Interviu cu J.Ace – Un-hidden Bucharest

Interviu cu J.Ace – Un-hidden Bucharest

[read in EN]

 

Ne bucurăm să împărtășim cu voi o discuție captivantă cu J.Ace despre călătoriile sale viitoare și schițele pe care le-a pregătit deja pentru plimbările în jurul globului, în 2019, viziunea sa cu privire la efemeralitatea artei stradale și dorința ca oamenii să se bucure de arta lui cât mai mult timp posibil. Desigur, aflăm și insights despre vizitele anterioare în România și despre intervenția sa pentru Cinema / Teatrul de vară CAPITOL.

În plus, avem vești minunate! J.Ace vrea să vă implice pe voi, cititori feeder.ro, în procesul de creație și vă invită să veniți cu idei de noi fețe și locuri speciale în oraș unde vreți să vedeți intervențiile lui în toamna aceasta, când va reveni în București!

 

f: Salut, J.Ace, ai început anul cu un recap al intervențiilor tale stradale. Din septembrie 2016 până în ianuarie 2019, ai numărat 163 de „small faces in great places”[fețe mici în locuri mărețe] – în 37 de orașe din 21 de țări, de pe 4 continente. Povestește-ne despre pasiunea ta pentru călătorit, cele mai frumoase amintiri din 2018 ca turist incognito în jurul globului și ce noi destinații aștepți să atingi în 2019.

J.Ace: Îmi place să călătoresc și sunt foarte norocos să pot face acest lucru atât de des. În creștere fiind, părinții mei credeau că a învăța din alte culturi era la fel de important precum educația formală, așa că am fost o familie care obișnuia să meargă în locuri exotice în timpul vacanțelor școlare – în Mexic, India și Cambodgia. Cred cu tărie că lucrurile pe care le-am învățat călătorind au contribuit în egală măsură la educația mea formală, precum și la creativitatea mea, și continuă să îmi aducă beneficii chiar și acum.

2018 a fost un an bun pentru mine din punct de vedere al călătoriilor. A fost plăcut să vizitez din nou Thailanda. Îmi plac țara, cultura, oamenii, anterior am mai fost acolo de trei ori. Nu știam că voi merge pentru a patra oară în Thailanda până la jumătatea anului, așadar a fost o completare frumoasă pentru 2018. Iran a fost extraordinar – ce oportunitate la care nici nu visasem! Mi-a depășit așteptările și am fost foarte încântat să colaborez cu artistul iranian Black Hand (@blackhand.official). Iubesc Belfastul. Să pot să-mi las amprenta de fiecare dată când îl vizitez e un lucru deosebit pentru mine. Și, în final, Bucureștiul a fost un proiect excelent și o oportunitate minunată să îmi marchez cea de-a treia vizită în România anul trecut.

 

J.Ace - Faces in Tehran, with Black Hand
Fețe în Teheran, cu Black Hand. Top 3imagini pe Instagram în 2018

 

În ceea ce privește anul acesta, am planificat deja câteva călătorii, însă întotdeauna există oportunitatea sau potențialul să apară ceva nou, neanticipat sau neplanificat. O să merg de câteva ori în Irlanda în 2019, din nou în Germania, în India – cea de-a patra vizită în Asia de Sud, pur și simplu iubesc această parte a lumii – și voi reveni în București în toamnă. Acestea sunt planurile de care sunt sigur acum, dar hai să vedem ce mai apare în 2019.

 

f: Ce vești bune, ne bucurăm să îți urăm încă o dată bun venit în București și așteptăm cu interes noile intervenții pe străzile orașului!

Ajungem, astfel, la următoarea întrebare. Unele instalații încă se află acolo unde le-ai plasat, altele dispar în câteva zile/luni. Ai adus în discuție acest aspect în interviul recent pentru Rock Vandals, în care ai amintit că a existat o situație similară în București. Este, totodată, un subiect pe care l-ai abordat pe Instagram, unde ai întrebat oamenii dacă ar prefera să cumpere o lucrare de artă sau doar să o ia, rezultatele fiind de 75% în favoarea achiziției. Cum ai spus, este deopotrivă „frustrant și măgulitor”, însă arta stradală este efemeră. Să discutăm puțin despre cum interacționează oamenii cu lucrările tale, ce fel de relație vrei să construiești cu trecătorii într-un spațiu public în continuă schimbare și de ce alegi să înlocuiești lucrările care dispar sau să le restaurezi pe cele afectate.

J.Ace:

Susțin în continuare faptul că arta urbană este efemeră și acest aspect reprezintă unul dintre lucrurile care m-au atras la street art încă de la început. Îmi place că se schimbă, că evoluează cu mediul și că, în cele din urmă, se dizolvă. Dar poate uneori procesul este mai rapid decât mi-ar plăcea sau m-aș aștepta (când o persoană ia o lucrare). Nu-mi place că o intervenție umană egoistă generează o pierdere. Muralele pot avea o durată de viață de mulți ani. Și apare întrebarea: are o lucrare de artă un termen de valabilitate odată ce este expusă în mediul urban? Mi-ar plăcea ca oamenii să se bucure de arta mea cât mai mult timp posibil – sunt sigur că mulți artiști simt la fel.

Pe Instagram am pus întrebarea referitoare la cumpărarea artei pentru că voiam să înțeleg ce părere au oamenii despre lucrările mele din spațiul public și probabil am presupus că oamenii ar fi mai degrabă în favoarea unei afișări publice pentru ca toți să se bucure de artă. Este ciudat că îmi petrec de la ore la zile făcând ceva care poate va fi dat jos într-o săptămână și totuși continui să fac asta.

Am spus întoteauna că nu mi-ar plăcea să arăt fețele pe care le creez într-o galerie pentru că ar fi văzute doar de cei care merg în galerii. Am expus în galerii de multe ori. E distractiv. Uneori stresant până la vernisaj. Însă street art-ul e pentru toți, și nu trebuie să mă conectez sau să conving pe cineva să-mi expună lucrările, eu decid ce vreau să arăt, unde și când!

Cred că acesta este și motivul pentru care acest furt prematur mă deranjează. O parte din mine știe că, imediat ce o lucrare este pe un perete public, oricine o poate lua, deci de ce să-mi pese; cealaltă parte se gândește că nu a fost creată pentru a fi luată de o persoană și că persoana respectivă le-a furat tuturor oportunitatea de a o descoperi. (Cu toate că, dacă proprietarul peretelui este cel care a dat-o jos pentru că nu i-a plăcut, nu mă pot plânge, are tot dreptul să facă asta.)

Tind să înlocuiesc fețele luate dacă pot deoarece vreau să reafirm alegerea mea de a le instala acolo…

J.Ace - Constantin Mille St, Bucharest

 O încercare nereușită de furt? Jos cu nasul lui! Str. Constantin Mille, București

 

f: Atunci când ne gândim la street art, este mai probabil să ne apară în minte murale, paste-ups, stencil-uri, acestea fiind mai des alese de artiști. Însă tu te-ai axat pe obiecte mici – fețe umane sau de animale. Având în vedere experiența ta în grafică și ilustrație, ce te-a ghidat spre o abordare sculpturală? Cum vezi evoluția proiectului în perioada următoare? Ai de gând să explorezi și alte forme de exprimare artistică?

J.Ace: Este o observație bună – cu precădere înainte de 2016 am lucrat în design și ilustrație, deci cred că a sculpta fețe mici a fost ceva nou de încercat. Desigur, mă mai jucasem cu sculptura înainte, la școală și ulterior, și mi-am petrecut timp experimentând și cu ceramica. De asemenea, încă din copilărie am fost fascinat de măști tribale și ale diferitelor culturi. Așa a evoluat conceptul și procesul de creație a fețelor.

În lumea street art-ului, presupun că sunt mai mulți artiști care creează murale, stencil-uri, paste-ups decât cei care instalează mini-sculpturi? Probabil am menționat într-un interviu anterior că inițial am ieșit pe străzi cu stencil-uri și paste-ups (asta se întâmpla chiar înainte de 2016). Arătau bine și era o experiență interesantă, însă fețele mici mi-au oferit o mai mare flexibilitate călătorind, chiar cu un bagaj minim. Totodată, m-am gândit că fețele mici ar fi mai ușor de instalat rapid în comparație cu stencil-uri sau paste-ups. O față se instalează în mai puțin de un minut, în timp ce a vopsi cu spray-ul sau procesul de pasting dura mai mult, neavând experiență.

Fețele au evoluat pe măsură ce am învățat prin experiență. Până acum, m-a bucurat mult tot procesul și voi continua să fac asta atâta timp cât îmi menține interesul. Cred că este comun ca oamenii creativi să evolueze constant și să exploreze mereu abordări diferite.

O notă finală referitoare la alegerea sculpturilor de mici dimensiuni în locul muralelor: Nu am fost niciodată un maestru al spray-ului și de câte ori am încercat a fost mult mai dificil decât am anticipat, așadar, am toată admirația și respectul pentru artiștii care fac asta.

 

f: Fiecare lucrare e inspirată de o țară pe care o vizitezi. În România ai realizat figurine cu Vlad Țepeș, vampiri, fauna specifică țării etc. Sunt cazuri în care revizitezi o țară. Ce e diferit față de primele impresii? Ai tendința să abordezi noi subiecte și să creezi fețe noi pe măsură ce te familiarizezi cu locul? Sunt și alte tipuri de lucrări pe care ai vrea să le adaugi, de exemplu, intervențiilor din România?

J.Ace: Cu siguranță că un loc se fixează mai bine în mintea mea după mai multe vizite. Am fost în România de trei ori în 2018 și de fiecare dată a fost mai bine decât ultima dată (poate și datorită vremii!).

India este un alt exemplu relevant, nu mi-a plăcut în întregime prima mea vizită acolo (căldura, mizeria, traficul, sărăcia). Apoi, cu timpul, amintirile plăcute au depășit complet aceste aspecte negative, și a trebuit să mă întorc, din nou și din nou. Cred că e drept să spun că oamenii fie iubesc India, fie o urăsc, și înțeleg în totalitate că unii nu îmi pot împărtăși pasiunea pentru acest loc.

În apropierea unei noi vizite, sunt inspirat de noi lucruri legate de acea cultură. Pentru India, anul acesta voi începe, printre altele, cu câteva idei în jurul icon-urilor Bollywood.

Schițând idei preliminare pentru 2019

Îmi place că m-ați întrebat dacă sunt alte figuri pe care le-aș adăuga intervențiilor din România. Ce-ar fi să adresăm întrebarea cititorilor și să ne trimită ei idei pentru viitoarea mea vizită?!

f: Ne place ideea, mulțumim pentru provocare. Așadar, cititori feeder.ro, cum sună pentru voi? Lasați-ne un comentariu la finalul articolului.

J.Ace, pentru că ai menționat călătoriile în România, vrem să te întrebăm despre intervenția pentru Cinema /Teatrul de Vară CAPITOL. Cum a fost experiența pentru tine – să fii inspirat de istoria locului, să dai viață proiectului, participarea la tururile de street art etc.? Ce ți-a plăcut în mod deosebit cât timp ai stat în București și cu privire la vizita ta secretă la CAPITOL?

J.Ace: Într-adevăr, proiectul a fost un highlight al anului 2018 pe care nu-l voi uita. Mi-a făcut plăcere să mă informez cu privire la arhitecți și asocierile dedicate CAPITOLului, respectiv istoricul lor. Pozele vechi, alb-negru, cu cinema-ul sunt impresionante, arată aproape ca în New York. Este păcat, într-un fel, cum a „îmbătrânit”/ cum s-a deteriorat locul.

Str. Constantin Mille, București – septembrie 2018

Am făcut fețele pentru această intervenție într-un mod nou, pe care nu-l mai încercasem înainte – un fel de caricatură stilizată care să dea impresia că au fost turnate în bronz. Am fost foarte încântat de rezultat. Cât am stat acolo mi-a plăcut să mă plimb prin oraș și să caut locații pe vreme frumoasă. Desigur, pe lângă arta stradală din oraș, îmi place turismul istoric și politic al Bucureștiului, să vizitez Palatul Parlamentului și Palatul Primăverii al lui Ceaușescu. Totodată, am fost la Therme pentru prima dată – wow, ce cool!

 

f: În plus față de cultura și istoria fiecărui oraș, am observat că atât arta/artiștii, cât și cinematografia par să-ți stimuleze creativitatea. Am văzut reprezentări ale artisteiYayoi Kusama când călătorești în Japonia, David Bowie în țara natală, și legat de industria filmului – personaje din OldBoy, Game of Thrones, ești și un admirator declarat al lui Tarantino. Ce te motivează și te inspiră – arta contemporană, filmul, ce altceva?

J.Ace: O observație excelentă! Da, este adevărat, filmul mai ales este o inspirație subliminală pentru mine. Și de ce n-ar fi, din moment ce este o altă formă de artă/ creativitate? Mă uit la multe filme și poate o treime din filme nu sunt în limba engleză. Îmi place cinematografia europeană și asiatică, în special thrillerele coreene. Îmi plac filmele lui Tarantino, dar și cele semnate de Wes Anderson – filmele lui sunt artă în mișcare, cu o impresionantă atenție la detalii. Darjeeling Limited și Grand Budapest Hotel sunt atât de bune!

Cât despre icon-uri din diferite țări, cred că este un mod distractiv de „identitate de brand”. Vreau ca fața instalată într-o anumită locație să fie recognoscibilă și să-i amuze pe cei care înțeleg legătura. Bowie este cu siguranță cel mai cunoscut icon din Brixton (din sudul Londrei). Există un mural excelent vis-a-vis de stația Underground realizat de artistul australian JimmyC (@akaJimmyC), iar când Bowie a decedat oamenii au depus mase de flori în fața lui, sfârșind prin a arăta ca un altar. Mini-sculptura mea cu Bowie e la câțiva pași după colț (deși nu sunt sigur că o văd mulți pentru că muralul e principala atracție).

Floral tributes at a mural of David Bowie in Brixton (Image: REUTERS/Peter Nicholls) Tribut floral la muralul lui David Bowie în Brixton (Imagine: REUTERS/Peter Nicholls)

J.Ace - Mini Bowie in Brixton, London
Mini Bowie în Brixton, Londra

 

Și orice fan Harry Potter cunoaște legătura cu stația King’s Cross, de unde plecau în fiecare an către Hogwarts; la un moment dat, mergeam pe lângă zidul respectiv și am auzit niște turiști americani care arătau spre cele două fețe ale mele și au făcut legătura cu locația, a fost foarte interesant. Precum personajele din Thrones în Irlanda de Nord sau fostul rege al Thailandei, Bhumibol, plasat pe Si Lom Road în Bangkok, acestea sunt conexiuni pe care oamenii le pot face indiferent de cultura sau locul din care provin. Se adresează multora: locuitori și vizitatori (sper).

 

f: Creezi lucrări de mici dimensiuni, astfel că suntem interesați cum alegi locul potrivit pentru instalarea lor. Ai locuri preferate și trick-uri care să atragă atenția trecătorului?

J.Ace: Asta este mai dificil. Pentru mine, locul poate fi la fel de important ca execuția feței. Pregătirea fețelor în avans îmi oferă luxul de a fi în propriul studo, să fac ce vreau și să am timp să fac asta. Dar deseori nu știu pe ce perete voi pune fața, știu doar zona din oraș pe care urmează să o vizitez. Se întâmplă să văd peretele perfect, dar culoarea feței nu se potrivește. Nu e ceva pentru care aș putea să mă pregătesc dinainte și poate fi puțin frustrant.

Însă îmi place când o față completează culoarea din jur sau aproape se amestecă, precum un cameleon, cu peretele! Pentru că atunci lucrarea este subtilă/discretă și este observată doar de cei cu privirea ascuțită – îmi place să cred că e răsplata lor.

Din ce în ce mai mult realizez că locul este important pentru a completa lucrarea și a-i face dreptate; ce rost are o față bine lucrată dacă este instalată într-o locație nepotrivită? Mai bine nu mă deranjam să o creez.

Vreau ca fețele mele să fie vizibile și ca lumea să se bucure de ele, dar nu instalate în locuri de unde pot fi luate cu ușurință. Este dificil și când instalez fără a avea permisiune, îmi rămâne mai puțin timp să mă asigur că am plasat lucrarea perfect sau în siguranță.

În mod ideal, vreau să încep să fac apel pentru diferite locații înainte de a merge acolo (probabil via Instagram), apel îndreptat către susținătorii artei stradale care să-și ofere în mod voluntar pereții din cartier sau o parte a orașului care este creativă. Dacă sunt de acord cu un anumit tip de personaj pe care îl creez, atunci pot pregăti în avans mai multe lucrări care s-ar potrivi mediului respectiv. Ar însemna, totodată, să fac instalația fără a fi complet incognito (având permisiunea) și să am timpul necesar pentru instalare.

 

f: Cum rămâne cu momentul potrivit pentru intervențiile în spațiul public? Spuneai într-un interviu recent că ai început să lucrezi și în timpul zilei. Te văd oamenii la lucru sau te asiguri că ești „invizibil”? Sunt experiențe memorabile în acest sens, pe care ai vrea să le împărtășești?

J.Ace: Cred că, în momentul de față, peste jumătate din instalațiile mele sunt realizate în timpul zilei, întrucât îmi place să văd mai bine ceea ce fac. Altfel, mă duc să văd peretele pe lumină și mă simt astfel pregătit să instalez pe întuneric. Știu că sunt artiști care lucrează cu înflăcărare și nu sunt deranjați dacă au audiență – mai ales dacă au permisiune sau peretele e sponsorizat printr-un eveniment. Însă lucrând vizibil este un aspect care încă mă mai deranjează. Asta înseamnă că observ locația până când găsesc momentul potrivit, când sunt mai puțini trecători în zonă.

Fața pe care am pus-o pe Calea Victoriei, deasupra excelentului mural cu păsărea de pradă, a fost o experiență amuzantă: am instalat-o la amiază la intersecția pietonală și cred că m-au văzut mai mulți oameni, dar a fost în regulă. Totuși, s-a mai întâmplat ceva în timpul proiectului pentru CAPITOL: a fost prima dată/ primul loc în care am fost prins vreodată! Am instalat lucrările, dar am fost urmărit câteva minute după ce am plecat de acolo și oprit de securitate. Când și-au dat seama că nu sunt de aici, mi-au cerut doar să le dau jos – doar ego-ul meu a fost afectat. Desigur, am făcut ce mi s-a spus, iar câteva zile mai târziu am revenit acolo și am reinstalat fețele pe partea opusă a străzii, în fața locului unde fusesem prins!

f: Pe lângă proiectul CAPITOL, am creat și o hartă de street art ca parte a proiectului de regenerare urbană Un-hidden Bucharest, care cartografiază 63 de lucrări realizate de artiști independenți și activi în domeniu, printre care și figurinele tale ☺. Când ai vizitat capitala, au fost lucrări de street art care ți-au atras atenția? În ce locuri noi ai vrea să-ți lași amprenta creativă?

J.Ace: Am fost foarte impresionat de hartă! Cred că este un minunat mod „alternativ” de a descrie orașul vizitatorilor. Am participat într-un tur privat de artă urbană în București, în prima mea vizită din 2018, și mi-au plăcut diferitele stiluri pe care le-am văzut. Mi-au plăcut muralele de Sweet Damage Crew și Livi Po. Am fost surprins că Vhils are o lucrare în oraș (tocmai am văzut o excelentă lucrare de-ale lui în Bangkok). Și, desigur, iconicul Pisica Pătrată! Ușile CAPITOLului sunt imaginea cu care am rămas despre București. Mi-a plăcut să întâmpin în drumul meu porcul/câinele(?) lui AeuL și a mai fost acest personaj ca o mână, cu brațele și picioarele în formă de degete cu unghii, dar nu știu numele artistului. [f: Raid]

Pentru mine, aceste personaje sunt omniprezente, apar oriunde merg – sunt ca niște icon-uri ale orașului. Poate ar trebui să fac câte un model cu fiecare pentru vizita mea viitoare, ce părere aveți? [f: Ne place propunerea ta și credem că ar fi interesant și pentru artiști ♥]

Street art în București – icon-uri ale orașului (Imagine stânga @aeulr; imagine dreapta @J.Ace_Street)

 

Îmi place să merg și pe Str. Arthur Verona, e un loc creativ cu atâtea lucruri de văzut! Știu că se organizează și un eveniment de street art acolo vara [f: Da, Street Delivery]. Admir când un oraș face asta – când îmbrățișează arta urbană.

Voi crea mai multe fețe pentru București anul acesta. Să întrebăm din nou cititorii: unde să le instalez? Propune cineva un perete într-o locație vizibilă, unde ar vrea să vadă o anumită față? Să facem un apel deschis de concepte/ commisions.

 

f: Sigur, întrebăm! Poate sunt voluntari care vor să ofere pereții lor pentru intervențiile tale – proprietari de case și locuri faine cu pereți orientați spre străzile principale etc., vă implicați în proiect? Trimiteți ideile voastre în secțiunea de comentarii a articolului.

J.Ace, în încheiere, te invităm să-ți imaginezi că Bucureștiul ar avea o față. Cum ar arăta? Cum ai reprezenta orașul?

J.Ace:

J.Ace interview

Îl puteți urmări pe J.Ace pe Instagram.

Lucrările lui sunt disponibile în harta Un-hidden Bucharest II.

Dragi cititori și prieteni feeder.ro, vă reamintim că J.Ace ne va vizita din nou în București toamna aceasta și că are nevoie de ajutorul vostru! Lăsați un comentariu mai jos și spuneți-ne ce fețe noi ați vrea să adauge pe străzile orașului și unde!

De asemenea, dacă aveți un prieten care are un loc cu un perete fain și vreți să fie parte din proiect, dați-ne de veste comentând sau trimiteți detalii pe mail – feeder@feeder.ro.

 

Acest articol face parte din seria de interviuri Un-hidden Bucharest, publicate săptămânal pe feeder.ro, în care vom sta de vorbă cu artiști locali implicați în street art și graffiti. Vom descoperi împreună universul lor artistic și cum orașul poate fi regenerat prin intervenții artistice în spațiul public.

Fiți cu ochii pe feeder.ro, publicăm în curând interviuri noi. Discutăm cu iZZY iZVNE, Maria BălanJohn Dot S, Livi PoRobert Obert, KSELEQOQYNQYSHY, Primitiv Print, Pisica Pătrată, Skinny Bunny, Alexander Blot, Irina Marinescu, Kero, Lost.Optics, Obie Platon, Serebe, Alina Marinescu, CAGE, Livia Fălcaru și nu numai.

Interviu de Emilia Cazan

Imagini © feeder.ro and J.Ace

Proiectul de street art Un-hidden Bucharest este organizat de Save or Cancel, prin feeder.ro, co-finanțat de AFCN. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Organizator: echipa Save or Cancel compusă din Cristina Popa (random) – designer social, editor și manager cultural, și Andrei Racovițan (ubic) – arhitect, editor și manager cultural, alături de public, artiști, colaboratori și parteneri.

Partenerii proiectului: CNDB, Lente, Dizainăr, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Zeppelin, IQads, Urban Collectors, Igloo, Urban things, România Pozitivă, IQool

Despre Save or Cancel
Din 2008, Save or Cancel este un mediu de comunicare și propagare a artelor și culturii, promovând și facilitând rolul acestora în societatea contemporană.
Programele multidisciplinare auto-inițiate de Save or Cancel au ca scop identificarea oportunităților sustenabile și adaptabile de (re)valorizare a existentului prin proiecte de arhitectură, culturale și editoriale.

Vizitează pagina proiectului Un-hidden Bucharest pentru a fi la curent cu noile activități programate:Un-hidden Bucharest logo

1 thought on “Interviu cu J.Ace – Un-hidden Bucharest”

  1. Pingback: J. Ace x Mini Raid @ Pasajul Englez Calea Victoriei • Feeder.ro

Leave a reply (we review all comments)