BTLT – Însemnările unui nebun @ ARCUB

BTLT - Însemnările unui nebun @ ARCUB

Însemnările unui nebun, de N.V.Gogol

Traducerea: Emil Iordache
Versiunea scenică: Felix Alexa
Cu: Marius Manole şi Alexander Balanescu
Muzica: Alexander Balanescu
Scenografia: Diana Ruxandra Ion
Regia: Felix Alexa
Durata spectacolului: 1 oră şi 30 minute (fără pauză)

”Nebunia unui timp suveran; nebunia unui secol grăbit”.@ yorick

”Un actor cu un registru atât de variat de trăiri, încât ar putea emoționa și o piatră”. @ cronix

În mintea mea se derulează două nume: Maestrul, Margareta.
Nu voi înființa elogii.
Nu voi ridica în slăvi.
Nu voi repeta ce unii rostesc de o vreme, sau ce unii răstălmăcesc spre a detrona și trona.

Despre…

Am intrat doar pentru a-mi confirma ceea ce deja știam: sunt nebun. Și vă spun că nu este nimic rău în asta. Aidoma oricărei stări sufletești omenești, nebunia poate fi efemeră, întocmai unui spectacol dintr-o sală de teatru brăzdată de o lumină incandescentă.

De câte ori, și aici îmi puteți confirma voi, sau dacă sunteți mai timizi, confirmați-vă vouă înșivă, de nenumărate ori se întâmplă să stăm pe scaun și să ne simțim cu totul altcineva, altceva decât ceea ce era înainte.

Putem oare cugeta asupra noastră și striga cu tărie: ăsta sunt eu, am aflat, știu cine, gata, enigma a luat sfârșit.

Și uite așa, mai trece o zi, un ceas, iar provocarea ce ne-a stat în cale a fost depășită, victorios. Am învins prin a fi altcineva decât cine suntem. Ne-am metamorfozat cu succes.

Gânduri care vin, gânduri care pleacă. Idei obscure ce se nasc la vederea altor existențe și pe care le înăbușim de teama coercițiilor societății normale în care trăim.

Să nu mă dau de gol, să nu se afle, să nu mă ard, îmi pierd slujba, prietena, prietenii, respectul cuvenit, binemeritat și cu sudoare câștigat într-un timp ce pare la o privire peste umăr aruncată… infinit de lung.

Despre piesă

Eu am văzut, nu un nebun, ci un copil exuberant, elastic și contagios prin sinceritatea graiului său viu.

Omul mai mare, adultul, este doar o confirmare a unor idei deja cunoscute, prezumtibil, care însă grăiește cu gravitate și seduce printr-un ton ferm, de dascăl.

Dragostea este trăgaciul demenței, iar proprietățile curative dispar cu desăvârșire.

Focul negru sclipitor arde pe interior.

Combustia învederează aprigul ton al copilului ale cărui momente tind să se suprapună unerori cu cele ale adultului.

Cine țipă oare așa cu disperare?

Cine țipă și înfiripă trăiri lipsite de frică?

Puritatea sentimentului nu ține de proprietățile sau denumirea acestuia, ci de energia născută din focul mistuitor. Astfel hohote de plâns devin hohote de râs, iar tristețea este spintecată de necircumstanţialul satâr al fericirii. Rămâne o imagine cu care mă pot identifica, dar pe care nu o pot înțelege atunci când solicit explicarea ei.

Nu înțeleg… nu înțeleg. Dar e foarte bine așa, nu-i așa?

Vinul îmbătrânește printr-o definitivare a personalitatății, a da… este un Bordeaux din ‘47.

Omul trece prin viață până ajunge să pună hotărât arătătorul minții pe fel și fel, pentru a afirma:

știu… știu am trecut prin asta, am mai auzit parcă, aa… da, exact așa s-a întâmplat și cu Margareta.

BTLT - Însemnările unui nebun @ ARCUB

© ARCUB

Ei bine, Marius Manole se naște cu fiecare piesă jucată. La el am privit și mi-am șoptit, nu există bătrânețe, ci doar o invenție a noțiunii de a fi bătrân.

Prin urmare constat o posibilă instalare a acestei stări, ce survine printr-o deplină conștientizare.

Însă un copil nu poate fi bătrân. Dar un bătrân? Ei… el poate fi copil, chiar și nebun.

Și de aici fluiditatea, nu a vârstei, ci a focului ce sălăsluiește în fiecare.

BTLT - Însemnările unui nebun @ ARCUB

Cum ar putea Alexander Bălănescu să nu incite o văpaie atât de năpraznică.

Nu așa se croiește o mantie de rege.

Popriscin (protagonistul nuvelei întruchipat de Marius Manole) o modelează acut la auzitele acestea, își ia împreună cu ea și o parte din păr pentru ca mândru să străpungă preconcepțiile, prejudecățile, și să afirme:

Sunt Ferdinand al-VIII-lea, regele Spaniei. Mă semnez nici jos în colt, nici în dreapta sus, ci în mijlocul paginii.

Aplauze!

After thoughts

Am simțit cum voi sta nemișcat și așa a fost, de la început până la sfârșit, întâmplările mi-au sădit toate simțurile. Tranzițiile au fost ape vărsate în alte ape. Au trecut pe nesimțite. Totul s-a legat, iar intuiția îmi spune că fiecare dintre noi juca piesa pe interior concomitent cu derularea acesteia la exterior.

Puritatea jocului se reprezintă prin calitatea sa de a trece prin tine și a nu lăsa nicio dâră.

Două note la final

Puteți să vă gândiți la Bulgakov, piesa din 05 Noiembrie însă, s-a numit ”Însemnările unui nebun” de Gogol.

Lipsa pauzei a dat un plus de cursivitate. Sonorizarea a fost excelentă.

BTLT - Însemnările unui nebun @ ARCUB

© Adevărul

Câteva despre Felix Alexa, regizorul.

1977 Am stat în cabina aceea câteva luni, până când tatălui meu i s-a repartizat un apartament. Țin minte foarte bine apartamentul acela, pentru că în el am prins cutremurul.

1991 Primul spectacol de la Teatrul Mic cu piesa ”Pe cheiul de vest” a fost urmat de invitația pentru Teatrul Național făcută de Andrei Șerban. Acesta i-a oferit orice sală și libertatea de a pune în scenă, orice piesă.

2015 „Proiectul Gogol” pe care l-am facut in anul acesta – „Insemnarile unui nebun” de la ArCuB si „Revizorul”, la Teatrul National din Bucuresti – e foarte important pentru mine.

”Îmi e frică nu care cumva timpul să treacă inutil” de vorbă cu Felix

Alexandru Bogdan
editor feeder.ro

Leave a reply (we review all comments)