feeder insider w/ Sorina Vazelina

feeder insider w/ Sorina Vazelina

[en]

Sorina Vazelina este designer grafic freelance, ilustratoare și autoare de benzi desenate. Cariera Sorinei cuprinde multe colaborări interesante: cu muzicieni pentru care a realizat artwork-ul albumelor, antreprenori, un brand de vin dar și comic-book-ul INTERZIS care detaliază viața foștilor dependenți de droguri din România, Aooleu – un ziar scris în totalitate de mână și proiectul Neobservat prin care putem vedea Bucureștiul prin ochii oamenilor simpli, invizibili. Pe lângă toate acestea, aduce culoare și personalitate articolelor de pe VICE și Scena9 prin ilustrațiile ei.

comics, neobservat, ilustrație, freelance

Ultimul comicbook citit… e un mix fiindcă nu-mi stă mintea-n loc. Acum jonglez La Fête des mères de Amanda Vähämäki,  Palookaville #20 de Seth și ceva despre comics God of Comics: Osamu Tezuka and the creation of post World War II manga scrisă de Natsu Onoda Power.
Un loc în București unde revin întotdeauna cu plăcere… Patiseria Laborator Propriu de la Amzei.
Joi seara… sunt aproximativ la computer. Când aveam vreo 22-23 de ani mergeam la Ota.
Cea mai bună investiție este întotdeauna în… cărți, deși le împrumut și mereu le pierd urma.
Recent, am învățat că… Hokusai a fost nomad de felul lui, schimbase aproape 100 de locuințe. A strâns vreo 30 de pseudonime, parcă.
Dacă aș putea călători în timp… aș merge în paleolitic, să învăț meserie de la tăticii artei.
Creativitatea este a celor care… nu stau degeaba.
Dacă aș avea o superputere… aș fi o bacterie care consumă plastic.
Când mă gândesc la copilărie… Cartoon Network, șotron, toate pânzele sus, treci în casă, hai la masă, vacanțele-n Ardeal, Go Planet!
3 artiști care mă inspiră… Daniel Clowes, Saul Steinberg și Mihai, boschetarul care obișnuia să picteze în ulei odată.

feeder insider w/ Sorina VazelinaVlad Dumitrescu: Hello, Sorina! Ne bucurăm să stăm de vorbă în cadrul rubricii feeder insider. Spune-ne mai multe despre începutul activității tale. Cum ți-ai dat seama de importanța desenului în viața ta?

Sorina Vazelina: Aloha! A fost o cale cam amețită până mi-am dat seama ce vreau să fac. Prin clasa a patra mă visam călugăriță, arheolog într-a V-a, apoi doctor, psiholog, designer vestimentar și până la urmă am terminat design grafic la Facultatea de Arte din Timișoara. În paralel cu facultatea am lucrat la Synopsis Media, după care am aterizat la It’s Everyday și până la urmă solo.

Desenul a fost mereu acolo, un soi de umbră care filtra toate pornirile mele. Nu știu de ce, dar mâzgălesc de când mă știu, pe cărți, pe bănci, pentru prieteni, pentru cursuri, pentru clienți, pentru că nu găsesc vreun alt refugiu.

feeder insider w/ Sorina VazelinaVD: În descrierea ta de pe Scena9 găsim că ești „una jumătate designer grafic, un sfert ilustratoare și o pătrime autoare de benzi desenate”. Sunt aceste proporții constante de-a lungul carierei tale? Dacă ai mai putea adăuga ceva acestui întreg, ce ar fi?

SV: La cât de haotică mă știu, caietul e singurul lucru care rămâne la-ndemână, restul e într-o fluctuație continuă. Proporțiile din descrierea pentru Scena9 sunt mai mult cu rost de hidratare, nu de informare 🙂

feeder insider w/ Sorina VazelinaVD: În timp, ai colaborat cu oameni din domenii diferite: muzicieni, antreprenori aflați la început dar și publicații independente ca Aooleu! sau Hard Comics. În ce sens ți-ai schimbat abordarea în funcție de fiecare persoană sau temă?

SV: Nu realizez dacă mi-am schimbat abordarea în funcție de fiecare colaborator. Din design am învățat că scopul meu e să găsesc soluții vizuale la probleme de comunicare, cam asta aplic indiferent de proiect.

Tehnicile variază, în funcție de cum cred că pot contura mai eficient subiectul, însă n-am descoperit vreo formulă magică. Uneori am impresia că multiple personality disorder este un job requirement în domeniul grafic.

Se întâmplă să mă blochez, nu știu dacă mai bine lucrez în vector, peniță sau bag direct în Photoshop…la design e mai ușor, în schimb.

VD: Pentru neobservat, un proiect care redescoperă Bucureștiul prin ochii oamenilor de rând, ai realizat 3 hărți ale Bucureștiului, care sunt distribuite gratuit la Anthony Frost. Ce ți-ai propus să transmiți prin hărțile tale și cum vezi proiectul neobservat în viitor?

SV: Neobservat, cu hărțile lui, trebuia să arate un București dincolo de centru, de trafic dement, înghesuială, nervi și blocuri îngrămădite. Hărțile sunt un punct de plecare și nu sunt complete, ar trebui să fie marcate de fiecare cu locurile familiare. S-au trecut date strânse de membrii echipei, completate cu informații acumulate pe traseu. Sunt greșeli, în mare îmi aparțin. A fost prea mult idealism în capul meu, de la bun început. Fără sprijinul Arcub sau răbdarea colaboratorilor nu puteam scoate munca la capăt. Pe parcursul proiectului i-am cunoscut pe cei de la Clubul de Educație Alternativă din Ferentari, pe Dana și pe Antonio de la Centrul Comunitar La Stela și Dana, descendentul sculptorului Georgescu, Filip de la asociația Motivation Romania, pescarii de lângă Lacul Văcărești, oameni care ne-au arătat Bucureștiul lor și până la urmă proiectul a putut fi încheiat. Mai trebuie legate fotografiile de puncte pe hărți, sunt scăpări în design, pentru mai puțin de 3 luni de muncă, s-au strecurat destule variabile.

Vreau să continui cartografierea locurilor prin oameni, prin țară, și voi renunța complet la munca de coordonare.

Mă atrage combinația dintre ilustrație și text, în benzi desenate. E nevoie de forme noi de comunicare, adaptate la transformările tehnologice și sociale din jurul nostru. Există meșteri, artizani, copii creativi care trec neobservați, mi-ar plăcea să îi ajut cumva. Inițiative, precum Kraft Made, au pornit de ceva vreme pe o direcție similară, sper să apuc și eu să mă implic la nivelul ăsta, în viitor.

VD: Ai creat o revistă de benzi desenate, denumită Interzis, în care ilustrezi viața unui fost dependent de droguri și problema HIV în România. În ce fel abordezi lucrurile diferit atunci când ilustrezi un subiect atât de sensibil?

SV: Interzis a început în 2014 când Valentin Simionov, pe vremea aceea la Romanian Harm Reduction Network, a prins o colaborare pe un proiect mai amplu Support Don’t Punish. Valentin, un fan al benzilor desenate, mai colaborase în trecut cu Mihai Grăjdeanu pe După Gratii, un comic despre viața din penitenciarele românești. Cu Interzis, Valentin își propunea să atragă atenția asupra problemei legalelor și efectele pe care le-au avut asupra consumatorilor români, într-o perioadă în care finanțările pentru harm reduction erau infime iar virusul HIV continua să se răspândească accelerat. Problemele rămân și azi, însă Românica e vai de capul ei când vine vorba de sănătate.

Când primesc un proiect ca Interzis, caut mai întâi să înțeleg problemele, apoi văd în ce forme pot turna conținutul.

Împreună cu Vlad Odobescu, de la Casa jurnalistului, am vorbit cu cei de la ARAS, cu echipa și cu pacienții de la Arena, și de capul meu am documentat subiectul pornind de la coordonatele lui Valentin. Pentru că nu a existat un public țintă, am căutat clișee vizuale care captează atenția cititorului. De exemplu, în Vindecați sau Condamnați, folosesc formula răsuflată a unui action comic pentru a transmite ideea anti-eroului Nixon în războiul anti-drog. În Studii Etnobotanice, comix influențat de Joost Swarte, am generat personajele pornind de la poveștile dependenților de legale de la centrul Arena (de lângă Spitalul Matei Balș) și de la poveștile unor prieteni din Râmnicu Vâlcea, București și Constanța. În Studii, numărul de personaje a fost strâns legat de exemplificarea efectelor legalelor și de prejudecata conform căreia numai oamenii fără educație sau din medii sociale precare ajung dependenți și marginalizați. Pe scurt, după ce identific problemele, caut formule vizuale intrigante și unghiuri noi de abordare.

VD: Tu ești designer grafic și te-ai ocupat, printre altele, de ambalajele noilor sticle Vinul lui Dinescu. Povestește-ne despre experiența de a lucra pentru un brand de vin. În acest context, care este viziunea ta asupra situației brandingului produselor din România?

SV: Colaborarea cu Vinul lui Dinescu a apărut din senin și s-a dezvoltat organic. A fost o perioadă în care am învățat multe lucruri. Grigore a serigrafiat etichetele, Atelier13 le-a tăiat la laser, împreună cu Masha Dinescu am ales cartoanele, abordarea tipografică, metodele de imprimare. A fost un dialog constant, un ping-pong de idei.

Multe dintre propunerile noastre nu au văzut lumina zilei, printre ele se numără și mașinăria prin care Grigore serigrafia fiecare sticlă. Am făcut modele în care poeziile lui Dinescu se întindeau pe întreaga suprafață a sticlei. Probabil că nu voi mai avea prea curând parte de colaboratori atât de receptivi. Am impresia că mulți antreprenori nu au “cohones”, vorba lui Miloš Jovanović.

Problema rămâne: e mai ușor să stai în zona de siguranță a unor soluții gata digerate de alții, piața e volatilă, nu există educație vizuală, deci mulți rămân în banca lor. Nu m-aș mai băga pe branding, e plin de profesioniști iar eu nu am avut vreodată pretenția unui expert în domeniu. Îmi place să învăț dacă am colaboratori deschiși.

feeder insider w/ Sorina VazelinaVD: Creezi constant benzi desenate și ilustrații, iar în noiembrie ai avut un speech interesant despre creative fantasies la Creative Mornings. Spuneai acolo că te consideri un produs. Ce fel de produs îți dorești să fii? Cum ar suna o reclamă pentru produsul Sorina Vazelina?

SV: Sunt un produs testat pe oameni, “unsoare calibrată, viziune comprimată”.

VD: Colaborezi cu echipa Scena 9 și recent ai ilustrat povestea Cumințeniei Pământului. Cum crezi că percep cititorii articolele vizuale față de cele care conțin doar text?

SV: La Cumințenia Pământului nu eram convinsă de știrea cu sculptura, ce m-a atras a fost povestea pe care Andra Matzal a compilat-o în jurul sculpturii și a vieții lui Brâncuși. Lumea nu mai are timp să citească articole stufoase pe orice subiect. Cred că cititorii caută scurtături, preferă pilule efervescente care se dizolvă în timp, după ce nu mai au materialul în fața ochilor. Până la urmă eu îmi dau cu părerea, fiecare e altfel. Dacă nu pot genera materiale care să îmi capteze atenția, sunt slabe șanse să zăbovească și alții pe ele.

feeder insider w/ Sorina VazelinaVD: Descrie-ne anii petrecuți în facultate. Ce părere ai despre educația clasică în raport cu autoeducația pe care o dobândești ca artist?

SV: Am trecut prin facultăți unde profesorii motivau studenții, îi împingeau de la spate cu referințe, libertate creativă, ateliere variate. Am fost la facultăți unde unii profesori mai mult încurcau studenții, “pupincuriștii” erau apreciați. Dacă nu ești în stare să înveți de capul tău, degeaba dai la facultate. Școala vieții e grea, studenții ies pe bandă rulantă, există profesori geniali, colegi de toate culorile și inevitabile cadre didactice cam degeaba. Autoeducația este crema din ecler, practica protejează stratul de calciu.

VD: Feeder.ro este de 12 ani agenția de știri a națiunii alternative și reprezintă o legătură între artiști și publicul lor. În ce fel crezi că a influențat media online viața culturală în România?

SV: Țin minte că eram la facultate și intram pe feeder.ro să mă minunez. Erau multe evenimente în București și mi se părea tare că cineva le strânge online, cu underground cu tot. Pe vremea aia afișele, flyer-ele la chefuri erau numeroase. Păstrez postere făcute de Adnan și afișe Mindbomb. Azi evenimentele se promovează cel mai serios online, în funcție de publicul țintă. Dacă nu ești acolo lumea te uită, ochii par că s-ar fi mutat în mediul digital. Poate a mai scăzut din răbdare, poate suntem mai prezenți online decât off, e un proces de transformare, cu toate durerile înșiruite de McLuhan.

VD: Ne-a făcut plăcere!
SV: Și mie, hasta la vista Burebista!

insider signature

Words by Vlad Dumitrescu
Ilustrații Sorina Vazelina

Leave a reply (we review all comments)