#FMR_4, 10 iulie, Fabrica de Pensule, Sala Studio
Oana Hodade
Pentru a patra întâlnire #FMR ne mutăm din sala RAP în Sala Studio de la Fabrica de Pensule. Vibe-ul e de la început diferit: Studio-ul e un black box care găzduiește de obicei spectacolele de la Fabrică; setup-ul cu scaune pe gradene și scenă ne diferențiază deja în spectatori și performeri. Totul are un potențial mai mare de spectacol azi, pentru că există reflectoare care să taie întunericul, scena are adâncime și poate memoria tututor spectacolelor care au avut loc de-a lungul anilor în Studio se activează când cineva intră în spațiu. Nu mai e așa de intim ca jos, în sala RAP, când stăm în cerc la lumina neoanelor. but don’t worry, we are just between us.
Sunt mulți oameni noi la această întâlnire și câțiva nu sunt vorbitori de română, așa că facem switch-ul către engleză. Pentru acuratețe și atmosferă, păstrez frânturile de discuții în limba în care s-au formulat.
Între oamenii care au venit și și-au anunțat contribuția dinainte e A.
hello, I am A., I’m a rapper and I came here to perform a song.
Dar prietenii lui A. pot să ajungă de-abia după ora 8, așa că altcineva începe azi.
Se aud tocuri care merg spre scenă,
poți să faci fundalul negru? n-avem nevoie de fundal. doar microfoanele. și lumină, după aceea.
Pe fundal apare totuși un background de laptop cu „It’s a show about nothing” – lumea râde.
it will be in Romanian so just enjoy the act of performing
- și L. sunt în rezidență la Fabrică, a treia din seria Reciproc Performativ. Ce vedem e un fragment din rezultatul cercetării lor (we are working on a project about love. we try to combine our personal stories) – P. cântă cu o notă foarte subiectivă un cântec despre iubire, iar L. citește dintr-un schimb de mailuri între doi soți care urmează să divorțeze.
P.:
cântă melodia fetelor
vine vine vine vine vine vine de la corazon
cântă melodia fetelor
pentru cei care iubesc de mor
Apoi schimbă, și P. continuă citirea schimbului de mailuri și L. cântă.
La final, din public vin întrebări.
M: What is the song?
P: It’s a manea.
M: Why did you choose it?
P: Why? Because it sounds great to me, the original one.
M: What is the name of the song?
P: Melodia fetelor.
***
- a venit la fiecare întâlnire #FMR cu o drâmbă, ca să ne arate progresele pe care le-a făcut cu acest instrument, în pauzele de scris la doctorat. În timp, însă, mai mult decât să exerseze la drâmbă, a început să construiască un spectacol care se cheamă What is missing from here, din care prima parte e cea mai elaborată: partea despre ce lipsește din corpul bărbaților în comparație cu cel al femeilor.
J: I would like you to imagine that in the very old times there was no difference between male and female, there were no male or female, there were just some beings able to make from themselves another being.
- improvizează o poveste asemănătoare cu mitul androginului, dar nu chiar, care te duce cu gândul la hermafrofiți, dar nu chiar, care conține tot felul de elemente din povești și legende pe care le știi, dar n-ai putea să spui exact care. Povestea are ceva aparte, care ține de felul unic al lui J. de a vedea lumea. Așa încât la final cineva întreabă where is this from? și J. răspunde I made it up, this is just a story, like any other story.
***
W.: What is the inspiration for this story?
J.: I don’t believe in truth, I believe in stories, in relativity, so I always try to think of another version of a story that we are told.
***
J.: For me, it’s interesting to think about the man as the loser in this story, because in these times we are always thinking about the woman’s place in society, but men have to rethink their own place, too.
***
Prietenii lui A. n-au ajuns încă. It’s ok, we can still wait.
***
B.: You made me think of something I made last year in Cluj, it’s more into virtuality and how the body is transformed through technology.
- ne arată acest video.
***
- I thought that it was very poetic when the body was in the light, and the image of you when you sit, it looked like stones, but we realise it’s a human body. And with this light it’s very beautiful; it was good that the light was overexposed – it’s poetry through imperfections.
***.
A., what do you say?
A: They are very very close.
***
Până așteptăm, ne uităm la trailerul de la filmul Altă dată, la care au lucrat L. și P. În sală se furișează câțiva adolescenți – au ajuns prietenii lui A.
- coboară de pe gradene în public, e tot îmbrăcat în alb, pornește un negativ și toarnă un rap curat.
***
A.: It’s about when you love someone and the other person doesn’t love you back.
W.: Is this your composition?
A.: Yes.
O.: I just wanted to say that you have a really nice presence on stage.
L.: Also, all white to me is a sign of great confidence.
W.: Did you see yourself perform?
A.: Yes.
W.: Because sometimes it’s very difficult to see yourself.
A.: I gotta watch myself because I wanna evolve. It’s normal to watch yourself perform, just to rewatch from the other point of view.
J.: Sometimes it’s too hard. And sometimes it brings you to the opposite of something you have seen. Or you want to do it again, what you’ve seen. You see what I mean? It’s dangerous.
A.: Especially if you fail.
J.: If you think that you failed, because sometimes it’s not a fail, it’s the beginning of a new step. And if you look at the video and you say, ah, I’ve missed it, I failed, you miss the new step.
Pare că ajungem la final, și ne pregătim să ne strângem și să trecem în bar să ascultăm Jean de la Craiova la o bere. W. însă ne anunță că, dacă nu e prea târziu, vrea să ne prezinte ceva.
W.: I don’t want the light.
So, I was at home today with my family and I know myself pretty well but there are some parts of myself that I don’t know so well.
But I felt that I am this being that likes to experience stuff.
I don’t know, I have sometimes the impression that I am different from all the other people, because I am like a ‘feel freak’, you know what I mean? I feel, and I feel a lot, and I have the impression that I feel much more than others and somehow I have the impression that I can feel more than people want to tell me or want to show me.
And at the same time, I am an addict of the body touch, I love to be touched.
Not the sexual way, just a touch.
I just love massage, I am completely melting when somebody touches my shoulder or my hand or anything.
I think I give so much to my children, so much touch and love and affection, that all this time I’ve been giving and giving and at some points I feel like I’m this lake that never gets filled, with just a need to be touched. But at the same time, I restrict myself and I don’t allow people to touch me, but I love to hug people, the ones that I love and appreciate, I love to hug them. Sometimes I feel like holding their hands, but I have the impression that I can give them more than they can accept so I have to hold back and I respect other people’s privacy and all.
So this one morning I was laying in bed and my son came close to my feet, I had no socks on, and my foot touched his hair, and it was, he has a milky soft hair, and it was such an amazing experience of touch and it was so different than the things I’ve been recently experiencing in my adult life.
So I decided, just coming here today, I would like to give this experience to you. I would like to lay down on the floor and I will lay my hair and anybody who wishes to experience this type of thing – maybe nobody and I respect that, it’s fine –, and it’s not this type of pleasure where somebody touches me, because my hair has no possibility to feel, but I would like to grant you this experience of walking on the carpet of hair, soft hair.
So I would like you for two minutes to take off your shoes or your socks and try this.
Înainte să accepte propunerea lui W., J. spune: This is between stand-up and contemporary performance. This is the first time I see something like this.
Mă descalț și mă pregătesc să încerc această experiență. E bizar, dar în același timp mă gândesc că nu sunt multe ocazii în viață când cineva își oferă părul la pipăit. Cu tălpile.
***
#FMR – forme ușoare de performativitate e o încercare de a ne întâlni cu noi înșine și de a descoperi și alți potențiali performeri. Miercurea Lejeră de la CNDB e proiectul care a inspirat #FMR: un cadru simplu, în care nu vii neapărat cu ceva super pregătit, ci se mizează foarte mult pe spontaneitate, pe gândurile tale adunate în momentul respectiv, pe o calitate a prezenței cu tine și cu ceilalți în spațiu. #FMR – forme ușoare de performativitate, o serie de întâlniri lunare organizate de Asociația Colectiv A la Fabrica de Pensule cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.