Robii lui Dumnezeu @ Biblioteca Metropolitană

Robii lui Dumnezeu @ Biblioteca Metropolitană
12 Noiembrie, 18:00

In amintirea sociologului Nicolae Gheorghe, joi 12 noiembrie ora 18:00 vă invităm la Biblioteca Metropolitană București să participați la vernisajul expoziției “Robii lui Dumenzeu- 500 de ani de sclavie”.

Expun: George Vasilescu, artist invitat Lucian Sandu-Milea.

Cuvânt în deschidere: Ciprian Necula, Gelu Duminica

” Din păcate, robia a fost o realitate a actualului spațiu romanesc timp de peste 500 de ani si foarte putini dintre noi știm, si vorbim, despre asta. Pentru mai bine de jumătate de mileniu, termenul de tigan (romii au fost principalele victime ale robiei) a desemnat condiția persoanelor care lucrau neremunerat pentru alții (proprietari) si care nu beneficiau de drepturi pentru ei. Zeci de generații de romi au fost vândute, batjocorite si considerate doar niște unelte vorbitoare, statutul lor de „oameni” fiind, deseori, pus la îndoiala.Expoziția lui George Vasilescu este o încercare de a arata, cu ajutorul pensulei si culorilor, rănile din istoria romilor in Romania. ”
– Gelu Duminica

Perioada lungă de robie a lăsat o amprentă vizibilă pe majoritatea comunităţilor de romi. Robia a însemnat separarea romilor pe sălaşe de robi, fiecare cu o anumită profesie, ceea ce a contribuit azi la formarea subgrupurilor de romi divizate pe criteriu profesional (lăutari, căldărari, fierari, spoitori, ursari, rudari etc). (…)
“Chiar pe uliţele oraşului Iaşi, în tinereţele mele am văzut fiinţe omeneşti purtând lanţuri în mâini sau la picioare, ba unii chiar coarne de fier aninate de frunte şi legate prin coloane împrejurul gâtului. Bătăi crude, osândiri la foame şi la fum, închidere în închisori particulare, aruncaţi goi în zăpadă sau în râuri îngheţate (…)”
(M. Kogălniceanu-1891, discurs în cadrul Academiei Române – extras din articolul “158 de ani de la dezrobirea romilor în Principatele Române ” – Ciprian Necula : adev.ro/n1ak1s )

” Istoria și miturile fondatoare ale unui popor includ de obicei niște mici secrete murdare, niște secvențe compromițătoare de lungime variabilă care, chiar dacă pică la montaj, rămân totuși dosite pe undeva și explodează în timpul prospecțiunilor ulterioare. Or, unul din miturile fondatoare ale națiunii române spune ca identitatea națională s-a construit pe doi piloni, orginea latină și credința creștin-ortodoxă. Limba și biserica, spune vulgata istoriografiei romantice, au fost pavăza spiritului național în fața invaziei otomane, factorii care ne-au ajutat să rezistăm opresiunii. Însă, într-o secvență care a căzut la montajul marii povești romantice despre națiune, vedem că aceeași biserică aflată în avangarda rezistenței a avut, prin intermediul mănăstirilor, cei mai mulți robi romi; mănăstiri care nu s-au sfiit să se opună desființării robiei, în momentul când aceasta a devenit obiect de dezbatere publică.
Chiar dacă a ales un mediu de exprimare saturat de istorie și autoreferențialitate, George Mihai Vasilescu e un artist politic inovator ale cărui concepte dovedesc un simț sigur pentru controversă. El sapă în acest secret murdar din istoria aurorală a poporului român, sugerand că în definitiv, la fel ca atunci, mobilul din spatele acțiunilor Bisericii nu a fost/ nu e o mare misiune cu cauze extranaturale, ci banul și puterea. Artistul semnalează în treacăt obsesia lesne psihanalizabilă pentru aur din vestimentația și recuzita ortodoxă a robilor lui Dumnezeu, ca apoi să se joace cu semantica ambiguă a cuvântului love, care în limba romani înseamnă bani: gestul de a construi o Catedrală a Mântuirii Neamului, sugerează artistul, e captiv în același turbion al consumului ostentativ în care e prinsă o parte importantă din societatea românească: ea umple cu mașini străine și vile impozante păduri, mahalale și cartiere rezidențiale, în timp ce romii și săracii rămân sclavii unei situații de pauperitate din care e greu, dacă nu imposibil, să se ridice.
Când situația din ceruri e la fel de porno ca pe Pământ, schimbarea trebuie să vină de aici. Și, dacă mesajul cristic a fost confiscat de Capital, atunci posibilitatea unei „Românii revoluționare” aparține acum celor deposedați, adică romilor. George Mihai Vasilescu își duce până la capăt mesajul subversiv și le deleagă acestora forța și responsabilitatea schimbării.” – Adrian Schiop

“Cred că o societate sănătoasă începe prin asumarea și reflecția asupra episoadelor negre din istoria proprie, nu doar prin celebrarea eroilor săi sau a perioadelor aurorale de expansiune sau prosperitate” – George Vasilescu.

fb event