feeder insider w/ Ioana Sisea

feeder insider w/ Ioana Sisea

feeder insider w/ Ioana Sisea

feeder insider w/ Ioana Sisea

Măști pictate, distorsionate sau imaculate, platoșe fragile și însângerate cu aur, inimi sparte și deformate – acestea au fost elementele-cheie cu care Ioana Sisea a pornit în explorarea sinelui ascuns în spatele fațadei sociale și a atras atenția lumii artistice în ultimii doi ani. Aprecierea față de viziunea sa nu s-a oprit la granițele României, ci lucrările sale și-au croit deja drumul în colecții particulare din Elveția, Londra și Paris. Cu aceeași gingășie și forță care îi caracterizează instalațiile, Ioana Sisea ne vorbește despre vulnerabilitate, dorința de experiențe și ce o influențează cu adevărat.

keywords: fragil, autoportret, experiment, atingere

Rănile sunt… utile.
Mă înveselesc… râzând de mine, încerc să nu iau totul în serios (încerc).
Mă simt vulnerabilă când… nu-mi pot controla emoțiile.
Îmi place textura… făinei.
Mi-ar plăcea să adorm ascultând… liniștea din mintea mea – sper că există.
Am fost un copil… foarte curios și cuminte.
Ultima minciună pe care am spus-o… mie sau altora?
Anotimpul meu preferat este… toamna.
Amintirea cea mai dragă din Londra… o anume dimineață însorită de sâmbătă când străzile erau închise pentru o defilare și eu mă plimbam în voie pe bulevardul lat de 6 benzi plin de frunze căzute.
3 galerii românești pe care le vizitez mereu cu drag… vizitez multe galerii cu drag dar în general mă duc după artist mai mult decât după spațiu. Programe interesante de galerie sunt, artiști foarte buni sunt, public mai mult ar trebui.

Introducing Ioana Sisea

Violeta Năzare: Hello, Ioana! Mă bucur să stăm de vorbă, acum că (EROS)ION, ultima ta serie de lucrări ceramice, se află expusă la galeria Galateca. Instalațiile au ca obiect central inimi de porțelan, integrate în materiale organice. Ce a determinat alegerea porțelanului și alăturarea materiei vii?

Ioana Sisea: Bună Violeta, și eu mă bucur că stam de vorbă! Îmi place seria asta de interviuri.

Alegerea porțelanului nu a fost ceva nou, este al treilea proiect în care lucrez cu acest material și l-am ales special pentru natura sa duală. Poate fi în același timp abraziv și dur sau casant și fragil.  Este un material perfect pentru a face niște inimi care își păstrează forma și aspectul dar care sunt sensibile și ușor de distrus.

În galerie ele sunt expuse în două contexte diferite. Cele „singure” și inimile care fac parte din sisteme vii. Am vrut să arăt aceste două ipostaze: o fosilizare a acestui organ care devine o cutie neagră a experiențelor, dar și inima care încă interacționează cu mediul în care se află. Instalațiile reprezintă un parcurs – de la bucata de pământ din care cresc plante, la miere – esențializarea materiei, până la mucegai și în final cenușă.

(EROS)ION

(EROS)ION
Foto: Alex Gâlmeanu

V.N.: (EROS)ION abordează vulnerabilitatea, continuând explorarea acestui concept începută prin expozițiile Disimulare (August 2014) și Bleeding Gold (Februarie 2015). De la măști expresive ai trecut la platoșe însângerate și, în final, la inimi sparte și deformate. Ce te-a inspirat să abordezi această tematică? De ce ai vrut să aduci în prim-plan vulnerabilitatea și nu aspectele de forță ale existenței umane? Ai în plan continuarea seriei?

I.S.:

Nu consider că vulnerabilitatea se află la polul opus față de forță. Cred că atunci când ne asumăm anumite aspecte mai puțin „minunate” ele se transformă în puteri. Pentru mine nu este o linie atât de clară între calități și defecte, cred că însușirile noastre au mai multe nuanțe și ele se schimbă în funcție de situație. Slăbiciunile se transformă în puteri și viceversa.

În tot ce fac ating subiectul vulnerabilității într-un fel sau altul, însăși arta este un mod în care lucrezi cu propria sensibilitate, o sensibilitate față de viață. Dar da, în mod concret aceste trei proiecte au fost conectate și voi continua în altă direcție pe viitor.

Disimulare

Bleeding Gold
Foto: Alex Gâlmeanu

(EROS)ION

V.N.: Primele tale lucrări au luat forma colajului și a desenului în creion și culori acrilice. Cum ai făcut trecerea de la desen la ceramică? Ce te-a motivat să te îndrepți spre obiecte 3D, în defavoarea reprezentărilor bidimensionale?

I.S.:  Inițial eu m-am pregătit să dau la sculptură la UNARTE și în ultimul moment am ales grafica. Forța 3D-ului este clar ceva ce mă fascinează și cu care mai vreau să lucrez, dar nu m-aș autointitula niciodată ceramist sau grafician sau orice altceva. Singurul lucru pe care l-am făcut în paralel cu proiectele mele a fost desenul. Inclusiv când vreau să filmez ceva fac mai întâi câteva desene – este ceva ce mă provoacă într-un mod special. Desenul mă lasă să mă exprim mai brut și mai impulsiv decât alt mediu.

V.N.: Explorările tale anterioare tratau corpul în integralitatea sa, prin prisma autoportretului. Care sunt avantajele sau, din contră, limitările pe care le percepi față de observația exterioară?

I.S.: Autoportretul este o temă recurentă în ceea ce fac, nu simt că am epuizat-o, nici pe departe. Mi se pare că atunci când te folosești de tine pentru a trata anumite subiecte nu te pui mai presus de ele. Vorbești din mijlocul acțiunii, ești direct implicat, deci  este vorba de egalitate, nu de superioritate.

Autoportret

În oglindă

V.N.: Care sunt provocările când lucrezi cu materialul ceramic? Ce etape parcurgi în realizarea unui obiect din porțelan și cât durează tot procesul?

I.S.: Provocarea cea mai mare cred că este perioada în care nu ai obișnuința lucrului cu materialul. Înainte de ardere porțelanul este foarte fragil, a trebui sa reînvăț să pun mâna pe lucruri. A trebuit să mă mișc și să manevrez obiectele cu atenție, cu prezență. Nu poți să treci pe pilot automat când faci ceramică pentru că spargi sau strici. Trebuie mereu să fii cu mintea unde ești cu mâinile.

Și răbdare, multă răbdare. Lucrul efectiv cu materialul este 20% din timp, 80% aștepți să se usuce câte ceva. Ba știclul, ba prima turnare, ba știclul din nou, ba a doua turnare etc.

Durata procesului depinde de complexitatea piesei, iar vizual cred că l-aș compara cu un laborator de chimie plin de tot felul de eprubete și boluri de sticlă în care se amestecă tot felul de substanțe.  De la câteva pensule și hârtii ( pe care le aveam acum câțiva ani ) în prezent dețin în atelier 5 butoaie, 15 găleți, tot felul de căni de diferite mărimi cu diferite guri de turnare. Zeci de șticluri, forme, colecții de cioburi de sticle găsite. Și mult mult praf alb peste orice suprafață. Așa arată ceramica,  o mizerie curată, albă, care miroase a argilă udă (care este și mirosul meu preferat).

Vulnerabilitate

Touch

V.N.: Ai absolvit studiile în cadrul secției de Grafică a Universităţii de Artă Bucureşti și ai locuit 2 ani în Londra, grație unei burse private, după care ți-ai continuat formarea cu un master de ceramică. Ce te-a făcut să urmezi calea artelor vizuale și ce artiști sau cunoștințe au avut cea mai mare influență în conturarea stilului tău?

I.S.: Nu știu cum am ajuns pe calea asta. Am făcut liceul Tonitza din clasa a 5-a și nu prea m-am gândit la faptul că studiez ARTA VIZUALĂ. Pe la 23 de ani m-am trezit că vreau în mod serios să fiu artist și am considerat o întâmplare fericită că am făcut atâția ani de desen. Îmi dau seama acum că părinții mei sunt niște visători. Nu au avut idei fixe să mă facă doctoriță sau contabilă. Amândoi au cochetat cu arta în tinerețe, mama cu scrisul și tata cu sculptura, am găsit poezii și desene făcute de tata, poze mai artistice, aveau și un magnetofon la care ascultau rock. A contat că am avut cărți și albume în casă, a contat că ascultam mereu în drum spre bunica Pink Floyd sau Cat Stevens.

În ceea ce privește inspirația, lucrul care mă fascinează cel mai mult la artiști  nu este o lucrare sau un stil propriu-zis, ci viziunea lor, modul în care au tradus ceva pe hârtie, sau în video, sau în altă tehnică. Îmi place la un artist că mă poate provoca să simt și să mă gândesc la lucruri noi sau la lucruri pe care le-am evitat.

Present continuous

V.N.: Seria video “Present continuous” ți-a adus o invitație pe 25 Octombrie de către London Contemporary Orchestra la Roundhouse – este filmul un domeniu pe care plănuiești să-l mai explorezi? Mai sunt alte medii cu care ai vrea să experimentezi?

I.S.: Mă fascinează filmul și în mod sigur voi mai face. Colaborarea cu London Contemporary Orchestra este o experiență incredibilă, iar în toamna anului 2016 va fi și concertul la care se vor proiecta aceste filme.

Chiar acum mă aflu într-o perioadă în care experimentez altă tehnică cu care nu am mai lucrat până acum. Mă atrag lucrurile pe care nu le-am făcut.

Îmi dau seama că îmi place să consum experiențele, cât mai multe și cât mai repede. Dar am și o latură mai temperată care îmi permite să le și aprofundez.

Pregătiri

V.N.: O altă realizare recentă pe plan internațional este participarea la târgul de artă Berliner Liste, care s-a desfășurat în cadrul Berlin Art Week. Fosta centrală electrică Kraftwerk Berlin a găzduit lucrări de artă foarte variate, reunind atât pictură, sculptură, grafică, desen, cât și instalație, artă video și performance. Cum ai descrie experiența? Te-a impresionat ceva în mod deosebit în timpul petrecut acolo?

I.S.: Spațiul Liste a fost într-adevăr foarte frumos, a fost unul dintre motivele pentru care am ales să merg la acest târg. Ca experiență un târg este foarte haotic. Vorbești foarte mult cu mulți oameni, la finalul zilei ești deja amețit. Pentru mine interacțiunea cu publicul este importantă. Îmi place să văd reacțiile pe care oamenii le au atunci când privesc lucrările mele.

Lucrul cel mai important cu care am plecat după acest târg a fost faptul că am reușit să vorbesc cu câțiva artiști despre experiența lor cu arta. Oameni care fac asta de zeci de ani, care au multă experiență. Mi s-a răspuns la câteva întrebări importante și mi-am clarificat unele idei.

Ioana Sisea despre seria insider

Bleeding Gold
Foto: Cristian Ardeleanu

V.N.: Conversația întreținută de Feeder prin seria Insider s-a extins mult înspre zona artelor vizuale; Dan Perjovschi, Roman Tolici, Olga Ziemska sunt doar câțiva dintre artiștii cu care am stat de vorbă în ultimele săptămâni. Ai citit vreunul dintre interviurile de pe feeder? De ce crezi că este nevoie pentru a facilita apropierea publicului de artă și cum ai descrie publicul tipic al expozițiilor tale?

I.S.: Am citit toate aceste interviuri cu o mare plăcere.

În ceea ce privește facilitarea apropierii publicului de artă cred că este o problemă complexă fără un răspuns singular.

Eu cred că publicul care nu vine la concerte sau în galerii și muzee este un public desensibilizat, fie prin educație, fie prin circumstanțele sociale. O apropiere de arta de orice fel înseamnă o apropiere de propria persoană, înseamnă să găsești în tine emoțiile care rezonează cu o anumită lucrare de artă.

Lucrul ăsta poate fi valabil pentru oamenii care locuiesc în orașele mari și sunt educați. Dar la o oră de București, în satul bunicii mele sunt înapoi în evul mediu, ce să mai vorbim de artă acolo.

V.N.: Mulțumim pentru răspunsurile pătrunzătoare! Înainte să ne luăm la revedere, mai avem o întrebare: dacă ar fi să alegi un vis pe care să-l îndeplinești în următorii 5 ani, care ar fi acela?

I.S.: Îmi doresc să cresc și să continui acest drum pe care merg și în următorii 5 ani, 10 ani, 20 de ani.

Ioana Sisea

Words: Violeta Năzare
Photos: VJ VLC

part of the feeder insider series

Leave a reply (we review all comments)