feeder insider w/ Matias Aguayo [ro]

feeder insider w/ Matias Aguayo

[en]

Dj, producător, creator de petreceri, omul care zguduie ringul de dans, Matias Aguayo explorează de mai mult de un deceniu sunetele și muzica, timp în care a colaborat cu mari artiști, a aderat la Kompakt și a lansat propriul său label  Cómeme. Muzica sa a fost descrisă ca fiind „universală”, în seturile acestuia poți găsi un amalgam de genuri variate, de la beat-urile latine, o fereastră către originile sale, până la techno și house, emblematice pentru el, peste care a presărat propriile vocale. Acum, ne bucurăm să vă prezentăm acest insider împreună cu Matias Aguayo – la doar câteva luni de la interviul luat bunului său prieten de la  Cómeme, Christian S, și exact la un an de la primul nostru feeder insider.

Citiți întreaga conversație pentru a prinde câte ceva despre viața și muzica acestui minunat artist.

Când călătoresc îmi place să… filmez clipuri de la ferestrele avioanelor și trenurilor luând aminte la fenomenele ciudate pe care călătorul obișnuit le poate vedea. Îmi rezerv timp pentru a citi, observa oamenii și obiceiurile acestora, îmi imaginez că sunt altcineva plecat într-o misiune periculoasă, beau multă apă, scriu idei în cărticele, creez ritmuri, învăț limbi străine sau despre acestea, aflu lucruri noi despre muzică și dans, despre mâncare, despre comunicare.
Poate cea mai mare dorință a mea este… fiu actor într-o comedie.
Caracteristicile care-mi definesc muzica sunt… Tobe, Bass, Vocale. Câteodată corzi.
Una dintre cele mai mari realizări din viața mea sunt… spaghetele carbonara pregătite de mine.
Instrumentele de studio preferate sunt… microfonul Sennheiser MD 441, Lancet Retroverb Vermona, critter-ul împreună cu pianul de buzunar, maracas negre, MFB Tanzbar, Tempest-ul și Electroharmonica 45000.
Am fost mereu fascinat de… Bette Davis.
În câțiva ani voi deveni… un faimos actor de comedie.
Când pun muzică, mereu sunt foarte atent la… cei mai tari oameni din mulțime. Mă concentrez pe cei care se bucură cel mai mult de muzică, care sunt cei mai încurajatori și care au cele mai bune mișcări de dans. Dacă reușesc să intru în contact cu ei, aceștia pot crea o reacție contagioasă prin care voia-bună se va răspândi printre toți ceilalți!
3 piese ale unor artiști cu care am colaborat care mă încântă…
Ana Helder – Track con Flute
Lena Willikens – Nilpferd
Dany F – Wouhau 

Ana Moca-Grama: Hello, Matias. Sunt atât de încântată că facem acest interviu! Povestea ta este fascinantă, iar cariera ta în muzică a parcurs un traseu foarte interesant care s-a întrepătruns cu drumurile pe care le-ai tot făcut: din Chile către Cologne, apoi Berlin, Argentina, mereu călătorești și lucrezi din mers. Cum se reflectă aceste influențe în muzica ta?

Matias Aguayo: Când eram copil, fiu al unor chilieni care au evadat dictaturii fasciste Pinochet, ascultam muzica lui Los Jaivas și Victor Jara, aceasta era muzica pe care o ascultau părinții mei. Am crescut în Germania și un DJ argentinian, Alfredo, prieten cu tatăl meu, mereu îmi înregistra casete cu muzica lui Colonel Abrahams, Grace Jones, Sylvia Robinson, D-Train etc… pe care o iubeam și o ascultam toată ziua. Mai târziu am început să ascult Tuxedomoon, The Normal, Joy Division, Crispy Ambulance. DAF și alte piese din teritoriul „dark” al muzicii. Cum eu trăiam în afara orașului Cologne nu aveam posibilitatea să împart acestă muzică cu prea mulți oameni, și apropo, deja înregistram ceva muzică pe casetă.

Așadar am învățat devreme cum să nu îmi pese prea mult dacă oamenilor le place sau nu muzica mea, fapt care cred că a fost foarte sănătos atât pentru mine cât și muzica mea. Este ceva ce recomand cu căldură fiecărui muzician și tot asta încerc să încurajez la label-ul nostru. Ca muzician cred că nu trebuie să te gândești la așteptări, sau să încerci să te adaptezi unui stil sau școli dominante de gândire (muzicală).

AMG: Mereu vorbești despre vocea ta ca fiind instrumentul tău, felul în care o folosești a devenit de fapt una dintre caracteristicile stilului tău. Mereu ți-a plăcut să cânți? Cum reușești să combini versuri cu sound-ul electronic fără a depăși bariera pop-ului? Și apropo de versuri, cum se nasc acestea?

MA: Da, mereu mi-a plăcut să cânt sau să fac sunete cu ajutorul vocii mele. Cred că lipsa posibilităților tehnice de a face muzică pe timpul când eram copil mi-au inspirat imaginația și au condus la un model propriu de dezvoltare al aranjamentelor. Este pentru mine plăcere pură și în același timp o necesitate. Nu cred că a face muzică îndreptată spre zona comercială are o legătura prea puternică cu faptul că îți folosești vocea sau nu. Contează mereu intenția muzicală pe care tu o auzi în rezultate. De multe ori versurile se doresc a fi „catchy”, ceva care aspiră la statutul de „hit”. Nu sunt interesat de asta pentru că îi face pe muzicieni să fie nefericiți, iar pe rezultatele acestora nu prea plăcute, mă gândesc. De asemenea depinde și de ceea ce cânți și cum îți dezvolți versurile: În cazul meu acestea iau naștere din limbajul auzit, diferitele dialecte vorbite de oameni și de melodiile folosite de aceștia în timp ce vorbesc. Cred că cele mai interesante compoziții muzicale derivă din exagerarea sau din imitarea accentelor. Încerc să ascult sporovăiala oamenilor ca și cum ar fi o altă specie, ca și cum aș asculta păsările.

feeder insider w/ Matias Aguayo

AMG: Ai menționat cum că procesul tău creativ implică multă improvizație, că uneori compui piese noi pe măsură ce le pui la o petrecere. Cred că asta este genial, parțial pentru că poți observa în timp real, feedback-ul primit de la public. Cât de mult din acel feedback te ghidează pe tine, care sunt părerile venite din partea publicului, directe sau indirecte, pe care te bucuri mereu să le afli?

MA: Este un proces care merge mereu înainte și înapoi, de la locație la studio, și înapoi… Sunt bucuros că pot învăța de la mulțime, dacă o melodie sau ritm te absoarbe, te face să dansezi, poți sesiza că în timp ce ei dansează eu sunt atent și îi privesc cum reacționează. Și aici nu este vorba doar de apogeul petrecerii. Poate să se întâmple și mai spre sfârșitul ei, când au rămas mai puțini oameni … sper să pot realiza asta într-o zi, să dezvolt alcătuiri în care să le fie ușor oamenilor să participe…

Dialogul cu publicul este inerent procesului meu de muncă: Spre exemplu am observat că mișcările oamenilor sunt din ce în ce mai puțin expresive și că evoluția dansului ne duce de fapt către un final unde doar o ușoară mișcare ritmică a umerilor va fi considerată dans. M-am gândit că trebuie făcut ceva, așadar am creat „El rudo del House”, – o creatură imaginară care dansează prin viață.

Este o serie ce se alcătuiește din vinyluri, video-uri și costume care încep să fie lansate. Împreună cu Alexandra Green, coreografă din Londra am conceput o serie de pași de dans care se leagă cu diversele ritmuri prezente pe seria „El rudo del house”. Le voi arăta sub formă de videoclipuri, cât și live cu scopul de a reactiva dansul în cluburi și sper în același timp ca oamenii să învețe pașii pe parcursul întâlnirilor ce vor avea loc. În Mexic am susținut un show de dans ce a inclus peste 20 de dansatori, a fost foarte distractiv și antrenant. Am făcut un casting în care toată lumea putea să își arate mișcările, dansatorii erau chiar pricepuți, și simt că experimentez ceva complet nou, situație pe care doresc să o aduc mereu în proiectele mele. Îmi place să mă simt la începutul lucrurilor.

AMG: Petrecerile tale BumBumBox erau cu adevărat, „out of the box” mutând petrecerea dintr-un spațiu clar delimitat, în stradă – spațiul urban al tuturor. Vezi în viitor o posibilă reluare a acestora sau alte proiecte asemănătoare? Care este impactul pe care această schimbare de spațiu îl are asupra evenimentului? Mă întreb de ce nu vedem mai multe de tipul ăsta zilele astea.

MA: Unul dintre motivele pentru care nu vezi mai multe asemenea inițiative în ziua de azi este că acestea devin din ce în ce mai des imposibil de realizat. Noi le organizam pe zone lipsite de control care astăzi deja s-au schimbat. Aceste petreceri au fost un prilej bun de a înțelege cum se raportează orașele la propriul lor spațiu public.

Acest spațiu public nu este un spațiu gândit pentru dans sau adunări fără scop comercial. Spațiul public este adeseori văzut de autorități fie ca o modalitate de a ajunge de acasă la serviciu, fie ca un spațiu pentru cumpărături și consum. Când dansezi pe stradă îți dai seama că poți face și altceva și că dansul pe stradă ar trebui să fie parte din Declarația Drepturilor Omului. Ce altceva este mai natural decât a ne îmbrăca și dansa pe ritm de tobe?

feeder insider w/ Matias Aguayo

AMG: În 2009 ai lansat  Cómeme împreună cu artiști renumiți din toată lumea, din America Latină până la Moscova, chiar am stat de vorbă și cu Alejandro Paz în alt interviu. Mereu ai fost interesat să lucrezi cu oameni din zone diferite, cum este atunci când ai un label care îți permite asta? Care ar fi trăsăturile ce definesc muzica Cómeme?

MA: Este extraordinar că avem această comunitate internațională și interculturală! În special mie, care mă simt mai dezbinat puțin, mi-a oferit oportunitatea de a construi un pod între toate locurile în care am trăit!Și s-a extins nu doar din punct de vedere al artiștilor muzicali, ci a apărut și proiectul Radio Cómeme alături de întregul proces artistic, expoziții și alte acțiuni. Simțim cumva că muzica este comercializată și stratificată pentru a fi mai bine vândută. De asemenea, vizavi de muzica pop, interpretarea acesteia ne pare a fi dictată de o percepție euro-centrică ce influențează conceptele, aranjamentele și ritmurile. Nu ne dorim ca muzica să fie dictată de emisfera nordică, ci să reprezinte un dialog între oameni, ceva care să întărească înțelegerea dintre aceștia.

Caracteristicile muzicii Cómeme nu sunt deci stiluri ori referințe, sau dorința de a se alinia la conceptele agreate de mainstream-ul techno sau „indie”. Ele se referă mai mult la faptul de a fi dansabilă și ușor de înțeles prin dans, cu elemente muzicale la care pot rezona diferite părți ale corpului, o muzică deschisă opusă celei introspective, ceva care oferă. Mă bucur că nu o putem explica și că nu avem un nume pentru ea … În societățile controlate asta este cea mai bună tehnică de supraviețuire.

AMG: Nu pot vorbi despre tine fără a menționa Kompakt, label-ul ce îți este de multă vreme apropiat. Pregătești ceva release-uri noi la ei?

MA: Anul trecut am avut un 12” intitulat „Legende” la Kompakt! A fost înregistrat în întregime la Berlin, conține trei instrumentale, o piesă cu vocal și am făcut un video în care eu sunt un vampir, conducător al unui show de gătit.

AMG: Ultimul tău album, „The Visitor”, a fost înregistrat în locuri diferite și în colaborare cu mulți prieteni și artiști. Cum a fost întreaga experiență?

MA: O experiență foarte lungă, distractivă și complexă. Îți imaginezi că pentru un label mic cum este al nostru producțiile sunt destul de complexe. Acestea sunt făcute posibile și prin intermediul tehnologiei din zilele noastre. Să aduci împreună toți acești oameni din locuri diferite pe un singur disc, înregistrând în mai multe părți ale lumii ar fi fost mult mai complicat acum 20 de ani sau mai bine spus imposibil pentru un label care e condus de o mână de oameni și care nu vinde extrem de multe discuri, etc…

În vremea copilăriei am lucrat în grupuri teatrale și chiar îmi doream să devin regizor, apoi însă am intrat din ce în ce mai mult în muzică. Totuși cred că am reușit să îmi împlinesc visul de a deveni regizor, îmi place să pun la un loc un grup de oameni care prin asta să atingă un țel artistic, să îi pun față în față cu procesele creative etc… Aceste producții pe care le facem sunt realizate cu o mai mare ușurință de label-urile mai mari, așadar avem un dezavantaj din punct de vedere al infrastructurii, însă noi suntem mult mai flexibili, ne putem asuma riscuri mai mari și lucra sub mai puțină presiune. Nucleul acestui grup este Avril Ceballos, managerul label-ului, Sarah Szczesnyși Christian S, dintre care ultimii doi se ocupă de partea artistică.

Proiectul meu acum este ”El rudo del House”, și într-un fel a devenit și mai complex decât „The Visitor”, prin implicările vizual-artistice, costumele, măștile, videoclipurile și desigur realizarea pașilor de dans, reunește mai mulți oameni din diferite arii artistice cum ar fi Sally Sibbet, care a făcut videoclipurile.

Este o combinație din mai multe lucruri și mă întreb dacă acest tipar de album se potrivește sau nu timpurilor noastre. Mă îndoiesc că o capacitate ridicată de concentrare a atenției alături de o deschidere a minții, ambele necesare unui album, sunt imposibil de atins în zilele noastre. Îmi place din ce în ce mai mult ideea de experiment cu alte forme mai complexe și puțin definite forme. Cumva se simte mai mult ca 2015… 

Și ”El rudo del House” a devenit un experiment sălbatic și captivant în direcția asta

feeder insider w/ Matias Aguayo

AMG: Ai vizitat România de câteva ori deja, cum îți place la noi, simți rădăcinile latine? 🙂 Ce părere ai despre public? Și dacă tot suntem aici, cunoști vreun producător sau dj român?

MA: Evident că am simțit rădăcinile latine și m-am bucurat de fiecare ședere. Publicul este unul foarte darnic, trebuie să fii recunoscător pentru ocazia de a pune muzică în România. Prima oară când am pus muzică am făcut-o pe acoperișul Casei Poporului.

Chiar avem acum un artist român la  Cómeme, Borusiade. Am cunoscut-o prin Lena și Avril și sunt entuziasmat de proiectul pornit alături de ea. Are un stil de a aranja și de a alege sunetele foarte personal, creează magie prin forme întunecate și misterioase ce curg amplu prin percuții spațiale – epic și dansant, îmbucurător de original și deosebit de sincer.

AMG: Am citit puțin despre „District Union”, studioul tău satelit ? și loc de joacă din Berlin, sună ca locul perfect pentru a lucra și pentru găsirea inspirației. Cum jonglezi între munca din studio și set-urile live?

MA:

Într-adevăr District Union este ca un OZN, o farfurie zburătoare blocată într-o veche fabrică lângă un cimitir cu feminiști, muzicieni, activiști gay, colecționari de povești, etc… Este un vis al modernismului și o utopie!

Între munca de la „uniune” și călătoriile din gig în gig, plus lucrul cu label-ul, este greu să dezvolți un nivel de concentrare necesar producției muzicale. Sunt multe tentații în ziua de astăzi, astfel noi tehnici de a lucra trebuie dezvoltate. A fi offline a devenit un lux, iar District Union este un studio ”offline” unde nici măcar telefoanele nu funcționează cum trebuie, și evident nu există internet, nu tu feed, nu tu like-uri, fără postări. Pomii sunt aproape de geam și reflectă trecerea anotimpurilor, se pot vedea veverițe, ciocănitori și câteodată câte o vulpe. Este interzis fumatul în studio, însă de îndată ce părăsești clădirea se poate vedea o frumoasă panoramă asupra orașului sub un cer imens, și acolo mai stau și alți fumători…

AMG: Cum vezi restul anului, ce vei face? Ceva special care ți-ai dori să se realizeze pe viitor?

MA: Sunt multe pe listă, începe întregul proces ”el rudo del house”, evoluează, prinde forme noi, devine ceva neașteptat. Muzica a fost doar începutul, acum a devenit ceva incontrolabil. Observ cum dinamica ei mă duce către alte locuri. Costumele reprezintă figuri care prin evoluția în timp realizată a mișcărilor și a gesturilor au prins mai mult contur. E ca și cum aș începe să le cunosc mai bine. Acest proces, asemenea celui muzical, este un proces de descoperire pentru mine. Nu este vorba de a crea ori de a inventa, ci de o sensibilitatea față de energii, urmărirea acestora, a sunetelor și mișcărilor care deja sunt prezente. Voi dispărea pentru a crea mai multă muzică după asta. Am avut câteva turnee grele și mă așteaptă încă altele, iubesc să călătoresc și să împart muzica. Sunt foarte bucuros de ultimele release-uri, Ana Helder, Lena Willikens și două minunate 12” ce se pregătesc: Dany F from Medellin, Columbia cu creația sa ”Wouhau” și Carisma din Buenos Aires cu ”Vertigo”.

Voi dispărea o vreme pentru a crea muzică nouă. Apoi voi continua turneele și între ele voi reveni mereu în Berlin, casa. Aștept cu nerăbdare albumul ”Rionegro”, o colaborare cu muzicieni din Medellin, Columbia.

Ceea ce ne-am dori în mod special să realizăm este să lansăm muzică făcută de mai mulți artiști de sex feminin, să avem într-o zi același număr de băieți și fete la label…

Bărbații au construit structuri de putere pe care încearcă să le mențină și în muzică. Modalitatea de a corecta asta este de a participa în mod activ la schimbarea ei.

AMG: Îți mulțumim din suflet, pace & dragoste!

 

Words Ana Moca Grama
Translation Alexandru Bogdan
Photos ubic
Resident Advisor

insider-signature-1

1 thought on “feeder insider w/ Matias Aguayo [ro]”

  1. Pingback: feeder insider w/ Matias Aguayo | Feeder.ro

Leave a reply (we review all comments)