feeder insider w/ Tudor Prisăcariu

feeder insider w/ Tudor Prisăcariu

Colecționez… Imagini
Dimineața, am mereu chef de… Ceva dulce
Mă amuză conversațiile despre… De ce m-am întors în România / București.
Digital vs. analog… Mereu digital
Muzica pe care o ascult… Die Antwoord, Diplo, MØ, Acid Arab, Cashmere Cat, Years & Years, etc.
Primul meu aparat foto… Canon A20, 2MP
O aplicație utilă este… Suncalc, pentru calcularea poziției soarelui într-un anumit moment al zilei/loc
Nu uit niciodată… Să-mi iau încărcătorul de la laptop
Una dintre cele mai ciudate clădiri din București… Hotelul Sarroglia, mă întreb ce s-ar întâmpla daca s-ar înfige o mașină în acel stâlp
3 fotografi care mă inspiră… Simon Roberts, Massimo Vitali, Alexander Gronsky

Cristina: Hello, Tudor, ce mai faci?

Tudor Prisăcariu: În general web, web și iarăși web. 🙂 Anul trecut am mai luat o pauză pentru a mă ocupa de carte, iar anul ăsta sper să pornesc alte câteva proiecte foto.

C.: În Noiembrie ai lansat albumul de fotografie Bucharest, o colecție de 132 de imagini care documentează arhitectura și peisajul natural din capitală, în perioada 2012-2014. Ce gânduri te-au ghidat în alegerea locurilor?

Tudor P.: Am plecat la drum cu intenția de a acoperi o parte cât mai mare din oraș, pentru a obține o selecție cât mai reprezentativă de imagini. Am început din Floreasca unde locuiesc și apoi am mers treptat în majoritatea cartierelor. Inițial îmi cumpărasem o hartă mare de hârtie cu ajutorul căreia mi-am planificat primele ieșiri, mai apoi am trecut la Google Maps.

C.: În cele 50 de zile, ai descoperit mai mult decât imagini – povestea locurilor? Față de 2012-2014, ce schimbări percepi în zonele documentate de tine?

Tudor P.: Normal că mergând atât de mult prin oraș am dat peste multe locuri pe care nu le știam, multe m-au uimit. Pentru mine e mai ales vorba despre impactul vizual inițial, momentul “wow” când văd o fotografie bună și reușesc să o și imortalizez. Istoria e normal foarte importantă, dar cel puțin în cazul proiectului București a fost pe planul 2, intenția fiind să documentez orașul așa cum e acum, fără a da prea mult context (motiv pentru care am decis să nu am texte în carte).

S-au schimbat într-adevăr multe lucruri în locurile fotografiate și în oraș în general. Schimbările sunt mai mici sau mai mari, de la o mașină abandonată care a dispărut în cele din urmă de la locul ei sau un gard de metal din care au mai disparut cateva bucati, la blocuri care au fost izolate termic și vopsite roz, spații virane care au fost umplute de Mega Image-uri sau case vechi care au fost restaurate sau din păcate complet demolate.

C.: Un București haotic, multistratificat, așa cum îl vezi tu, în imagini foarte corecte. Ce ai aflat aplicând gridul unei normalități teoretice unei realități imediat apropiate?

Tudor P.: Cred că normalitatea și realitatea despre care vorbiți sunt una și aceeași, eu nu fac decât să mă poziționez în punctul și unghiul în care aparentul haos își dezvăluie ordinea. În București e foarte ușor să te pierzi în primul strat, haosul cotidian.

Lucrurile interesante apar când privești mai în profunzime și acorzi o șansă fiecărui loc, oricât de banal ar părea. Mereu am fost atras de București într-un mod aproape mistic, cartea este doar una din posibilele reprezentări ale acestei idei.

Tudor P.: Online, cartea poate fi cumpărată direct de pe siteul meu http://bucharest.io/ro, iar offline o găsiți la Anthony Frost, Cărturești, Seneca Anticafe și RoLand. Între 18 și 30 aprilie am făcut un pop-up shop la Musette Kube, unde am fost prezent zilnic, iar între 20 mai și 5 iunie cartea este expusă și în cadrul Romanian Design Week.

Pe viitor aș vrea să organizez o expoziție mai de amploare cu proiectul, mai întâi tot în București, și mi-ar plăcea să pot participa și la un târg din afară dedicat cărților foto.

C.: Există un moment anume în care ți-ai dat seama că fotografia este mai interesantă, sau potrivită, pentru tine, în comparație cu alte preocupări?

Tudor P.:

De fotografie am devenit interesat prin 2002, când am primit primul aparat digital.

E o pasiune pe care am dezvoltat-o în paralel cu cea pentru web, cele două intersectându-se de multe ori pe parcursul anilor. N-aș numi-o însă o preocupare, în primul rând e vorba de un mod de a privi lumea în cadre statice și de o nevoie aproape inexplicabilă de a le imortaliza.

C.: Ce aparatură folosești? Ești adeptul unor principii sau unei tehnici anume? Cum procesezi imaginile, dacă o faci?

Tudor P.: În general folosesc un Canon 5D Mark II împreună cu un obiectiv Canon 24 TS-E (mai am si alte obiective, dar le folosesc prea puțin). Pentru câteva dintre cadrele din carte am închiriat și un 17 TS-E. Mai nou mi-am cumpărat și un Ricoh GR II pe care îl am aproape în permanență cu mine.

Odată cu proiectul București am început să lucrez aproape exclusiv de pe trepied cu obiective tilt-shift și acum nu cred că aș mai putea lucra altfel. Modul ăsta de lucru m-a disciplinat foarte mult, forțându-mă să nu mai mă grăbesc și să-mi construiesc mult mai bine cadrele.

Imaginile sunt foarte puțin procesate, în general fiind vorba de mici modificări de Shadows/Highlights/Contrast. Nu obișnuiesc să fac nici crop digital, în general prefer să obțin încadrarea perfectă direct din aparat.

C.: Înainte de a vedea fotografiile tale, știam că Tudor face site-uri tari. Ce adrese au proiectele tale preferate?

Tudor P.: Mulțumesc 🙂 Da, lucrez în industria web de aproape 10 ani, iar de la sfârșitul lui 2012 sunt freelancer, activând sub numele http://verde.io.

Din proiectele favorite aș mentiona http://elitemodel.fr, http://verana.com sau http://eightinc.com.

C.: Contul tău de instagram este o colecție de imagini cu un autentic umor de situație. Ai vrea să ne povestești o întâmplare, legată de una dintre fotografii, care nu și-a găsit locul în caption?

Tudor P.: Uitându-mă prin arhiva de pe Instagram mi-am adus aminte de imaginea asta https://www.instagram.com/p/2k88j5QpHJ/ suprinsă anul trecut. Îmi aduc aminte că eram pe bicicletă și m-am oprit instant când l-am văzut pe tip. Mi se pare un mix perfect pentru București: pământ, cer albastru, Adidas, un muncitor frezat și în fundal un centru ISU care se pare că ar avea în subsol și buncăre antiatomice, totul în fața Palatului Cotroceni.

C.: Feeder împlinește 12 ani, când și cum ai ajuns pentru prima dată la această adresă?

Tudor P.: Pe Feeder am ajuns în 2005, pe vremea când cred ca era pe Blogger. Am cercetat printr-un cont vechi de email și am găsit o primă mențiune, se pare că îl foloseam ca model pentru un blog pe care vroiam să-l fac cu un prieten. 🙂

Ne-a făcut plăcere!

Words: Cristina P.
Photos: VJ VLC