Interviu cu Livia Fălcaru – Un-hidden Bucharest

Interviu cu Livia Fălcaru – Un-hidden Bucharest

[read in EN]

 

În noul interviu Un-hidden Bucharest am vorbit cu Livia Fălcaru despre cât de important este pentru un artist să fie deschis cu oamenii și să împartă cu ceilalți ceea ce creează. Livia ne-a spus cum vrea să-i inspire pe cei care îi urmăresc activitatea și și-a exprimat gândurile despre social media și folosirea lucrărilor ei online, despre evoluția sa din ultimii ani ca om și ca artist, despre colecția de sketchbook-uri și locurile preferate din București.

f: Salut, Livia, în interviul anterior discutam despre ilustrație, street art, mesaj artistic și mediul digital împreună cu Reg, alături de care ai câștigat în 2017 Open Call-ul nostru pentru seria de evenimente Pictăm pereți @ Lente. În același an, ați fost prezenți și la Street Delivery. Te numeri, de asemenea, printre artiștii ale căror intervenții au fost incluse în harta Un-hidden Bucharest. N-ai mai pictat de ceva vreme murale, ai în plan să reiei această activitate în viitorul apropiat?

Livia Fălcaru: Hello, guys! 😊 Așa este, anul trecut m-am concentrat să mă dezvolt mai mult în alte direcții. Cu toate acestea, încă îmi place super mult ideea de a picta murale și mi-aș dori să mai fac asta.

Pe mine mă încântă foarte tare că oamenii iau contact direct și interacționează cu lucrarea ta zi de zi. Este unul dintre motivele pentru care aș mai picta murale în viitor, mi se pare important să împarți cu oamenii ceea ce creezi și să se bucure cât mai mulți de asta în fiecare zi.

f: 2018 a fost un an plin pentru tine – ai avut o expoziție personală cu performance VR și mai multe expoziții de grup la One Night Gallery, ne-am intersectat la Amural [A4], la Telekom Electronic Beats x Femei pe Mătăsari, la RDW 2018 și la Centrul Ceh. De asemenea, ai încheiat anul cu un excelent intro pentru videoclipul celor de la Șuie Paparude – „Mergem mai departe”. Descrie în câteva cuvinte ce au însemnat pentru tine aceste experiențe, ce au adus nou și cum vizualizezi deja reușitele lui 2019.

Livia Fălcaru: Într-adevăr, uitându-mă retrospectiv îmi dau seama că 2018 a fost un an destul de plin pentru mine. Am lucrat cu mulți oameni faini și am învățat o groază de lucruri. Pot zice că a fost definitoriu în cariera mea, deoarece pentru prima dată mi-am luat inima în dinți, m-am apucat să fac freelance și să fiu ilustrator full-time. Sincer, a fost un rollercoaster, nu a fost ușor, dar simt că sunt unde trebuie și fac ce trebuie. Cât despre 2019, plănuiesc să fiu și mai consecventă cu munca mea, iar proiectele și colaborările vor apărea cu siguranță.

f: În timp ce-ți scriem, lucrezi la lansarea site-ului personal – liviafalcaru.com. Citeam recent un articol în care vorbeai despre ce înseamnă să fii influencer pe Instagram. În paralel cu activitatea intensă în social media, ești subiectul mai multor articole din publicații de business și lifestyle. Care sunt top 3 learnings despre importanța promovării, ca artist, în mediul digital și offline? Dacă ai lipsi o perioadă din online, ce impact crezi că ar avea asupra relației cu comunitatea pe care ai adunat-o în jurul brandului personal și al lucrărilor tale?

Livia Fălcaru: În 2014, fiind la început, tot ce voiam era să împart cu oamenii cât mai mult ceea ce creez și să primesc un feedback. Realizam încă de acum 5 ani că social media este, probabil, cea mai bună unealtă de promovare pentru un artist, așa că m-am gândit să o exploatez la maxim.

Astăzi pot zice că s-a adunat un grup măricel de oameni care mă urmăresc și care mă susțin. N-am pornit la drum cu gândul de a deveni influencer, însă s-a întâmplat pe parcurs.

Cred că este important să fii cât mai deschis cu oamenii despre ceea ce creezi, despre părțile bune, dar și proaste ale acestei ocupații. Oamenii apreciază deseori să vadă o experiență reală, umană, și mai puțin, zic eu, content extra curatoriat în care pare că viața ta este perfectă. E important ca artist pe social media să arăți procesul de lucru și să încerci pe cât posibil să ții oamenii la curent cu ce se întâmplă în viața ta.

f: Să vorbim acum despre transformare. La 18 ani, spuneai că îți place să descoperi frumusețea acolo unde alții nu o observă. Puneai sub semnul întrebării definițiile frumuseții și perfecțiunii. Explorai contrastul dintre trăiri precum melancolia sau angoasa, cromatica aleasă și aparența copilăroasă a personajelor tale de atunci, ușor dark, cu priviri absente, izolate în lumea lor interioară.

Emoțiile au rămas un interes major pentru tine, ilustrezi ce trăiești și ce simți, însă la nivel de culori, elemente, personaje, obsevăm un alt vibe – culori cu o vibrație mai caldă, mai multă introspecție, acceptare, visare, escapade în lumi imaginare. Ce s-a schimbat în tine în acești cinci ani și cum ai exprimat această transformare în universul tău artistic?

Livia Fălcaru: Pot să zic că în fiecare zi simt că mă schimb și că odată cu mine, se schimbă și stilul meu de a desena. Într-adevăr, se vede clar că de la o notă mai dark și preponderent dezolantă am trecut către ceva mai light și vesel în ceea ce privește cromatica și subiectele.

Cred că stilul meu reflectă exact evoluția mea ca om, tot ce-am simțit și experiementat eu în perioadele acelea, cum m-au schimbat anumite evenimente și oameni. Simt că sunt într-un loc mai bun cu mine însămi și cu viața mea și cred că asta se poate vedea și în ceea ce creez.

f: Multe dintre desenele tale iau naștere întâi în sketchbook. Ce reprezintă un sketchbook pentru o iubitoare de desen și cum își menține importanța în contextul digital? Îți amintești când ai desenat prima dată într-un sketchbook, care a fost sentimentul? Ce se întâmplă cu fiecare sketchbook încheiat? Câte ai adunat până în prezent? E vreun desen din sketchbook-ul actual pe care ai vrea să-l arăți în exclusivitate cititorilor feeder.ro?

Livia Fălcaru: Așa este! Multe dintre desenele mele sunt deja finale în sketchbook, de fapt.

Am ajuns să îmi placă foarte mult spontaneitatea unui desen în stadiu de schiță încât să îl consider terminat așa și să nu vreau să „îl mai trec pe curat” pentru că simt că i-ar strica farmecul.

Sincer, am pierdut numărul caietelor de schițe terminate până acum, dar știu sigur că fiecare a fost ca un jurnal al schimbărilor mele. Fiecare sketchbook terminat a fost ca o mică parte care a construit ceea ce sunt și creez eu astăzi. În contextul digital, caietul de schițe este la fel de important, e ceva ce eu arăt oamenilor constant și un mod prin care ei îmi urmăresc evoluția ca artist.

Schiță de Livia Fălcaru, în exclusivitate pentru cititorii feeder.ro

f: Am văzut pe Instagram că ai făcut mai multe mutări recent și că ești în căutarea apartamentului de vis, chiar ai desenat un autoportet în viitoarea casă. Cum te ajută desenul în perioadele mai dificile? Unde vrei să te stabilești și de ce tocmai în acest loc – oamenii, orașul, ce contează cel mai mult pentru a te simți în elementul tău?

Livia Fălcaru: De obicei, desenez cel mai mult în perioadele dificile, mă ajută să dau afară niște lucruri și să vizualizez mai bine ce ar trebui să fac.

Așa este, am trecut prin niște peripeții în ultima vreme cu mutatul și sunt în căutarea unei case pe care să o pot numi „a mea” în sfârșit. Sunt de 5 ani în București și cred că o să mai rămân aici un pic. Nu știu exact cât, dar momentan îmi place viața pe care mi-am construit-o aici.

f: Vorbind de locuri preferate, spune-ne despre relația ta cu Bucureștiul, unde îți place să mergi în capitală, dar și despre călătorii în orașe care ți-au pus creativitatea la lucru.

Livia Fălcaru: Casa mea este și atelierul meu pentru moment, așa că în timpul ce-mi rămâne îmi place să mai merg pe la Fix Me a Drink, Apollo111, AI Sushi Bar sau bătrânul Control. În rest, sunt bătrânică, îmi plac plimbările în parcuri, să stau pe bancă și să povestesc. Recent, am fost în Praga cu prietenul meu, ne-am simțit super bine în ciuda vremii care ne făcea mâinile să dârdâie pe camerele foto. 😊 Am cules niște inspirație de acolo, dar plănuiesc să mai merg o dată în vară ca să înțeleg mai bine orașul.

 

f: Am văzut că mai mulți au ales să transforme desenele tale în tatuaje, iar la Ideo Ideis te-ai jucat cu bodypainting. Cum e să îți vezi desenele pe o „pânză” vie? Poate una dintre întrebările cele mai frecvente către artiști se referă la ce îi inspiră, dar tu cum crezi că îi inspiri pe ceilalți – pe oamenii care îți poartă pe piele arta, pe tricouri, care te urmăresc pe Instagram sau îți văd un mural pe stradă?

Livia Fălcaru: Pot doar să mă simt copleșită atunci când un om alege să poarte pe el, toată viața, o creație de-ale mele. Mi se pare complimentul suprem.

De exemplu, îmi scriu des oameni care îmi spun că mă urmăresc zilnic pe social media și îi inspir să facă și ei artă la rândul lor. Sper că reușesc să inspir oamenii într-un mod bun, să le ridic moralul, să îi motivez sau cel puțin să se regăsească în ceea ce creez eu și astfel să se simtă înțeleși.

f: Împărtășești arta ta cu lumea pentru a transmite un mesaj și e firesc să îți dorești o mare vizibilitate.Unii se simt însă prea „inspirați” și îți folosesc arta fără credits, ca în cazul „Hit or Miss”. Ce părere ai despre astfel de situații și care crezi că sunt soluțiile pentru evitarea lor?

Livia Fălcaru: Din păcate, se întâmplă foarte des astfel de situații. Pentru mine, „Hit or Miss” a fost cea mai de amploare de până acum. Este evident că nu pot să contactez toți oamenii care îmi iau lucrările. Mi-am creat, de exemplu, pe Instagram un highlight unde am încercat să transmit oamenilor câteva reguli în caz că vor să reposteze ilustrațiile mele. În general, oamenii nu sunt neapărat educați pe tema asta sau nu fac un efort pentru a pune credits atunci când folosesc lucrarea cuiva și nu știu autorul. Este, de regulă, un gest inofensiv, însă atunci când se vorbește de folosirea comercială a unor lucrări și câștigul a sume mari de pe urma ei este clar că se schimbă puțin lucrurile.

Internetul e o zonă gri – pe de-o parte, a facilitat promovarea artiștilor, pe de alta, a venit la pachet cu normalizarea furtului și a folosirii fără acord a content-ului pe care îl postezi.

Cred că ceea ce putem face noi ca artiști este, pe cât posibil, să încercăm să educăm oamenii, să le explicăm că există niște reguli în caz că vor să folosească lucrările noastre și să le atragem atenția când nu le respectă. Și, evident, cei ce ne folosesc comercial creațiile, fără acordul nostru, vor trebui să suporte consecințele.

 

f: În mai multe interviuri ai menționat că muzica nu lipsește din procesul de creație. În încheiere, spune-ne ce piese asculți când lucrezi. Și un mic exercițiu de imaginație – dacă ar fi să reprezinți Bucureștiul printr-o piesă, care i se potrivește cel mai bine în viziunea ta?

Livia Fălcaru: Pot să vă dau ceva și mai bun de atât! 😊 Am creat un playlist pe Spotify de desenat la care să poată avea acces toți oamenii.

Momentan, pentru mine Bucureștiul iarna sună așa:

Vansire – Reflection Nos. 3&4

 

O puteți urmări pe Livia pe noul ei site, pe Facebook, Instagram și Behance.

Acest articol face parte din seria de interviuri Un-hidden Bucharest, publicate săptămânal pe feeder.ro, în care vom sta de vorbă cu artiști locali implicați în street art și graffiti. Vom descoperi împreună universul lor artistic și cum orașul poate fi regenerat prin intervenții artistice în spațiul public.

Fiți cu ochii pe feeder.ro, publicăm în curând interviuri noi. Discutăm cu iZZY iZVNE, Maria BălanJohn Dot S, Livi PoRobert Obert, J.Ace, KSELEQOQYNQYSHY, Primitiv Print, Pisica Pătrată, Skinny Bunny, Alexander Blot, Irina Marinescu, Kero, Lost.Optics, Obie Platon, Serebe, Alina Marinescu, CAGE și nu numai.

 

Interviu de Emilia Cazan

Imagini © Livia Fălcaru & feeder.ro & Cătălin Georgescu

Proiectul de street art Un-hidden Bucharest este organizat de Save or Cancel, prin feeder.ro, co-finanțat de AFCN. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Organizator: echipa Save or Cancel compusă din Cristina Popa (random) – designer social, editor și manager cultural, și Andrei Racovițan (ubic) – arhitect, editor și manager cultural, alături de public, artiști, colaboratori și parteneri.

Partenerii proiectului: CNDB, Lente, Dizainăr, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Zeppelin, IQads, Urban Collectors, Igloo, Urban things, România Pozitivă, IQool

Despre Save or Cancel
Din 2008, Save or Cancel este un mediu de comunicare și propagare a artelor și culturii, promovând și facilitând rolul acestora în societatea contemporană.
Programele multidisciplinare auto-inițiate de Save or Cancel au ca scop identificarea oportunităților sustenabile și adaptabile de (re)valorizare a existentului prin proiecte de arhitectură, culturale și editoriale.

Vizitează pagina proiectului Un-hidden Bucharest pentru a fi la curent cu noile activități programate:Un-hidden Bucharest logo

Leave a reply (we review all comments)