaboratori și parteneri.

Partenerii proiectului: CNDB, Lente, Dizainăr, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Zeppelin, IQads, Igloo, Urban things, România Pozitivă, IQool