Interviu cu Maria Bălan – Un-hidden Bucharest

Maria Bălan - Interviu Un-hidden Bucharest

[read in EN]

Maria Bălan a știut dintotdeauna că vrea să deseneze. Și prin arta ei ne atrage atenția asupra a ceea ce facem, dar și ce nu facem pentru a trăi viața în armonie cu ceilalți și cu mediul înconjurător. Dincolo de nevoia de conștientizare, lucrările ei vorbesc despre importanța de a acționa, de a nu rămâne nepăsători. „Ascunde” în inima orașului și în văzul lumii desene care să ne schimbe perspectiva și să ne scoată din zona de confort. Am vorbit cu ea despre cum putem dezvolta relația cu natura pornind de la gesturi mici, la îndemâna oricui, despre auto-analiză și atitudine critică, despre portret ca mod de a transmite tot felul de idei într-o formă familiară și deconectarea pe care ți-o poate oferi muzica.

f: Hey, Maria, îți propunem să începem cu un exercițiu de imaginație. Dacă ar fi să descrii ceea ce faci unui om care nu a văzut niciodată o lucrare de artă, ce i-ai spune?

Maria Bălan: Salut! Nimic mai simplu! Îmi practic meseria, ca orice alt om, cu cât de multă pasiune și sârguință este posibil pentru mine. Lucrez cu imagini și încerc să dau viață ideilor ce zac în capul meu (sau al altora).☺

f: Unul dintre subiectele care te preocupă și pe care l-ai reluat și în seria de desene cu ocazia #Inktober se referă la problemele de mediu. Cum vezi relația dintre om și natură astăzi și ce inițiative – individuale ori colective, de la gesturi mici la gesturi mari – crezi că pot contribui la îmbunătățirea ei?

Maria Bălan: Da, este ceva ce m-a pasionat încă din liceu, să protejez și să iubesc natura. Mi se pare că pe an ce trece relația om-natură se deteriorează tot mai mult, în defavoarea naturii, deci și în defavoarea omului, dar acesta continuă să facă rău… Motivele problemelor legate de mediu sunt multe, foarte multe din păcate, dar principalul motor care antrenează această indiferență a omului față de mediul înconjurător, cred eu, este banul. Din acest motiv am impresia că și multe dintre inițiativele pozitive sunt dictate de același motor, deci nesincere. Discuția este foarte lungă și are extrem de multe aspecte.

Cred că este important, în primul rând, să conștientizăm și apoi să acționăm, pornind de la lucruri mărunte și ajungând treptat la „gesturi mari”.

Eu încă lucrez la lucrurile mărunte – punga refolosibilă, evitarea plasticului de unică folosință, încurajarea micilor producători, consumul de legume și fructe de sezon, folosirea mijloacelor de transport în comun sau a bicicletei, reciclarea – deși recunosc că, fiind greu accesibilă, e descurajantă etc. Dar cu cât suntem mai mulți, cu atât va fi mai bine.

Iar pe partea de conștientizare lucrez de ceva timp, de când am „scos” pe stradă prin paste-up-uri câteva personaje din seria „Anomalica”, personaje ce fac referire la toaletările aberante ale copacilor, goana după bani sau dezvoltarea excesivă de proiecte imobiliare în defavoarea spațiilor verzi. Seria este în lucru și se va definitiva într-un mic fanzin pe care am de gând să îl distribui prin București în ideea unei campanii de conștientizare într-o formă mai puțin convențională. Deci stați pe aproape!

1. “The Punishment” by Maria Bălan / signed woodprint // 2. Anomalica By Maria Bălan // 3. “The Mimetic Tree” by Maria Bălan / signed reduction woodprint and linoprint

Mi-ar plăcea să trec la gesturi mai mari, dar momentan nu știu cum, mă interesează în mod special problema tăierilor ilegale și aș dori să mă pot implica mai mult în zona asta, cel puțin pe partea de design grafic, informare, campanii, afișe etc.

f: Tema expoziției „Neștiuții” s-a axat, de asemenea, pe un alt aspect important pentru tine – oamenii străzii. Abordând subiecte care scot publicul din zona de confort prin expunerea unor situații pe care societatea le ignoră ori contribuie insuficient la soluționarea lor, ce întrebări/emoții/stări îți dorești să le transmiți celor care interacționează cu arta ta?

Maria Bălan: Seria „Neștiuții” și-a făcut cuib în capul meu încă din perioada când eram studentă la arhitectură și la un opțional cu profesorul Augustin Ioan despre spațiul public s-a pus și problema locuirii în stradă. Țin minte că am propus atunci o soluție de locuință mobilă pentru oamenii străzii. Din acel moment am devenit tot mai atentă pe stradă și am început să îi văd cu adevărat și să documentez fotografic problema. Am pus pe pânză treptat persoane care mi-au atras atenția și am hotărât să transform acest demers în unul public – să aduc ceva din stradă în galerie. A fost conștientizare în primul rând pentru mine.

Tendința de a judeca și de a pune etichete e foarte facilă și am încercat să atrag atenția asupra omului care suferă, indiferent de circumstanțele care au dus la situația lui actuală. Important este să ajutăm, să înțelegem și să nu rămânem nepăsători la suferința aproapelui nostru.

Pasul următor ar fi să găsesc o soluție de donare a acestor lucrări unor asociații dedicate problemei persoanelor fără adăpost și poate, prin licitarea lor, banii respectivi să îi ajute pe aceștia.

"Three Unwise Humans" by Maria Bălan / signed linoprint

“Three Unwise Humans” by Maria Bălan / signed linoprint

f: Ai ales portretul ca formă de exprimare artistică, iar portretele tale ilustrează uneori creaturi fantastice, „monștrii pe care îi creăm” așa cum se numește o serie care îți aparține, alteori prezinți prin portret diferite procese de introspecție. Ce te-a atras la portret?

Maria Bălan:

Mă atrage portretul de mică, chipul unui om înglobează viața lui, trăirile și gândurile cele mai ascunse. Portretul este un mijloc de a transmite cele mai stranii idei într-o formă familiară, deci ușor de primit de către privitor. Îmi place portretul în forma lui realistă, ilustrativă, dar, fiind grafician, tendința este de a explora dincolo de realitatea imediată, în imaginația proprie. Pentru că jonglez între două direcții, cea legată de introspecție și auto-analiză și cealaltă preponderent critică la adresa omului și a defectelor sale, lucrările explorează prin intermediul portretului aceste zone.

"The Stranger Inside" by Maria Bălan / signed woodprint

“The Stranger Inside” by Maria Bălan / signed woodprint

Desigur, atitudinea critică, puțin satirică, pornește tot de la auto-analiză, dar este raportată și la mediul în care trăiesc, la societatea și perioada actuală. Creaturile fantastice sunt de inspirație medievală, dar ancorate în prezentul de zi cu zi, legate de situații și probleme imediate, mai mult sau mai puțin generale. De aici mi-a venit ideea să îmi definesc stilul ca ev mediu contemporan (contemporary dark ages). Direcția cealaltă are la bază curentul expresionist care îmi place în mod special pentru că e prin excelență portretul explorat în adâncul psihicului uman. Ambele direcții au un punct comun – mediul meu de lucru preferat și anume gravura în relief (xilogravura și linogravura).

f: Provenind dintr-o familie de pictori și studiind apoi arhitectura, ai cunoscut arta, practic, de când te-ai născut și ți-ai menținut interesul pentru ea până acum. Ar fi orice altceva ce ai vrea să faci dincolo de artă?

Maria Bălan: Într-adevăr, am avut norocul de a mă dezvolta în mediul ideal din punct de vedere artistic. Am avut acces de mică la informația și instrumentele necesare, iar îndrumarea părinților a fost factorul determinant în dezvoltarea mea ca adult. De mică am știut că vreau să desenez toată viața, țin minte că la orele care nu mă interesau făceam copii după portrete de DaVinci sau mâzgăleam la sfârșitul caietelor.

Arhitectura a fost compromisul de dragul părinților, pentru că ei nu își doreau să mâncăm aceeași „pâine amară” a artistului (și eu, și fratele, care acum e sculptor). Și, fiind un compromis, nu a avut finalitate întrucât, după absolvirea UAUIM, am luat-o de la capăt la UNArte, secția Grafică. Din liceu îmi doream să fac gravură, chiar dacă nu știam ce înseamnă asta prea clar urmând un liceu teoretic. Nu mă văd făcând altceva. Dar mi-a plăcut de mică să cânt, deci pe locul doi e muzica și am momente când îmi doresc să o fac și acum. Și poate geografia…

f: Citeam într-unul dintre interviurile tale că îți place să lucrezi cu muzica la maxim. Ce muzică asculți și cum te-a influențat muzica de-a lungul timpului în ceea ce faci?

Maria Bălan: Da, e o deconectare pe care doar muzica o poate oferi. Câteodată e nevoie să îți „golești” mintea ca să fii creativ. Nu cred că va surprinde pe nimeni, dacă știe cum desenez, să afle că genul meu preferat este în zona progressive metal, post-rock experimental, în general piesele lungi, stranii și puțin dark.

Maria Bălan - The sleep of no dreaming

Maria Bălan – The sleep of no dreaming

Muzica melancolică mă definește și ca om, și ca artist și cu siguranță îmi influențează și felul de a lucra. Au fost chiar momente când am încercat să ilustrez titluri de melodii și starea în care mă transpun când le ascult. Un exemplu ar fi „The Sleep Of No Dreaming” de la Porcupine Tree. Am văzut piesa ca pe un somn fetal, înainte de naștere sau după moarte (asta rămâne la latitudinea privitorului).

f: Cum percepi Bucureștiul ca scenă cultural-artistică?

Maria Bălan: Cred că Bucureștiul e destul de bine în ultimii ani pe partea de organizare și activități cultural-artistice. E o efervescență și tinerii artiști încearcă tot mai mult să facă lucruri care să scoată arta din zona „elitistă” de galerie și atât. E un lucru bun pentru că arta e pentru toți și toată lumea ar trebui să aibă acces la ea.

Mai greu este cu publicul, care nu are încă educația și cultura de a căuta, de a explora și a vizita evenimentele dedicate. Observ de multe ori cu tristețe că publicul e restrâns și cam același. Și cu bucurie că măcar există un public.😉

f: Cum arată o plimbare a artistei Maria Bălan în București – ce cauți cu privirea, ce te surprinde plăcut ori neplăcut?

Maria Bălan: Am mai auzit asta și la alți artiști și împărtășesc total ideea: Bucureștiul e un oraș pe care îl îndrăgești, dar îl disprețuiești totodată. Și totuși, din trăirile astea puternice ies cele mai bune idei. Pentru mine e o sursă de inspirație continuă, mai ales pe partea critică. Dar e plin și de portrete care mai de care mai expresive. Sunt atentă la toate detaliile și, de când am început să cochetez cu zona de street art, îl privesc cu totul altfel.

Orice colțișor este ofertant pentru posibile lucrări. Îmi place să „ascund” mici gravuri în văzul lumii, așa că, dacă trecătorii ar fi puțin mai atenți la oraș și la ziduri, ar putea descoperi multe lucrări.

f: Spune-ne cum a fost pentru tine să lucrezi cu copii în cadrul atelierului de street art din septembrie, la Un-hidden Bucharest.

Maria Bălan:

Copiii sunt cei mai buni profesori după părerea mea. De obicei, învăț eu de la ei atunci când lucrăm împreună. Așa că profit de experiențele astea pentru a-mi îmbunătăți talentele didactice. Îmi place să lucrez cu oamenii și să împărtășesc cu ei pasiunea mea.

Gravura este un mediu de lucru care se pierde la noi în țară, sunt tot mai puțini artiști care fac așa ceva și mă bucur că prin intermediul street art-ului se actualizează o tehnică de lucru foarte veche, care este și destul de dificilă pentru necunoscători și, astfel, publicul are mai multă deschidere.

f: Împărtășește cu noi câteva gânduri despre anul trecut. Cum a fost pentru tine ca om și ca artist? Ce aspirații ai pentru 2019?

Maria Bălan: O să spun doar atât: sper ca în 2019 să fie mai bine decât a fost în 2018.

Pe Maria o puteți urmări pe Facebook, Instagram și Tumblr.

În shop-ul online feeder.ro, puteți găsi și achiziționa printuri realizate în tehnica xilogravurii și linogravurii, semnate de Maria Bălan.

Acest articol face parte din seria de interviuri Un-hidden Bucharest, publicate săptămânal pe feeder.ro, în care vom sta de vorbă cu artiști locali implicați în street art și graffiti. Vom descoperi împreună universul lor artistic și cum orașul poate fi regenerat prin intervenții artistice în spațiul public.

Fiți cu ochii pe feeder.ro, în fiecare sâmbătă publicăm interviuri noi. Discutăm cu iZZY iZVNE, John Dot S, Livi Po, J.Ace, KSELEQOQYNQYSHY, Robert Obert, Pisica Pătrată, Skinny Bunny, Primitiv Print, Alexander Blot, Irina Marinescu, Kero, Lost.Optics, Obie Platon, Serebe, Alina Marinescu, Cage, Livia Fălcaru și nu numai.

Interviu de Emilia Cazan

Imagini © feeder.ro și Maria Bălan

Proiectul de street art Un-hidden Bucharest este organizat de Save or Cancel, prin feeder.ro, co-finanțat de AFCN. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Organizator: echipa Save or Cancel compusă din Cristina Popa (random) – designer social, editor și manager cultural, și Andrei Racovițan (ubic) – arhitect, editor și manager cultural, alături de public, artiști, colaboratori și parteneri.

Partenerii proiectului: CNDB, Lente, Dizainăr, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Zeppelin, IQads, Urban Collectors, Igloo, Urban things, România Pozitivă, IQool

Despre Save or Cancel
Din 2008, Save or Cancel este un mediu de comunicare și propagare a artelor și culturii, promovând și facilitând rolul acestora în societatea contemporană.
Programele multidisciplinare auto-inițiate de Save or Cancel au ca scop identificarea oportunităților sustenabile și adaptabile de (re)valorizare a existentului prin proiecte de arhitectură, culturale și editoriale.

Vizitează pagina proiectului Un-hidden Bucharest pentru a fi la curent cu noile activități programate:Un-hidden Bucharest logo