38 de teatre din București: recapitulări și nădejdi

[read in English]

Începuturile spectacolului ca artă în București

Țările Românești au resimțit o puternică înclinație către spectacol de îndată ce reprezentațiile au devenit accesibile publicului. Primele reprezentări artistice au apărut târziu în relație cu contextul internațional, spre deosebire de cinematograf, care a fost prezentat publicului român la scurt timp după primele vizionări din capitalele europene. Spectacolul artistic, cel al păpușarilor și panglicarilor, a fost rezervat însă pentru lung timp boierilor și domnilor fanarioți care primeau trupe străine în intimitatea locuințelor lor.

Prima atestare a unei autorizații pentru reprezentații publice se referă la spectacolul celor trei comedianți francezi, Blesit, Bevilah și Mueni – gimnaști și mimi, cărora Hangerli-Vodă, în 29 Mai 1798, „a dat hârtie la mână «să fie primiți fără de supărare a-și arăta meșteșugul lor, ori unde vor fi pohtiți»”.

O a doua manifestare concretă a artei spectacolului deschisă unui public divers este diorama instalată de sasul Mathias Brody între 1812 și 1816 în curțile caselor Banului Manolache Brâncoveanu sau cele ale marelui vornic Radu Slătineanu, aflate la intersecția actualelor străzi Edgar Quinet și Academiei.

Primul edificiu al unui teatru românesc este cel de la Cișmeaua Roșie, ridicat de Domnița Ralu în anul 1817, precedat de reprezentații organizate de aceasta la palatul lui Vodă Caragea.

În 1827 Societatea Literară își propune, la punctul șapte al programului său, formarea unui teatru național.

Diorama lui Mathias Brody se comportă ca o vatră, astfel că în același loc este ridicată, în 1828, clădirea Teatrului Momolo, inițiativă a lui Eronimo Momolo, un italian fost bucătar la curtea lui Grigore Vodă Ghica. Teatrul Momolo va fi scena primelor piese în limba română.

De la Constantin Giurescu aflăm, pe un ton simpatic vis-à-vis de ocupația rusă care demara acțiunea, că 5 Martie 1830 este data la care ia naștere o comisie pentru “înfrumusețarea orașului”. Aceasta își propune înființarea unui teatru – “fiindcă, după cuviință, trebuie a avea acest oraș un teatru.”

În 1849 Friederich Bossel deschide o sală de teatru și de bal la etajul superior al casei Bossel, situată pe Calea Victoriei, scenă prolifică a culturii românești. În data de 19 Noiembrie 1872 Sala Bossel este gazdă a primului spectacol de revistă românesc – Apele de la Văcărești de Matei Millo. Ocazional, acest spațiu funcționează ca un cadru expozițional, vădind intereseul publicului avizat sau doar variat pentru un larg spectru de manifestări ale artelor. De altfel, tocmai caracterul și varietatea primelor reprezentații teatrale pe teritoriul românesc argumentează o lipsă de experiență explicabilă și o căutare efervescentă a unui specific național. Această nevoie este articulată de Nicolae Iorga, dar până la el de membrii Societății Literare și de cei ai Societății Filarmonice.

Permisivitatea publicului pentru tot ceea ce însemna spectacolul și entuziasmul creator au dat naștere la un real fenomen al grădinilor de vară în secolele XIX și XX. Prima etapă din viața grădinilor ca scenă de spectacol se petrece în a doua jumătate a secolului XIX, când spații amenajate în aer liber ca Union-Suisse, Orfeul Român, Rașca, Stavri, Dacia, Jignitza au găzduit piese de varieté, melodramă și comedie. În primele două decenii ale secolului XX opereta a fost atracția principală în spațiile grădinilor Oteteleșanu, Blanduzia, Ambasador, Colos, Amicii Orbilor, constituind o nouă etapă de dezvoltare a fenomenului. Anii ’20 au adus teatrul de revistă în prim-plan, fiind jucat în grădinile Cărăbuș, Alhambra, Teatrul Nou, Izbânda, Marconi. Începând cu 1931, o parte din grădinile de vară situate în centrul Bucureștilor au fost desființate pentru a face loc noilor construcții, ca urmare a creșterii pieței imobiliare. Pentru restul spațiilor de spectacol în aer liber acest deceniu a însemnat o creștere a calității pieselor. Evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial, laolaltă cu măsurile de siguranță, au dus la modificări în amenajarea spațiilor și în frecvența spectacolelor.

În prezent

Nevoia acută și foarte actuală de spații independente dedicate culturii este accentuată de existența numeroșilor artiști și promotori ai artei care inițiază activități auto-generate în spații neconvenționale, dar mai ales de recenta închidere a unui număr mare de spații culturale din clădiri cu risc seismic, în special cinematografe, teatre și galerii de artă, ca urmare a legii 282/2015.

Articolul prezintă un studiu fotografic, nu exhaustiv, asupra situației actuale a teatrelor din București.

1. Teatrul Național București 

Adresa: Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 2
Stare actuală: activ
www.tnb.ro

Cu o vechime de peste 160 de ani, Teatrul Naţional  I. L. Caragiale se descrie ca un “brand cultural naţional şi unul din principalii generatori de imagine a României”. Sediul inițial al teatrului nu mai există. Clădirea actuală a fost inaugurată în iarna anului 1973, cu trei săli de spectacol- Sala Mare, Sala Mică şi Sala Atelier- urmând ca după modificările din 1978 să apară o a patra, Sala Amfiteatru. Are o capacitate totală de 2.880 de locuri.

 

2. Teatrul Țăndărică

Adresa: Strada General Eremia Grigorescu nr. 24
Stare actuală: activ
www.teatrultandarica.ro & www.facebook.com/teatrultandarica

Cu o istorie de 72 de ani, Teatrul Țăndărică este un puternic promotor al teatrului de animație din România și al educației prin artă. În prezent, Sala Țăndărică are o capacitate de 300 de locuri. Sala Anima Studio de 50 de locuri este reconvertită dintr-un fost depozit și găzduiește spectacole de teatru de animație pentru adolescenți și adulți. ”Teatrul din Nori” este un teatru de vară cu 100 de locuri, “Teatrul Itinerant Țăndărică” este o structură mobilă cu 180 de locuri, în care actorii pot juca în cartierele Bucureștiului în aceleași condiții ca la sediul central.

 

3. Teatrul Ion Creangă

Adresa: Strada Piața Amzei nr. 13
Stare actuală: renovare
www.teatrulioncreanga.ro

Teatrul Ion Creangă este un teatru pentru copii, înființat în 1964. Sediul inițial al teatrului a fost în Piața Lahovari, până în anul 1976, an în care teatrul s-a mutat într-un nou sediu în Piața Amzei. Teatrul Ion Creangă este în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi este finanţat de la bugetul local, la fel ca majoritatea teatrelor de stat. Misiunea sa este de a crea şi promova spectacole de teatru de înaltă valoare artistică, de a coordona şi implementa programe de cercetare şi proiecte educative destinate copiilor între 0 şi 12 ani, educatorilor și părinţilor. În prezent, sediul din Piața Amzei este în restaurare, iar spectacolele se desfășoară în spațiul temporar din Strada Biserica Amzei nr. 21-23 sau în Sala Nouă din strada Sfânta Vineri nr. 11.

 

4. Teatrul de Comedie (Sala Radu Beligan, Sala Studio)

Adresa: Strada Sfântul Dumitru nr. 2
Stare actuală: activ
www.comedie.ro

Teatrul de Comedie a fost înfiinţat în toamna lui 1960 de către regretatul actor și regizor Radu Beligan. Are un repertoriu dedicat genului comic în marea sa diversitate, de la Shakespeare, Cehov sau Gogol la comedia bulevardieră, teatrul absurdului sau comedia neagră.

 

5. Teatrul de Comedie – Sala Nouă 

Adresa: Strada Sfânta Vineri nr. 11
Stare actuală: activ
www.comedie.ro

Sala Nouă a Teatrului de Comedie, aflată în zona Piața Unirii, este folosită cel mai des pentru reprezentațiile artiștilor tineri.

 

6. Teatrul Odeon

Adresa: Calea Victoriei nr. 40-42
Stare actuală: activ
www.teatrul-odeon.ro

Teatrul Odeon este un teatru de repertoriu fondat în anul 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulești. Se află din 1974 în locaţia actuală din centrul Bucureştiului – o superbă clădire monument istoric, căreia în 2011 i s-a serbat centenarul. La începutul sec. XX, din inițiativa lui Emil Lahovary, proprietar, arhitectul Grigore Cerchez a conceput un ansamblu arhitectural de anvergură: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fațada orientată către Calea Victoriei, flancat de două corpuri laterale, către nord magazine și apartamente și către sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat pe 25 decembrie 1911, urmat de aripile laterale independente – Hotel Majestic și corpul nordic cu apartamente și magazine, configurând astfel cele două pasaje. Teatrul a suferit unele transformări către jumătatea secolului: amplificarea sălii, înălțarea scenei și introducerea unor corpuri de legătură cu aripile laterale – anexe ale scenei – peste cele două pasaje.

Bombardamentele din 1945 au afectat atât teatrul, cât și corpurile laterale, în special cel nordic, care a fost parțial refăcut. Până în anii ’60 ansamblul și-a păstrat integritatea fizică, însă cu schimbarea funcțiunilor. Fosta casă a fost transformată în librăria Cartea Rusă, iar Hotel Majestic a fost scos din funcțiune. În anul 1974, Sala Comedia a Teatrului Național devine Sala Majestic a Teatrului Giulești, teatru care în anul 1990 își schimbă denumirea în Teatrul Odeon.

Teatrul este o instituţie publică de cultură subvenţionată de Consiliul General al Primăriei Municipiului Bucureşti. Are două săli de spectacole – Sala Majestic cu o capacitate de 300 de locuri şi Sala Studio (redeschisă după 62 de ani, în 2010) cu o capacitate de aproximativ 100 locuri. Echipa sa artistică permanentă cuprinde 35 de actori, 2 regizori, un scenograf şi un coregraf. 

Sala Majestic este una dintre cele mai elegante săli de teatru din Bucureşti şi una din puținele din Europa cu tavan glisant.

La subsolul teatrului se află Sala Studio, flexibilă și multifuncțională, a cărei podea, formată din platforme modulare, permite organizarea spațiului de joc și amplasarea publicului în diverse variante.

 

7. Teatrul de Revistă Constantin Tănase

Adresa: Calea Victoriei nr. 33
Stare actuală: activ
www.teatrultanase.ro

La Teatrul de Revistă Constantin Tănase se poate întâlni un gen de teatru care îmbină într-un mod specific gustul montărilor de fast cu satira socială și cetățenească.
Teatrul de Revistă Constantin Tănase s-a născut pe data de 23 mai 1919, când pe strada Academiei, pe locul unde funcționase Grădina de Vară „Amicii orbilor” a fost pusă piatra de temelie a Grădinii „Cărăbuș”. După Compania Cărăbuș (1919 – 1939) și după dispariția marelui actor popular Constantin Tănase (1945), teatrul a funcționat sub alte denumiri temporare – Ansamblul de Estradă, apoi Teatrul de Stat de Estradă și în 1962 Teatrul satiric – muzical “Constantin Tănase”. În anul 1990 a primit titulatura Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.  Până în 1991, teatrul a beneficiat de trei scene permanente: Sala Savoy (Calea Victoriei nr. 33-35), Sala Victoria (Calea Victoriei nr. 174) și Grădina Boema. În prezent beneficiază  de scena sălii Savoy și de Teatrul de Vară HERĂSTRĂU, unde au loc spectacolele Stagiunii Estivale.

 

8. Teatrul Evreiesc de Stat

Adresa: Strada Iuliu Barasch nr. 15
Stare actuală: activ
www.teatrul-evreiesc.com.ro

Teatrul Evreiesc din România are o tradiţie de peste 140 de ani, inaugurată la 19 august 1876 la Iaşi, în vestita grădină de vară “Pomul verde”, când artistul şi scriitorul Avram Goldfaden (1840-1908) a pus bazele celui dintâi teatru evreiesc profesionist din lume, prezentând un spectacol cu propria sa trupă. Una dintre primele cronici la reprezentaţiile lui Goldfaden purta semnătura celui mai de seamă poet român, Mihai Eminescu, care aprecia jocul actorilor ca “foarte bun”. După o serie de reprezentaţii, Goldfaden şi trupa lui s-au mutat la Bucureşti, jucând şi în oraşele prin care treceau: Botoşani, Galaţi, Brăila. Succesul obţinut l-a stimulat pe Goldfaden să creeze noi lucrări dramatice (printre altele, piesele istorice Sulamit, Iosif în Egipt, Iudith şi Holofern), legate de cele mai adânc înrădăcinate tradiţii culturale evreieşti, din care a preluat mai toate elementele ce conţineau măcar un sâmbure de teatralitate. 

Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti are un profil distinct, reprezentativ atât pentru mişcarea teatrală din România, cât şi pentru peisajul contemporan al artei scenice de limbă idiş.

Clădirea Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti datează din ultima decadă a secolului al XIX-lea. Doctorul Iuliu Barasch, care cumpărase terenul, intenţiona iniţial să construiască aici o clinică. Terenul era situat în inima unui cartier evreiesc bucureştean, unde spre sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX trăiau în jur de 300.000 de evrei. După câţiva ani aici s-a construit nu o clinică, ci o casă de cultură.

În 1948 a fost înfiinţat Teatrul Evreiesc de Stat, iar în 1954-1955 clădirea a fost renovată în forma care s-a păstrat până astăzi. Sala de spectacole are 200 de locuri, instalaţie de sunet şi de climatizare, instalaţie de translație prin supratitrare, fiind folosită şi ca sală de conferinţe şi simpozioane. În foaierul teatrului au loc dese vernisaje de expoziţii de artă, lansări de carte etc.

 

9. Teatrul Nottara

Adresa: Bulevardul Magheru nr. 20
Stare actuală: activ
www.new.nottara.ro

În 1946 a apărut teatrul în care astăzi funcţionează Teatrul C.I. Nottara cu două săli de spectacol – Sala Horia Lovinescu . A fost comandat proiectul de arhitectură lui Radu Dudescu, care era arhitectul-şef al Băncii Naţionale şi avea un birou de arhitectură particular în Strada C.A. Rosetti, nr. 43A. Acesta întocmeşte proiectul în trei luni, astfel încât la 31 iulie 1942 este înaintat la Primăria Municipiului Bucureşti – Sectorul I Galben pentru autorizaţia de construcţii. Proiectul de beton armat a fost întocmit de profesorul inginer Aurel A. Beleş. La 26 noiembrie 1942, primarul Sectorului I Galben semnează Autorizaţia de construcţie nr. 9I. Se preciza că se va executa un corp de clădire cu subsol, parter şi 8 etaje din zid cu toate planşeele din beton armat. De asemenea, era specificat faptul că proiectul şi conducerea lucrărilor aparţin arhitectului Radu Dudescu, iar execuţia se va face de Societatea Naţională de Construcţii Sonaco a inginerului Liviu Ciulley. Imobilul este format din două blocuri distincte, care adăpostesc funcţii diferite: blocul din B-dul Take Ionescu, nr. 20 (astăzi B-dul Magheru) şi blocul din Strada Jules Michellet, nr. 2. El a fost proiectat cu spaţii pentru două teatre, spaţii pentru garsoniere şi apartamente, spaţii pentru prăvălii şi pentru diversele instalaţii necesare. Cele două teatre, care funcţionau în el – Teatrul Odeon şi Teatrul Studio – formau un corp care, din punct de vedere volumetric, ocupa subsolul, parterul şi etajele 1, 2 şi 3 din Blocul din Strada Jules Michellet, nr. 2, având pătrunderi parţiale la subsol, parter şi etajele 1 şi 2 în blocul din B-dul Take Ionescu, nr. 20. Sala mare de spectacol – Teatrul Odeon – se desfășura la parter pe o suprafaţă de 330 mp, la balcon de 190 mp şi la loji de 80 mp. Societatea Naţională de Construcţii Sonaco, a inginerului Liviu Ciulley, va începe construcţia imobilului în campania anului 1943, dar va întâmpina o serie de greutăţi din cauza condiţiilor de război. În luna august 1946, imobilul era terminat la roşu, Teatrul Odeon îşi aştepta inaugurarea în stagiunea de toamnă, Teatrul Studio era finalizat 80%, iar o bună parte din apartamente aveau finisajele terminate.

În scopul de a întreprinde orice acte şi fapte de comerţ în legătură cu spectacolele teatrale, cinematografice şi muzicale, la 11 mai 1946 se înfiinţează Societatea anonimă română Odeon, cu sediul în Bucureşti, B-dul Take Ionescu, nr. 20. Societatea avea ca membri fondatori pe: ing. Liviu I. Ciulley, Nicolae Ottescu, Corneliu Moldovanu, Dan Bunescu, Ion I. Ciulley şi Anişoara Bunescu (n. Ciulley).

În imobilul prezentat mai sus va funcţiona, pentru scurtă vreme, Teatrul Odeon, care-şi va deschide porţile în noiembrie 1946 cu spectacolul Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, pus în scenă de Ion Şahighian. Instaurarea regimului comunist va genera profunde şi dramatice schimbări în dinamica vieţii teatrale. Naţionalizarea din 1948 va determina dispariţia rapidă a teatrelor particulare şi apariţia pe tot cuprinsul ţării a teatrelor de stat. În aceste condiţii, colectivul Odeonului va fi preluat, în mare parte, de Lucia Sturdza Bulandra, noua directoare a Teatrului Municipal.

Teatrul C.I. Nottara a fost fondat în 1947, ca Teatrul Armatei, căpătând mai târziu, în 1960, drept patronimic, numele actorului Constantin I. Nottara.

În Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara, amatorii de comedii vor găsi întotdeauna un spectacol care să îi binedispună, în timp ce la Sala George Constantin, pe lângă comedii, se pun în scenă şi spectacole de tip laborator, cu o adresabilitate poate mai redusă, dar care îndeamnă la reflecṭie, atât prin temele abordate, cât ṣi prin realizarea scenică.

 

10. Teatrul Bulandra (Sala Toma Caragiu & Studio Space)

Adresa: Strada Jean Louis Calderon nr. 76A
Stare actuală: activ
www.bulandra.ro

Teatrul Bulandra a fost înființat în 1947, în jurul personalității remarcabile a doamnei Lucia Sturdza Bulandra. În 1991, la inițiativa regizorului Elie Malka, teatrul devine membru al Uniunii Teatrelor din Europa, cel mai important for teatral continental fondat de Giorgio Strehler, alături de renumite companii teatrale precum: Odeon Theatre de l’Europe, Piccolo Teatro di Milano, Teatre Lliure de Barcelona etc.

 

11. Teatrul Bulandra (Sala Liviu Ciulei & Liviu Ciulei Laborator)

Adresa: Strada Schitu Măgureanu nr. 1
Stare actuală: activ
www.bulandra.ro

Teatrul Bulandra lansează proiectul Laboratorul de Noapte odată cu inaugurarea unei noi săli, Sala Liviu Ciulei (Laborator) din cel de-al doilea sediu din strada Schitu Măgureanu. Noul spaţiu modular, conceput ca un adevărat laborator de creaţie, îşi propune să găzduiască iniţiative interesante, promovate de tineri actori, scenografi, coregrafi şi alţi artişti interesaţi de fenomenul teatral.

 

12. Teatrul Metropolis

Adresa: Strada Mihai Eminescu nr. 89
Stare actuală: activ
www.teatrulmetropolis.ro

Teatrul Metropolis a luat fiinţă la 1 ianuarie 2007 la iniţiativa actorilor George Ivaşcu şi Romeo Pop, iar după zece luni a avut loc lansarea oficială. În repertoriul Teatrului Metropolis se află spectacole din toate genurile teatrale, concerte, evenimente speciale şi multe alte proiecte.

 

13. Teatrul Masca

Adresa: Bulevardul Uverturii nr. 14
Stare actuală: activ
www.masca.ro

În 24 mai 1990, printr-o Hotărâre de Guvern, se înființează Teatrul MASCA, teatru de gest, pantomimă și expresie corporală, singura instituție teatrală cu acest profil din România. În Iulie, același an, începe să funcționeze Teatrul MASCA în subsolul unei clădiri din cartierul Aviatorilor, Str. Aleea Alexandru. Nu existau dotări, așadar se aducea de acasă tot ceea ce era necesar pentru începerea activității (mașini de scris, coli de hârtie, plicuri, ș.a.). Se amenajează prin eforturi financiare proprii sala de repetiții, având 20 de metri pătrați. Se folosesc mașinile actorilor, se aduc costume vechi de la alte teatre, se aduce aparatura de sunet a prietenilor, etc. Din cei care au început atunci, doar actorul Mihai Mălaimare, actriţa Ana-Maria Pîslaru, actorul Sorin Dinculescu și regizoarea Anca Florea mai fac parte în prezent din trupă. În 1990 are loc prima reprezentaţie a teatrului, în data de 5 august, realizată într-un timp record de cei şase actori angajați la 1 iulie: Anamaria Pîslaru, Dalila Gall, Sorin Dinculescu, George Țoropoc, Florentin Duse, Tudorel Filimon și Mihai Mălaimare. Spectacolul este prezentat în aer liber, la “Cafeneaua Muzeului Literaturii Române” și tot în august Teatrul Masca susține primul turneu în ţară, la Costineşti. Prima premieră a Teatrului MASCA, CLOVNII, are loc în septembrie 1990, în sala amenajată de actorii trupei, din Str. Biserica Amzei, nr. 5-7. Printre colaboratori se aflau Anda Călugăreanu și Mircea Constantinescu.

În 2017 Teatrul Masca lansează noua publicație “CAIETELE MASCA”, iar primele două numere ale Caietelor au temele Outdoor și Masca. Spectacolele Masca se desfășoară în parcuri și călătoresc des la festivaluri locale și internaționale.

 

14. Teatrul Studențesc Podul

Adresa: Calea Plevnei nr. 61 (Casa de Cultură a Studenţilor)
Stare actuală: activ
www.tspodul.ro

Teatrul Studențesc “Podul” este din 1967 un loc magic în care actorul este ceea ce este menit să fie: elementul principal al spectacolului, principalul transmițător de emoție, acela care creează atmosfera specială pentru care spectatorul își dorește să meargă în sala de teatru iar și iar. Fondată în anul 2006, Asociația Teatrul Podul are ca scop promovarea activității din Teatrul Studențesc Podul, situat în mansarda Casei de Cultură a Studenților Bucureşti, un loc de întâlnire al artiștilor și studenților preocupați de activități culturale.

La “Podul” s-au făcut experimente, s-a creat mereu, dar nu s-a renunțat niciodată la ceea ce este esențial în teatru: relația actor-spectator, mesajul care unește scena și publicul undeva într-un spațiu aparte, de dincolo de cuvinte. Teatrul Studențesc “Podul” s-a înființat în Casa de Cultură a Studenților București la inițiativa studenților la IATC (pe atunci) Magda Bordeianu și  Grigore Popa, primul spectacol având loc pe 10 ianuarie 1968. A fost primul teatru din țară care a renunțat la scena italiană, admițând ca spațiu de joc orice fel de incintă, stabilind în felul acesta un mai viu dialog actor-spectator.
Regizorul și mentorul trupei a fost timp de peste patru decenii (din anul 1970) regizorul Cătălin Naum, cel care a îndrumat spre profesionism mai mulți tineri pasionați de teatru, care au devenit astfel actori de renume. An de an trupa întinerește prin adoptarea unor noi membri, toți tineri, aflați la început de drum. Principiul admiterii în “Pod” este simplu: “vine cine vrea, rămâne cine poate”. În prezent trupa numără 21 de membri, majoritar studenți la diferite instituții de învățământ bucureștene.

 

15. Teatrul Luni de la Green Hours

Adresa: Calea Victoriei nr. 120
Stare actuală: activ
www.greenhours.ro

Teatrul LUNI este un teatru independent care se autofinanțează din activitatea comercială a clubului Green Hours 22 jazz-cafe. Acesta a luat ființă în 1997, fiind primul café-teatru din România și unul dintre primele teatre independente de la noi. Sute de de artiști au performat în miile de reprezentații ce au avut loc la sediu sau în numeroasele festivaluri și alte manifestări teatrale din țară și din străinătate.
Serile de teatru de la Green Hours 22 jazz-cafe – Teatrul LUNI – au reunit nume de prestigiu ale scenei românești – Maia Morgenstern, Coca Bloos, Andreea Bibiri, Florin Piersic jr, Marius Stănescu, Dorina Chiriac, Dragos Bucur, etc. – în spectacole (mai ales off-off Broadway), lucrate de tineri regizori, scenografi și dramaturgi dintre cei mai valoroși- Ana Mărgineanu, Radu Afrim, Theodora Herghelegiu, Peca Ștefan, Alina Herescu, Ina Isbășescu, Lia Bugnar, Gianina Cărbunariu-, dar și de “consacrați” în domeniu, precum: Alexandru Dabija, Dragoș Buhagiar, Lia Manțoc, Alexandru Tocilescu, Florin Fieroiu etc.

 

16. ARCUB (Sala Mare)

Adresa: Strada Lipscani nr. 84-90
Stare actuală: activ
www.arcub.ro

Înființat în 1996, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București promovează identitatea culturală a orașului în toate formele sale de expresie artistică. Peste 200 de proiecte proprii, în parteneriat sau finanțate sunt susținute anual de ARCUB, iar o parte din aceste evenimente sunt găzduite în spațiul noului sediu din strada Lipscani, amplasat pe fundația unei clădiri cu rol istoric pentru București. Restaurarea vechiului han, cu ziduri vechi de 200 de ani și ornamentele porții recompuse de la zero, a fost finalizată în 2014 și transformată în platformă culturală a Bucureștiului, cu săli de expoziție, ateliere, conferințe și o sală de spectacole de 200 de locuri.

Sala de spectacole de la parterul centrului cultural al Bucureștiului găzduiește stagiunea teatrală ARCUB, Platforma Internațională de Teatru București, Festivalul de Teatru Independent UNDERCLOUD și multe alte evenimente. Gianina Cărbunariu, Theodor-Cristian Popescu, Radu-Alexandru Nica, Mariana Cămărășan sunt doar o parte dintre regizorii care semnează spectacole produse de ARCUB, spectacole apreciate deopotrivă de critici și de publicul bucureștean.

 

17. POINT

Adresa: Strada Eremia Grigorescu nr. 10
Stare actuală: activ
www.whatsthepoint.ro

POINT este un art hub amenajat într-una din clădirile istorice din centrul Bucureștiului de către arhitecții de la LAMA. Spațiul este dedicat manifestărilor de tip cultural-artistice precum piese de teatru, expoziţii de arte vizuale, concerte, workshop-uri creative, proiecţii cinematografice și conferințe culturale.

 

18. Godot Cafe – Teatru

Adresa: Strada Blănari nr. 14
Stare actuală: activ
www.godotcafeteatru.ro

Godot Café -Teatru este unul dintre cele mai importante și active spații culturale independente din țară. Situat în Centrul Istoric al capitalei, spațiul îmbină în mod elegant atmosfera interbelică și conceptul modern de teatru-cafenea. Pe scena teatrului înființat în 2010, au urcat de-a lungul timpului peste 400 de artiști, în aproximativ 4000 de reprezentații, găzduite în sala mare, cu o capacitate de 150 de persoane, sau în Godot Sub Scenă, spațiul undergound unde se joacă spectacole cu 50-60 de spectatori.

Oferta culturală propusă de Godot Café-Teatru este una extrem de variată, oferind de la spectacole de teatru clasic sau contemporan, până la concerte,  expoziții, lansări de carte, impro-show-uri sau spectacole pentru copii. Este unul dintre puținele spații active pe toată durata anului, în care sunt programate evenimente în fiecare zi, în weekend oferind chiar și câte două – trei spectacole pe zi.

Înainte sau după spectacol, la Godot Café-Teatru te poți bucura și de o masă gustoasă. Ai la dispoziție un meniu variat, care conține nu numai mâncăruri și cocktailuri sofisticate, ci și gustări rapide și deserturi delicioase.

 

19. Teatrul Excelsior

Adresa: Strada Academiei nr. 28
Stare actuală: activ
www.teatrul-excelsior.ro

Teatrul Excelsior a fost înfiinţat la 1 aprilie 1990, însă trupa s-a stabilit în propriul sediu abia la începutul stagiunii 1996 – 1997. Scena a fost amenajată în clădirea din strada Academiei 28. Din 2011, Excelsior intră într-un spaţiu nou, cu o sală de spectacol cu capacitatea de 180 de locuri. Teatrul este în imobilul înălţat pe locul vechii clădiri în care se afla sediul, urmând ca după patru ani să fie inaugurat un alt nou spațiu pentru spectacole, Sala Studio, cu 55 de locuri.

 

20. Teatrul Elisabeta

Adresa: Bulevardul Elisabeta nr. 45
Stare actuală: activ
www.teatrulelisabeta.ro

Teatrul Elisabeta se află la etajul 2 al unei clădiri monument istoric, ce a găzduit de-a lungul timpului Clubul Austro Ungar și Micul Senat al României. În sală au loc spectacole de înaltă ținută și producții originale prin care se încurajează creativitatea tinerilor artiști.

 

21. Teatrul de pe Lipscani

Adresa: Strada Lipscani nr. 53
Stare actuală: activ
www.teatruldepelipscani.ro

Spectacolele Teatrului de pe Lipscani acoperă o gamă variată de texte dramatice, atât ale unor autori clasici şi consacraţi, cât şi dramaturgie contemporană universală. De asemenea, genurile dramatice cuprinse de repertoriul teatrului sunt diverse, publicul putându-se bucura atât de comedii spumoase, cât şi de drame impresionante. Nu în ultimul rând, Teatrul de pe Lipscani şi-a atribuit şi misiunea de a educa un public tânăr şi foarte tânăr, realizând şi spectacole de teatru pentru copii.

 

22. Teatrul de Artă

Adresa: Strada Sfântul Ștefan nr. 21
Stare actuală: activ
www.teatruldearta.ro

Teatrul de Artă București este o instituție culturală independentă înființată în aprilie 2010. Doi ani mai târziu a fost inaugurată propria sală de spectacol cu o atmosferă caldă, intimă și elegantă. Proiectul a fost, încă de la început, susţinut integral din resurse proprii și și-a propus ca, prin spectacolele sale, să devină o oglindă a societăţii contemporane.

 

23. Teatrul Macaz

Adresa: Calea Moșilor nr. 106
Stare actuală: activ
www.facebook.com/macazcoop

Teatrul Macaz propune un teatru politic angajat, împreună cu proiecte precum Platforma de Teatru Politic și Gazeta de Artă Politică. El funcționează după un model de organizare non-ierarhică a echipelor artistice și tehnice, bazat pe solidaritate și sprijin, și susține coagularea și dezvoltarea unei rețele de teatru politic est-european.

 

24. Teatrul Coquette

Adresa: Calea Călărașilor nr. 94
Stare actuală: activ
www.teatrulcoquette.wordpress.com , www.teatrulcoquette.ro

La începutul lui 2015,  pe harta culturală a Bucureștiului a apărut Teatrul Coquette, la inițiativa actriței Ruxandra Bălașu, a regizoarei Ingrid Bonța și cu susținerea artistului vizual Daniel Divrician. Dedicat teatrului independent, dar deschis experimentelor și evenimentelor culturale diverse (expoziții de artă, concerte, performance-uri, cursuri și ateliere), Teatrul Coquette își propune să funcționeze ca platformă de întâlnire, comunicare și lansare pentru artiștii independenți.

Pe Calea Călărașilor 94, într-o zonă în care eclectismul Bucureștiului de altădată e încă foarte prezent, se află o casă boierească în stil neo-românesc, cu un avizier discret și de obicei mascat de mașinile 4×4 ale clienților restaurantelor din preajmă.

Dacă vei intra în interiorul acestui mic conac, vei descoperi Teatrul Coquette. Micuțul teatru își merită numele pe deplin. Este o clădire interbelică, parcă desprinsă din romanele lui Eliade, o casa boierească năpădită de iederă, ce amintește de Bucureștiul misterios de altă-dată. Interiorul este spațios, iar în sală ești așteptat de scaune de început de secol 19. Spațiul păstrează ambianța unui teatru clasic în miniatură, generosul hol de primire găzduind un pian, lucrări de artă, scaune fanteziste și alte elemente suprarealiste de decor. Toate aceste obiecte par să te întâmpine deja cu promisiunea dezvăluirii unor istorii și povești, insuflând locului intimitate și căldură. Din dorința de a stimula curiozitatea unei game cât mai diverse de spectatori față de vocile tinere și autentice din zona teatrului independent, repertoriul teatrului include atât spectacole pentru adulți pornind de cele mai multe ori de la texte contemporane, dar și pentru copii, inspirate din povești clasice.

 

25. Teatrul Arte dell’Anima

Adresa: Strada Făinari nr. 17D
Stare actuală: activ
www.artedellanima.ro

Arte dell’ Anima promovează atât teatrul, căt și muzica și artele vizuale. Aici au loc seri de muzică și poezie și se organizează expoziții de pictură ale tinerilor artiști ce își doresc să fie descoperiți de către marele public. De asemenea, teatrul încurajează dramaturgia contemporană românească prin organizarea de Concursuri Naționale de Dramaturgie, premiul reprezentând posibilitatea ca piesa de teatru câștigătoare să fie montată pe scena Arte dell’Anima.

 

26. Teatrul Act

Adresa: Calea Victoriei nr. 126
Stare actuală: activ
www.teatrulact.ro

Înfiinţat în 1995, TEATRUL ACT este prima instituţie cultural-artistică independentă din România. Scopul principal al Fundaţiei a fost amenajarea unui spaţiu propriu, multifuncţional, destinat spectacolelor de teatru, muzică, film, dans şi expoziţii – spaţiu pe care l-a inaugurat în septembrie 1998, pe Calea Victoriei la numărul 126, având o capacitate de 100 de locuri.

Astfel, anul 1998 este anul în care Teatrul ACT devine primul teatru independent, de proiecte, cu spaţiu propriu, din România şi producător de spectacole, coproducător şi scenă gazdă, respectiv promotor de acţiuni culturale (lansări de carte, emisiuni radiofonice, întâlniri pe teme sociale, întâlniri cu personalităţi ale vieţii culturale naţionale şi internaţionale ) – toate în încercarea de a-şi diversifica oferta şi de a-şi atrage spectatori fideli din toate mediile, oferindu-şi cu înţelepciune spaţiul pentru orice exerciţiu de cultură bine intenţionat şi de calitate.

Teatrul ACT, ca instituţie culturală independentă – nesubvenţionată până în prezent – s-a născut, supravieţuieşte şi îşi derulează activitatea prin donaţii si sponsorizări oferite prin bunăvoinţa şi generozitatea unor companii și persoane particulare. Sumele astfel obţinute sunt folosite la întreţinerea tehnico-administrativă a spaţiului, modernizarea lui, producerea de noi spectacole şi proiecte culturale. Stau mărturie a activităţii artistice de valoare şi cele 5 premii UNITER (Marcel Iureş, Coca Bloos, Cristina Casian, Raluca Vermeşan, Ana Ularu) precum şi alte premii şi nominalizări în cadrul festivalurilor de teatru din ţară şi străinătate. În anul 2014 Teatrul ACT a primit statutul de Asociaţie Culturală de Utilitate Publică.

 

27. Teatrul Rampa

Adresa: Strada Uranus nr. 150
Stare actuală: activ
www.facebook.com/companiarampa & www.teatrulrampa.weebly.com

Rampa este o companie de teatru independentă fondată de șase tineri artiști în 2013. Stagiunea 2016-2017 a fost găzduită de The Ark.

 

28. Apollo 111 Teatrul

Adresa: Strada Ion Brezoianu nr. 23 – 25 (Palatul Universul, Corp B, subsol)
Stare actuală: activ
www.apollo111.ro

Apollo 111 este unul dintre cele mai recente spații culturale apărute, care include o stagiune principală de teatru în fiecare an, dar și un repertoriu de teatru pentru copii. Spectacolele de teatru sunt selecționate în fiecare an de către un alt director artistic, o stagiune având 5 producții de teatru, fiecare fiind pusă în scenă pentru numai 6 săptămâni.

 

29. Centrul de Teatru Educațional Replika

Adresa: Strada Lânăriei nr. 93-95
Stare actuală: activ
www.centrulreplika.com

Teatrul Educațional este forma de teatru prin care participanții se educă reciproc, în spiritul creativității, spontaneității, respectului, implicării individuale și de grup, schimbului de idei și întrebări, pentru a genera demersuri artistice de reprezentare colectivă. Orice spectacol teatral din cadrul Centrului de teatru Educațional Replika are, mai mult sau mai puțin, un rol educativ. De asemenea, accesul la orice manifestare culturală este gratuită, iar Centrul Replika susține formarea publicului tânăr ca parte activă din acțiunile culturale adresate lor.

 

30. Teatrul Mic

Adresa: Strada Constantin Mille nr. 16
Stare actuală: activ
www.teatrulmic.ro

În 1914 la Bucureşti se înfiinţează un nou teatru, purtând numele Maria Filotti, cu sediul în strada Sărindar. În perioada interbelică, pe această stradă se aflau sediile unor mari ziare ale vremii: “Dimineaţa”, “Adevărul”, iar la întretăierea cu Brezoianu era Palatul “Universul”. Actuala clădire a Teatrului Mic a adăpostit multe trupe, unele cu existenţă efemeră, altele mai stabile. După cel de-al Doilea Război Mondial, teatrul devine o instituţie de stat şi poartă pe rând mai multe denumiri.

 

31. Teatrul Foarte Mic

Adresa: Bulevardul Carol I nr. 21
Stare actuală: închis

În strânsă relație cu Teatrul Mic, cu care împarte spectacole, Teatrul Foarte Mic este un spațiu intim și nonconformist. Inaugurat în anul 1979 cu un spectacol semnat de Silviu Purcărete, teatrul lucrează adesea cu regizori și dramaturgi tineri ce doresc să-și arate calitățile și să-și pornească o carieră în domeniul teatrului.

 

32. ARCUB – sediul vechi 

Adresa: Strada Batiștei nr. 14
Stare actuală: închis

În 24 iunie 1934 Gazeta Municipală anunță inaugurarea palatului Societății Funcționarilor Primăriei Municipiului București (SFPMB), pe Strada Batiște, la numărul 14 bis, colț cu strada Nicolae Filipescu. Clădirea era dotată cu instalații moderne de încălzire, de iluminat și de ventilație, iar spațiile erau gândite astfel încât acestea să poată fi închiriate de întreprinzătorii vremii. Funcționarii primăriei găseau aici o bancă, o policlinică medicală, o farmacie și un centru de asistență juridică, cetățenii orașului erau așteptați la barul și la restaurantul din clădire, precum și la sala de popice. SFPMB mai punea la dispoziția funcționarilor care treceau pragul sediului nou construit câteva băi și o frizerie. Punctul de atracție al palatului a fost, încă de la început, sala de festivități. Cu 400 mp și dotări tehnice de ultimă ora, sala a fost folosită de-a lungul timpului pentru nenumărate baluri, serate, adunări, concerte și chiar spectacole de teatru. În 1945, SFPMB este desființată, iar în locul ei se va instala Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, înființată încă din 1944. După 1947, palatul va găzdui o bibliotecă, o sală de lectură și chiar o discotecă. Forma elegantă de scoică a balcoanelor laterale înșiruite din sala de festivități a fost schimbată, fiind preferat un profil simplu. După zeci de ani în care fostul palat al SFPMB nu a mai reprezentat un reper de mare interes pe harta orașului, șansa la o nouă viață pentru acest edificiu a apărut odată cu înființarea ARCUB, în 1996.

În urma celei mai recente expertize tehnice, clădirea de pe Batiștei a fost încadrată în clasa I de risc seismic.

 

33. Arenele Romane

Adresa: Strada Cuțitul de Argint nr. 3
Stare actuală: spațiu pentru concerte
www.facebook.com/AreneleRomane

Clădirea Arenele Romane, teatrul de vară din Parcul Carol, București, inaugurată în 1906, este un proiect al arhitectului Leonida Negrescu, împreună cu inginerii Elie Radu și George Constantinescu.
Edificiul făcea parte dintr-un complex de clădiri pentru “Expoziția generală română”, din 1906, desfășurată pe Câmpia de la Filaret, dedicată aniversării a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I al României. 
În anul 1918, cu ocazia unirii, parcul a primit primit numele de “Parcul Libertății”, teatrul fiind și el redenumit în “Arenele Libertății”. 
Arenele Romane au cunoscut un nou moment de glorie cu ocazia Lunii Bucureștilor, prima expoziție urbanistică în cinstea Capitalei la 9 mai 1935. Comuniștii, ajunși la putere după al Doilea Război Mondial, au scris o altă pagină din istoria Arenelor. Din 1966, timp de doi ani, Arenele Romane au intrat într-un process de restaurare și modificare. Amfiteatrul a fost închis, iar scena înălțată și acoperită. Parcul Expoziției, denumit Carol la închiderea manifestației, și-a păstrat numele de Parcul Libertății, dobândit în 1918. La Arenele Romane se organizau, atunci, concerte folclorice, spectacole de teatru sau vizionări de filme. După revoluție, funcțiunea lor de loc de amuzament și recreere a fost înlocuită de stat cu confecționarea și depozitarea de textile. Arenele au fost mult timp închise pentru public. 

În 2001 începe o nouă etapă foarte importantă pentru “Teatrul de vară din Parcul Carol”. Edificiul intră în proces de renovare, tot proiectul este regândit și încet, încet, Arenele prind din nou viață. Muzica, arta se întorc în complexul din Parcul Carol. (text: Sintia Radu, descopera.ro)

 

34. Teatrul de vară Herăstrău – Grădina de vară a Teatrului Constantin Tănase

Adresa: Parcul Herăstrău (intrarea din Aleea Michael Jackson)
Stare actuală: activ
www.teatrultanase.ro

Teatrul de Vară din Herăstrău este situat lângă Muzeul Satului și a fost construit în 1956. Teatrul De Vară din Herăstrău este o locație prevăzută cu o scenă spectaculoasă într-un decor feeric, cu o capacitate de 2500 de locuri pe scaune, dotată cu rampe pentru persoanele cu dizabilități şi multe alte facilităţi.

 

 

35. Teatrul de Vară Mihai Eminescu

Adresa: Bulevardul Basarabia nr. 37-39 (în incinta Parcului Național Lia Manoliu)
Stare actuală: activ

Gândit pentru o capacitate de 4200 locuri, teatrul îmbină modelul greco-elenistic al dialogului cu peisajul şi modelul roman al incintei perfect delimitate – cu scena închisă spre exterior printr-un decor arhitectural fix. Ca expresie stilistică, teatrul, ca şi compoziţia de ansamblu a parcului, se înscrie în orientarea intens ideologizată a „realismului socialist”, care îmbină în scop propagandistic tradiţia clasică şi tradiţiile diferitelor naţiuni sau culturi cărora le-a fost impus ca doctrină oficială.

Modelele clasice ale teatrului antic şi porticului renascentist se îmbină cu repertoriul arhitecturii de stil brâncovenesc (Valahia secolelor XVII-XVIII), pe fondul deschiderii spre natură care caracterizează atât tradiţia autohtonă, cât şi tradiţia greco-elenistică, în timp ce tema incintei ordonate axial este specific romană.

Elementul dominant al compoziţiei arhitecturale este porticul elansat, inspirat din Renaşterea italiană timpurie, dar decorat cu o serie de motive preluate şi adaptate din repertoriul tradiţiilor româneşti (capiteluri, panouri de balustrade, frizele cu discuri ceramice). (text: docomomo)

 

36. Amfiteatrul Tineretului

Adresa: Drumul Zaplazului (în incinta Parcului Tineretului)
Stare actuală: abandonat

Aflat în administrația Consiliului Sectorului 4 și propus pentru reabilitare în vechiul PUG, amfiteatrul se află într-unul dintre cele mai mari și anoste cartiere dormitor, la câteva sute de metri de Mărțișor – casa memorială Tudor Arghezi, Parcul Natural Văcărești, memorialul Mânăstirii Văcărești sau mai recentul centru comercial agabaritic, care ar bifa câteva funcțiuni culturale, dar poate mai corect se încadrează în categoria divertisment comercial.

Un loc care oferă o perspectivă neobișnuită, spectaculoasă prin deschiderea amplă asupra orașului. Un teatru de care Berceni are nevoie, reluând o idee de mai bine de 100 de ani – “trebuie a avea acest [cartier] un teatru.”

Ce știți despre acest loc? A funcționat vreodată?

 

37. Teatrul de Vară Bazilescu

Adresa: în incinta Parcului Bazilescu
Stare actuală: abandonat

În interiorul parcului Bazilescu se află Teatrul de Vară, construit în 1953 și inaugurat cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, având o capacitate de 2000 de locuri. În prezent teatrul, aflat în administrarea Ministerului Culturii, este într-o stare avansată de degradare.

Teatrul de vară, edificiu realizat în Bucureşti cu ocazia Festivalului Tineretului din 1953 (al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor) face parte dintr-un ansamblu de dotări construite în aceeași perioadă, pe Bulevardul Bucureştii Noi, reprezentative pentru arhitectura stalinistă. Parcul, în suprafața de 17 hectare, amplasat pe latura de vest a bulevardului, a fost reamenajat în 1953, pentru a oferi noii construcţii „cadrul verde” adecvat, aleea principală şi cele ce înconjurau teatrul fiind gândite ca foyere în aer liber, menite să pună în valoare obiectul de arhitectură.

Teatrul este amplasat în capătul aleeii principale est-vest, în centrul de greutate al parcului. Volumul închis al anexelor scenei constituie capul de perspectivă al aleii, pe când lateralele şi zona accesului secundar, caracterizate prin transparenţă, se încadrează discret în vegetaţia înconjuratoare. Faţada principală, corespunzând anexelor scenei, este marcată de frontonul încununat cu o liră. Masivitatea acestui corp de clădire şi neajunsurile generate de poziţionarea teatrului s-au remediat prin adoptarea unei dispoziţii periptere ce asigură unitatea ansamblului.

Utilizarea aceleiaşi coloane cu bază şi piedestal pe faţada principală, cu piedestalul angajat  în înalţimea peretelui de susţinere al rambleului amfiteatrului- pe conturul exterior- şi fără piedestal pe conturul interior al porticului ce înconjoară amfiteatrul,  creează un antablament continuu cu cornişa la cota 7.50 m. Ordinul utilizat, “de proporţii, compoziţie şi detalii originale, provine din forme clasice, în interpretarea ce li s-a dat în ţara noastră. Porticul general este întrerupt de pavilioane laterale decroşate, cu fronton şi arcadă între doi pilaştri, ce marchează accesele principale. Accesul secundar, pe latura opusă, în axul amfiteatrului, se făcea printr-un un pavilion decroşat, cu trei intercolonamente mărginite de plinuri masive.

Tema de proiectare iniţială cerea realizarea unui teatru în aer liber cu o capacitate de 2000 de locuri, având caracterul unui teatru de estradă. Ulterior, numărul  anexelor a fost amplificat. Scena dispune de buzunare laterale si are planşeul liber dedesubt, pentru a permite amplasarea unor trape. Orchestra este aşezată sub nivelul scenei. Corpul anexelor scenei cuprinde cabine pentru actori şi figuraţie şi un foyer al actorilor la ultimul nivel și are o înălţime la cornişe de 15m.

Cele 2000 de locuri au fost amplasate în gradene (1800 locuri) şi într-o galerie acoperită, fiind suplimentate de foaiere  acoperite. Denivelarea necesară realizării curbei de vizibilitate a gradenelor s-a creat prin excavaţie şi ridicarea pamântului în jurul săpăturii. Conformarea amfiteatrului se inspiră din cea a teatrului în aer liber din parcul Frunze, din Soci, cu parterul în pantă cu bănci paralele cu scena, desparţit de un parapet jos de zidărie de balconul cu gradene concentrice.

Structurat pe baza principiilor de compoziţie clasică, obiectul de arhitectură  se caracterizează prin claritate şi echilibru. Scara monumentală, însă adecvată cadrului natural, graţia compoziției, rapoartele între decoraţie şi elementele arhitecturale fac din Teatrul de vară din parcul Bazilescu o cladire armonioasă,  de o remarcabilă coerenţă stilistică, impecabil încadrată în peisajul parcului. (text: docomomo)

 

38. Cinema / Teatrul de vară Capitol

Adresa: Strada Constantin Mille nr. 00013
Stare actuală: închis
www.facebook.com/TeatruldevaraCapitol

Inaugurat în 1916 cu numele Teatru de vară Alhambra și proiectat de arhitectul Nicolae Nenciulescu, Teatrul de Vară Capitol este un subiect de mare interes pentru feeder.ro. O prezentare amănunțită despre teatru și cinema, găsiți aici, iar aici puteți afla despre campania care propune reactivarea acestui spațiu.

 

Lista este deschisă și așteptăm sugestiile voastre.

 

Ce amintiri aveți cu aceste locuri?

 

Text: Cristina Popa, Ioan-George Pancencu, the authors
Foto: Alex Iacob, the authors

Despre Save or Cancel
Din 2008, Save or Cancel este un mediu de comunicare și propagare a artelor și culturii, promovând și facilitând rolul acestora în societatea contemporană.
Programele multidisciplinare auto-inițiate de Save or Cancel au ca scop identificarea oportunităților sustenabile și adaptabile de (re)valorizare a existentului prin proiecte de arhitectură, culturale și editoriale.
Acest articol face parte din campania “hub cultural Cinema / Teatrul de vară CAPITOL”.

 

 

 

Un proiect cultural co-finanțatAFCN

Parteneri: ArCubCNDBTeatrul MicCinema MarconiCarol 53, Monumente Uitate / Asociația ARCHÉ
Parteneri media: Zeppelin, IQads, Smark, Art7Iqool, Assamblage, Citatepedia, wordstylist.ro, feeder.ro, anyplace.ro

 

Parteneri, parteneri media

 

Alte articole din campanie:

BTLT: Reactivarea patrimoniului: provocări și beneficii
OPEN CALL DESIGN – Shape the future of CAPITOL
22 de clădiri reabilitate care pun în valoare patrimoniul din România
despre feeder.ro și regenerare urbană prin artă – un interviu IQads cu Save or Cancel
Capitol Cinema / Summer Theatre history and future 1912 – 1920
41 de foste și actuale cinematografe în București
Cinema / Teatrul de vară CAPITOL 2017-2018

 

 

Referințe:

Baiculescu, George. Massoff, Ioan. Teatrul românesc acum o sută de ani. Editura Vremea, 1935. p. 12.
Crutzescu, Gheorghe. Podul Mogoșoaiei – povestea unei străzi. Editura Biblioteca Bucureștilor. 2011. p. 112.
Giurescu, Constantin C.. Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre. Editura pentru Literatură, 1966. p. 110.
Baiculescu, George. Massoff, Ioan. Teatrul românesc acum o sută de ani. Editura Vremea. 1935. p. 19.
Dinescu, Nicolae. Revista de altădată. Scene din viața teatrului de revistă românesc. Editura Meridiane, 1973. p. 70.
Crutzescu, Gheorghe. Podul Mogoșoaiei – povestea unei străzi. Editura Biblioteca Bucureștilor. 2011. p. 133.
Iorga, Nicolae. Cum se dobândește o ctitorie culturală. Teatru pentru popor. Recapitulări și nădejdi. 1935

0 Comments

Leave a reply (we review all comments)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

CONTACT US

Send us an email and we'll get back to you, asap. Thank you! ⭐️

Sending

© 2004 - 2018 feeder.ro

Log in with your credentials

or    

Forgot your details?

Create Account