Robert Obert e unul dintre artiștii pe care îi urmărim cu interes și care se află în spatele ideii de a lansa seria de interviuri Un-hidden Bucharest. Împreună, am schimbat idei despre arta murală ca potențial declanșator al libertății individuale și al trezirii colective, despre cum a început interesul său pentru street art și grafitti, cum muzica este combustibil în procesul creativ, despre proiectele sale de bandă desenată și posibile animații viitoare. Urmează preview-uri de BD, o propunere de comics inspirat de București și o privire în profunzime asupra rolului artei și al artistului în viața noastră de zi cu zi.
f: Salut, Obert. Deși nu am colaborat încă pentru Un-hidden Bucharest, putem spune că am inițiat această serie de interviuri la sugestia ta. Ce părere ai despre evoluția street art-ului în București și în România?
Robert Obert: Aș completa cu faptul că la acest brainstorming e părtaș și John Dot S, dorința de discuție și interviu în această zonă e o preocupare comună.
Revenind la întrebare, devine din ce în ce mai vizibil, aș spune că street art-ul cu tot ce cuprinde precum și graffiti-ul au început să fie mai prezente ca manifestări, s-a atras atenția asupra fenomenului și, din ce am văzut sau discutat recent, sunt tot mai mulți tineri care intră în lumea asta. Mi-ar plăcea să văd mai multe intervenții coerente pe stradă, mai multe personaje desenate sau aplicate, dar încadrate în context, urmărind o relație cu ceea ce numim mobilier urban.
Referitor la murale, datorită mai multor evenimente și entități care se implică activ în comunitate și funcționează, a început să se satisfacă ușor ușor nevoia de a acoperi pereții gri, dezolanți din țară, s-a viralizat din ce în ce mai tare forma asta de exprimare, ceea ce nu poate fi decât un câștig pentru artiști, cărora încep să li se deschidă uși închise până nu demult.
Singurele mele regrete sunt că lucrurile uneori nu se desfășoară omogen, că în București nu avem un festival bătut în cuie dedicat street art-ului și graffiti-ului (cum e cel de la Sibiu sau după modele din afara țării) și că încă mai sunt dificultăți în ceea ce privește recompensarea artiștilor pentru munca depusă.
Dar, ca sa trag o linie, cred că viața artei stradale, cu graffiti, cu stencil, cu paste ups și stickere sau murale de dimensiuni impresionante (și lista poate continua) începe să devină mai interesantă și antrenantă, oferind perspective optimiste pentru viitor.
Colaborări cu Pisica Pătrată și John Dot S în București.
f: În ultimii doi ani ai fost implicat în mai multe proiecte importante – ai creat unul dintre Uriașii de Pantelimon, eveniment la care au participat și artiști internaționali precum Ella & Pitr, ai cunoscut-o pe Martha Cooper, ai colaborat recent cu Global Street Art pentru un mural și o expoziție colectivă în Londra. Simți că mai sunt granițe între România și alte țări când vine vorba despre street art și artă în general?
Robert Obert: Asta poate fi o discuție lungă. Pot să spun că atitudinea artiștilor din alte țări, unii chiar cu renume internațional, e mult mai relaxată. Uneori nu îți dai seama că stai de vorbă cu un artist foarte cunoscut, ci mai degrabă cu un prieten din cartier, cu care bei o bere pe bancă și pălăvrăgești de toate.
Am observat că noi suntem mai încrâncenați aici, mai puțin încrezători în colegii de breaslă și uneori chiar ne ies la suprafață niște prejudecăți. Pe undeva înțeleg și de unde vine nevoia asta de autoconservare, pentru că istoria noastră are încă niște ecouri, însă asta ar trebui totuși să ne pună întrebări la nivel personal și colectiv.
f: Prezentam în urmă cu câteva luni intervenția ta la penitenciarul din Iași. Spuneai despre lucrare că mintea umană are un potențial infinit de eliberare și că nicio închisoare, fizică sau non-fizică, nu poate umbri acest potențial. Ce impact crezi că are arta murală asupra unui om care nu cunoaște libertatea – fie ea mentală sau fizică?
Robert Obert: Ne vom lovi mereu de probleme de percepție, dat fiind că suntem, în esență, cu structuri construite diferit, însă repere umane întotdeauna sunt. Personal, cred că există în fiecare dintre noi un nucleu exploatabil în ceea ce numim noi bun/bine. De asta cred că arta murală, dacă e formulată într-un limbaj vizual care poate fi descifrat de o majoritate, poate atinge acea coardă sensibilă și în contextul încarcerării, fie ea fizică sau mentală.
Arta murală are un impact puternic prin suma elementelor care o definesc, ea poate fi un declanșator al libertății care sălășluiește în fiecare dintre noi. Să nu uităm că impactul vizual e o unealtă importantă în schimbarea percepției noastre, iar arta murală, mai ales dacă are dimensiuni impresionante de care privirea nu poate scăpa, devine un actor important în tot ceea ce reprezintă forma de exprimare a unor idei sau mesaje.
Unul din motivele pentru care am fost atras de această formă de artă a fost faptul că ești prezent în mijlocul acțiunii, pentru o perioadă mult mai îndelungată, și că ceea ce reprezinți e accesibil unui public mult mai larg.
f: Știm că, dincolo de street art, banda desenată „ți-a intrat în sânge” de când erai mic, așa cum spuneai într-un interviu. Pentru iubitorii de comics, Profeția Urbană nu mai are nevoie de nicio introducere. Așa că ne-am bucurat să aflăm de pe Instagram că urmează versiunea în engleză și finalizarea celei de-a doua părți. Ne poți arăta un scurt preview din ceea ce lucrezi acum?
Robert Obert: Fiind un proiect personal destul de dens, am ținut neapărat să revin pe el de câte ori am simțit nevoia, așa explicându-se și timpul îndelungat de lucru. Și, pentru că îmi sunteți simpatici, am să vă atașez niște preview-uri din acest așa-zis război creativ.
f: Dacă pentru BD ai împărtășit și cu alte ocazii sursele de inspirație, interesul pentru street art când și cum a început? Pentru că am adus în discuție Profeția Urbană, am observat că reiei în intervențiile din spațiul public teme, personaje etc. din graphic novel. Ce te-a mai inspirat în acest sens?
Robert Obert: Profeția Urbană a fost gândită ca un concept care să se materializeze în mai mult decât un singur mediu de exprimare. Din motivul ăsta a venit natural ca intervențiile mele stradale, fie fugare în noapte, fie de dimensiuni mari, să conțină elemente și personaje sau teme din universul Profeției Urbane. Există și lucrări de atelier care sunt dedicate acestui univers, care vor ieși la lumină în curând, so stay tuned. Dar, pe lângă asta, am început în paralel să dezvolt și alte căutari, de a căror prezență ne vom bucura în scurt timp, așa că stay tuned twice.
Ca să răspund până la capăt la întrebare, pot să spun că:
Inspirația rămâne în relația mea cu lumea așa-zis nevăzută, acele percepții ale straturilor de după măștile pe care le purtăm sau de după paravanele care ne-au fost puse ca o butaforie luată de-a gata. Mă interesează în continuare și din ce în ce mai mult inconștientul, ceea ce mintea noastră știe și vede și nu ne spune decât prin anumite mecanisme sau vise.
f: Referitor la lucrarea „Can You Feel?” din cadrul SISAF 2018, spuneai că cyberpunk-ul tău „atinge invazia tehnologică în care trăim, făcându-ne să ne întrebăm dacă, cu ajutorul acestor mijloace, putem chiar să simțim”. Fie că vorbim de street art, comics ori pictură, universul tău artistic ilustrează un urban decadent, industrial, digitalizat până la dezumanizare, cu ființe mai degrabă roboți decât oameni. Cum ți-ai format această viziune și cum contribuie tehnica artistică, mediile în care o reprezinți etc. la accentuarea și comunicarea ei?
Robert Obert: Eu am crescut într-un oraș industrial, Ploiești, am fost înconjurat de rafinării și structuri industriale la tot pasul, și adesea am explorat spații dezafectate sau foste fabrici încă de când eram puștan. Interesant pentru mine a fost că, în ciuda acestui peisaj neprietenos, s-au dezvoltat și au funcționat valori umane, a existat un nucleu cultural destul de puternic și relevant în istorie, așa că pe undeva aceste două registre s-au împletit și au constituit o influență.
În paralel, interesul meu pentru tehnologie și reperele de acolo și-au pus amprenta, dublat de literatura SF care îmi hrănea mintea în formare, apoi se adaugă și pasiunea pentru filmele care sunt plasate în medii neprietenoase, post apocaliptice, cyberpunk, futuriste și chiar suprarealiste, lucruri pe care de mic le-am visat și reinterpretat la nesfârșit.
Cred că am o fascinație pentru puterea autodistructivă a omenirii de când eram copil, toate aceste elemente puse în malaxorul minții mele au început să genereze conținut, care în timp se rafinează și se prelucrează din ce în ce mai mult. Încerc să ilustrez nu numai aceste lumi, ci și mecanismele din spatele lor, care au fost cauzele pentru care personajele și lumea în care există au ajuns așa, uneori ca un semnal de alarmă pentru ceea ce am putea ajunge și noi, în realitatea asta în care trăim, dacă nu ne gestionăm corespunzător.
Dacă e să vorbim de tehnică, reflexele din formarea de grafician contribuie la o amprentă asupra stilului, devine recognoscibil, o să știi că sunt eu autorul, chiar dacă există variațiuni. Îmi plac și contrastele care se creează din îmbinările cromatice, jocurile cu alb, negru și griuri în tandem cu câteva culori plate care decupează o compoziție și o pun în valoare. Cred că tehnica ajută în susținerea mesajului, cu condiția să existe o comunicare acolo, pentru că unele concepte ar putea fi anulate de o alegere proastă sau o execuție defectuoasă a registrului vizual.
Apropo de ce spuneam mai devreme legat de contextualizarea unei lucrări/intervenții etc., cred că e bine să fim atenți unde plasăm și cum încadrăm ceea ce am creat, deci și mediul și relația cu acesta contează, ține de fiecare artist în parte cum își gândește parcursul și povestea pentru că asta va fi relevant mai departe, când publicul ia contact cu ce ai dat mai departe în urban.
f: Povestește-ne despre relația ta cu muzica. Dintr-un top recent de albume care îți plac, am aflat că pe listă se află Thievery Corporation, Massive Attack, Red Snapper, Dubioza Kolektiv și KRS One. Pe plan local, ai dezvoltat un comic book – „Fear is a lie” – pentru primul album de studio semnat Dream Diggers, despre care Codin mărturisea că a vrut să lucreze partea vizuală cu prieteni care înțeleg ce vor ei să transmită prin muzică. În plus, ai diverse colaborări în acest domeniu pe partea de poster art. Cum te influențează muzica în ceea ce faci sau vrei să faci ca artist?
Robert Obert:
Muzica e importantă în viața noastră și pe mine m-a educat în timp, mi-a deschis niște uși în interior prin care, după ce am intrat, am descoperit seturi noi de uși, o diversitate de sentimente și senzații care se adaugă la structură. Pe mine mă ajută foarte mult la ritmul de lucru, pot să mă scufund în procesul creativ și să rămân în transă până când ceva din inconștient pune pauză.
Sigur că nu e aceeași muzica mereu, caut să ascult ce am nevoie în materie de ritm, ce lipsește sau ce îmi cere în momentul respectiv fie interiorul sau chiar și lucrarea. Muzica pentru mine e combustibil în procesul creativ, fie că e hip hop sau jazz, trip hop sau rock alternativ, dubstep (și lista poate continua), va fi prezentă la lucru.
Proiectul cu Fear is a lie a fost ceva cu totul special pentru mine pentru că am avut mână liberă să interpretez și să transmit o completare vizuală a ceea ce înseamnă muzica de pe album. Au fost niște săptămâni foarte încărcate, timp în care eram conectat complet la muzică și lucru și pot să spun că e o experiență extraordinară, pentru că la final realizezi că ai contribuit vizual cu nuanțe în plus ale mesajelor și senzațiilor transmise audio.
În general, sunt foarte încântat să transform din muzică în vizual ceea ce percep, mi se pare că e nelimitat și foarte ofertant să te joci cu cele două zone, existând firește și partea de provocare de a nu fi redundant și pleonastic. Însă n-aș putea să concep vizualuri pentru muzică de orice fel, cred că trebuie să existe niște elemente din ea care să mă convingă, să mă inspire și să îmi dea material exploatabil, să aibă măcar niște lucruri pe care să le transmită sau pur și simplu ritmuri cu care să rezonez, atât interior cât și profesional.
f: Din seria proiectelor de comics, ne-a atras atenția și Herb and Whiskers. Cele două personaje ne scot puțin din zona temelor cu care ne-ai obișnuit. Și pentru că ne-au adus aminte de cartoons, ne întrebam – ai în plan o animație sau serie BD animată semnată Robert Obert?
Robert Obert: În mine zace și o dimensiune ludică destul de accentuată, pe lângă partea dark, introspectivă. De-a lungul timpului am creat și m-am jucat cu tot felul de personaje din zona asta cartoon, deformări și interpretări amuzante ale anatomiei omenești sau animale, combinate cu puterea observației transpusă în teme și dinamica poveștilor spuse. Registrul ăsta îl folosesc să transmit stări și preocupări uzuale ale unor personaje cărora le atribui caracteristici și contexte ieșite din așteptări, cum sunt Herb și Whiskers care, antropomorfizați, ilustrează doi scenariști de comics neserioși și cu vicii și nevroze, ce vor evolua progresiv cu fiecare episod până când lucrurile vor scăpa de sub control. Practic, sunt niște radiografii de comportamente umane, însă duse în zona de amuzament, într-o satiră.
În plus, mai am destul de multe povești și personaje de genul ăsta, sub umbrela unui umor absurd, care deja există desenate și așteaptă să joace în niște episoade. Am în plan de mai multă vreme niște serii animate cu personaje aiurea, cu vocile deja imaginate și exersate chiar în timp ce mai fac câte un character design, dar o să mai dureze puțin până voi putea să mă dedic acestui proces. E, totuși, un volum mai mare de muncă, însă plăcerea de a lucra la astfel de proiecte cred că ar ușura procesul. Am nevoie de timp, pe care fix în perioada următoare nu îl am, dar planul există, personajele există, rămâne doar să înceapă distracția. Așa că stați pe-aproape, mult nu mai e.
f: Cum am văzut, te-ai exprimat artistic în numeroase domenii. Ce îți dorești în continuare, care ar fi cea mai mare realizare a ta ca artist?
Robert Obert: E greu să mă gândesc care ar fi cea mai mare realizare ca artist pentru că ar însemna să validez o direcție care poate fi folosită ca etalon de către oameni pe care îi influențez, care mă urmăresc etc. Pentru unii artiști poate că cea mai mare realizare ar fi să ajungă la MoMA, de exemplu, sau să fie licitați la Sotheby’s, adică există niște repere de “you’ve made it” în lumea artei în general, repere care sigur că stau în picioare și sunt confirmări. Însă la nivel personal, poate că lucrurile stau altfel pentru fiecare artist în parte.
Dacă ar fi să o formulez corect, de fapt, cea mai mare realizare a mea ca artist ar fi ca, indiferent de contextul în care voi fi prezent, mesajul meu să fie perceput și nealterat, să îmi păstrez efervescența și spiritul, să nu devin mecanic sau mult prea confortabil cu mine. Și mi-ar plăcea, asta e o dorință, ca ceea ce fac, ce vreau să transmit să ajungă la cât mai multă lume, să se răspândească ce vreau să le transmit prin artă și să deschidă cât mai multe porți de percepție în mințile oamenilor, pentru că avem nevoie la nivel colectiv de niște trezire.
f: La final, câteva gânduri despre București? Cum simți orașul ca artist? Să zicem că ai face o bandă desenată inspirată de capitală și viața de aici. Cum s-ar numi?
Robert Obert: București e love-hate, e genul de oraș care îți dă sentimente amestecate. Ca artist, e o sursă de inspirație, are foarte multe elemente cu care poți să lucrezi/jonglezi, însă poate deveni apăsător adesea. Eu sunt în permanentă investigare, îmi place să mă plimb mult și să descopăr mereu câte ceva, să înmagazinez în minte informația care ulterior se va transforma în ceva pe o pânză, pe o foaie, pe un zid. Bucureștiul mi-a dat, fără să vrea, foarte multe.
Dacă aș face o bandă desenată inspirată de București, probabil ar fi noir cu accente de roșu/galben, după modelul Sin City cumva, însă pe zona de hașură nervoasă, iar povestea ar fi la persoana I. Și aș numi-o “Buc.arest”.
Pe Robert Obert îl puteți urmări pe site-ul său, pe Facebook, Instagram și Behance.
Acest articol face parte din seria de interviuri Un-hidden Bucharest, publicate săptămânal pe feeder.ro, în care vom sta de vorbă cu artiști locali implicați în street art și graffiti. Vom descoperi împreună universul lor artistic și cum orașul poate fi regenerat prin intervenții artistice în spațiul public.
Fiți cu ochii pe feeder.ro, în fiecare sâmbătă publicăm interviuri noi. Urmează să discutăm cu Maria Bălan, iZZY iZVNE, John Dot S, Livi Po, J.Ace, KSELEQOQYNQYSHY, Pisica Pătrată, Skinny Bunny, Primitiv Print, Alexander Blot, Irina Marinescu, Kero, Lost.Optics, Obie Platon, Serebe, Alina Marinescu, Cage, Livia Fălcaru și nu numai.
Interviu de Emilia Cazan
Imagini © feeder.ro și Robert Obert, Martha Cooper, Cristian Vasile (IGU)
Proiectul de street art Un-hidden Bucharest este organizat de Save or Cancel, prin feeder.ro, co-finanțat de AFCN. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Organizator: echipa Save or Cancel compusă din Cristina Popa (random) – designer social, editor și manager cultural, și Andrei Racovițan (ubic) – arhitect, editor și manager cultural, alături de public, artiști, colaboratori și parteneri.
Partenerii proiectului: CNDB, Lente, Dizainăr, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Zeppelin, IQads, Urban Collectors, Igloo, Urban things, România Pozitivă, IQool
Despre Save or Cancel
Din 2008, Save or Cancel este un mediu de comunicare și propagare a artelor și culturii, promovând și facilitând rolul acestora în societatea contemporană.
Programele multidisciplinare auto-inițiate de Save or Cancel au ca scop identificarea oportunităților sustenabile și adaptabile de (re)valorizare a existentului prin proiecte de arhitectură, culturale și editoriale.
Vizitează pagina proiectului Un-hidden Bucharest pentru a fi la curent cu noile activități programate:
Pingback: aggressiON/OFF. Nămol Party la Eforie Colorat. Instalații, performance, muzică experimentală, murale și artă ecologică - digitizArte
Pingback: aggressiON/OFF. Nămol Party la Eforie Colorat. Instalații, performance, muzică experimentală, murale și artă ecologică • feeder.ro
Pingback: Interviu cu Maria Bălan - Un-hidden Bucharest • feeder.ro
Pingback: Vezi imagini de la evenimentele Un-hidden Romanian Culture, organizate cu ocazia Zilei Culturii Naționale - Save or Cancel
Pingback: [BTLT] Vezi imagini de la evenimentele Un-hidden Romanian Culture, organizate cu ocazia Zilei Culturii Naționale • Feeder.ro
Pingback: feeder sound 246 mixed by Deez (recorded at Un-hidden Romanian Culture)
Pingback: Vezi imagini de la evenimentele Un-hidden Romanian Culture, organizate cu ocazia Zilei Culturii Naționale