Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #3: Azov și Aral

Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #3: Azov și Aral

Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #3: Azov și Aral

În partea a-2-a ne-am direcționat atenția asupra grupărilor de lacuri din Ucraina intitulate Sasyk Lyman, forme terestre asemănătoare celor din România din jurul zonei Vadu, precum Grindul Chituc.

Am urmărit influența distrugătoare a omului asupra naturii împreună cu încercările ulterioare ale acestuia de a repara catastrofele cauzate.

© Wikimedia

Intrăm acum în partea a-3-a chiar printr-una din strâmtorile Mării Negre, Kerch, lungă de 4 km, pentru a ajunge în Marea Azov ce își are plajele pe teritoriul peninsulei Crimeei din Ucraina, iar mai târziu vom da o tură și pe la Marea Caspică.

Comuniștii au avut idei elucubrante și distrugătoare. Din păcate foarte multe dintre acestea își doreau eradicarea concurenței prin manevre masive care nu țineau cont de standardele ecologice.

Încă din timpul celui de-al doilea război mondial, regiunea Crimeei a fost vizată pentru diverse construcții gigant. Hitler și-a dorit un pod peste întreaga lungime a strâmtorii Kerch.

Stânga sub Ucraina se află Marea Azov și Marea Neagră. Pământul dintre acestea este strâmtoarea Kerch. Lacul sau Marea Aral se află astăzi la răscrucea teritoriilor Kazahstan-ului și Uzbekistan-ului.

© electrictreehouse

Ce s-a întâmplat?

începem prin câteva exemple.

Igor Adabashev a propus în 1966 acoperirea calotei glaciare cu un strat fertil și dens de sol. Prin aceasta se plănuia crearea artificială a tundrei. Asemenea cercetătorilor de la Sasyk Lyman, Adabashev a propus construcția unor pompe uriașe.

Altul a fost Markin, încrezător în puterea nucleară și în folosirea acesteia pentru alimentarea unor pompe uriașe, care ar fi urmat să devieze apele oceanului Pacific către cel Arctic prin strâmtorile Bering.

O idee asemănătoare a avut și P.M. Borisov care a propus construirea unui baraj de-a lungul strâmtorii Bering pentru a redirecționa apele Atlanticului către oceanul Pacific. Aceasta ar fi transportart curentul cald către gheața oceanului Arctic, care în timp s-ar fi topit.

© datab

Toate aceste idei au fost puse în practică în zonele de la Marea Neagră.

Între anii 1960 și 1970 nivelul multor lacuri din URSS s-a diminuat drastic. Aceste amenințări au dat naștere conceptelor obsesive legate de digurile maritime și de rețelele gigantice de canalizare dintre Europa și Siberia.

© ambassadorsilkroaddrive

Un eșec a fost marea sau lacul Aral, al 4 lea ca mărime de pe Terra.

Apele care îl alimentau au fost redirecționate pentru a iriga zonele deșertificate din jurul acestuia. Misiunea ucigasă avea ca țintă principală fertilizarea solului pentru ca ulterior să se demareze plantarea masivă a bumbacului.

În 1988 Uzbekistan-ul devenise numărul 1 în lume la exportul de bumbac.

© NASA

Până în anul 2004 suprafața mării Aral a scăzut de patru ori, iar nivelul foarte crescut al salinității a ucis o mare parte din faună și floră. Aral-ul anului 2007 reprezenta 10% din original.

În 1990 aceasta s-a despicat, o partea mai mare în partea de Sud pe teritoriul Uzbekistan-ului, în timp ce un buzunar mai mic a rămas de partea Kazahstan-ului. În total s-au pierdut 16 metri adâncime.

Lucian Boia definea una dintre dorințele liderilor comuniști prin expresia ”Va fi călduros în teritoriile comuniste”.

Experimentul Aral a venit cu reversul, ierni mai reci și veri încinse.

Ne îndreptăm acum către Marea Caspică. În anii 60 problema aici era constanta scădere a nivelului apei.

Asta l-a motivat pe Adabashev să își îndrepte cercetările către Marea Neagră și Marea Azov. Teama că salinitatea Mării Azov, la acea vreme o arie foarte productivă pentru piscicultură, ar depăși limitele și ar începe să afecteze fauna a favorizat planul de construcție al barajului la Marea Azov.

Ideea a fost reluată de către Rusia în anul 2003 când s-a deschis un șantier chiar în mijlocul strâmtorii Kerch cu scopul de a uni insula Tuzla aflată pe teritoriul Ucrainei. Acțiunea nu a fost anunțată în nici un fel. Protestele ucrainienilor împotriva violării integrității teritoriului și situația tensionată din Parlamente, împreună, au blocat lucrările.

© Thewatchers

În luna Iulie a anului 2012 Marea Azov a căpătat culoarea sângelui

Localnicii susțineau poluarea acesteia cu metale grele. Cercetătorii pe de altă parte le-au răspuns prin explicații potrivit cărora temperaturile ridicate ar fi favorizat înmulțirea algelor maro, iar acestea ar fi transformat culoarea apei. Ambele părți erau conștiente de posibilitatea eradicării faunei prin înmulțirea necontrolată a algelor maro.

Poluarea mediului a favorizat creșterea temperaturilor, iar aceasta a cauzat dereglări climatice.

Care sunt factorii care au contribuit la poluarea mării Azov?

© Wikimedia

Ca factor principal, construcția barajelor (aidoma Sasyk Lyman), apoi pescuitul excesiv, cultivarea haotică a bumbacului și creșterea navigației.

Ultima a produs un dezastru în anul 2007 când aproximativ 1300 de tone de petrol și 6800 de tone de sulf s-au revărasat în apele Azov-ului.

De ce să salvăm zona Mării Azov?

© colnect

Se regăsesc cam 25 de vulcani noroioși în zonă, marea majoritate activi. În 1799 unul dintre ei a erupt timp de 2 ore și a acoperit cu nămol un diametru de 100 de metri. Apa a spălat în timp insula și i-a redat forma inițială. Nămolul lor are proprietăți terapeutice.

Atlantida 🙂

Printre primii cercetători care au susținut că Mările Neagră și Caspică ar fi fost inițial conglomerate de lacuri ce au fost mai apoi inundate de apele Mării Mediterane au fost Siegfried și Christian Schoppe. 5600 î.H. aici s-ar fi aflat Atlantida. În anul 2000 ziarul The Guardian a realizat un reportaj cu Robert Ballard care în timp ce pilota un submarin în Marea Neagră a dat peste urme ale civilizației umane la 300 de metri adâncime. Pe numele său întreg, Robert Duane Ballard, este un profesor de oceanografie. Pasionat de arheologia subacvatică, Robert este recunoscut pentru descoperirea rămășițelor Titanic-ului sau a năvii de război Bismark, ultima în 1989. Dacă vi se pare interesant v-am rezervat ceva.

fun facts!

” Studiind cu atenţie acest fenomen cercetătorii au ajuns la concluzia că este vorba despre o suprafaţă de aproximativ 8-10 km – relativ triunghiulară – în care se manifestă o formă stranie de magnetism
[…] bazinul pontic adăpostea un lac de apă dulce numit  Lacul Pontic, al cărui nivel era cu 180 metri sub actualul nivel al mării. Când nivelul oceanelor şi al mării Mediterane a depăşit altitudinea istmului Bosfor, apa marină a format o scurgere care a umplut bazinul pontic printr-o cascadă gigantică […] legenda lui Ghilgamesh

Să o salvăm pentru că deja se depun eforturi considerabile!

Un proiect sprijinit de Banca Mondială în valoare de peste 86 de milioane de $ a construit un dig, Kok-Aral, lung de 13km ce a reușit să aducă apa la 25 km de portul Aralsk din Marea Aralului. În anul 2005 apa se afla la 100 de km distanță de port. Greu se lasă neobservată ironia în acest caz, cui pe cui se scoate.

De la niciun pescar, acum s-a ajuns la 600, iar apa are deja 16 specii de pești.

Urmează partea a-4-a în care vom prezenta câteva din organizațiile responsabile cu reabilitarea zonelor afectate din aria Mării Negre. Vom vorbi despre WWF, Black Sea Synergy și altele.

Nu plecăm fără un video

 

Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #4: Inițiativa

Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #3: Azov și Aral

Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #2: Sasyk Lyman

Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #1: Vadu

 

Text realizat de Alexandru Bogdan // editor feeder.ro

2 thoughts on “Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #3: Azov și Aral”

  1. Pingback: Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #1: Vadu • Feeder.ro

  2. Pingback: Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #4: Inițiativa | Feeder

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.