Vârtejul Ecologic de la Marea Neagră #1: Vadu

Înspăimântătoarea Întreprindere de Metale Rare, scurt I.M.R. Este lângă Vadu. Haideți să aflăm mai multe despre ultimul. Cred că unii deja îl știți, acolo s-a ținut de trei ori până acum Marea Vadunare sau acolo încă se poate face plajă în pustiu.

Există mai multe definiții care se cam bat cap în cap.

Prima se referă la o așezare nu foarte adâncă în zona unei ape ce permite traversarea acesteia cu piciorul gol. A doua reflectă un loc propice negoțului. Cursul evenimentelor depinde strict de noi. Vadu este încă distanța de civilizație și apropierea de sânul naturii. Dar nu s-a numit mereu așa.

Acesta datează încă din vremea paleoliticului superior. Pe timpul stăpânirii otomane Vadu a semnificat cel mai puternic punct de apărare din zona Dobrogei, de aici și numele anterior: Karaharman (cara = negru; harman = arie pentru cultivarea cerealelor) Karaharman era atunci o cetate. Fortificația a fost construită peste o alta, mult mai veche, din epoca romană. Situl arheologic de la Ghiaurchioi se află la patru kilometri nord de cetatea otomană Karaharman. Este numit așa pentru că era locuit de creștini. Vă place partea istorică? Așa sperăm pentru că ne-am propus săpături în zona a-3-a.

Karaharmanului a fost denumirea care a continuat până în anul 1926 când a devenit Vadu de azi .

Mai țineți minte Plaja Corbul și Poll-ul?

În prezent rămășițele cetății arheologice ale cetății se află sub I.M.R. Observați evoluția?

De la liniște, la războaie, de la o perioadă agricolă la una de negoț primejdios pentru împrejurimi și vietăți.

I.M.R-ul a extras ceva vreme titan și zirconiu din nisip, în special cel prezent în Grindul Chituc (o să ajungem și la el). Metalele astea s-au dovedit folositoare fabricării tecilor în care se introducea combustibilul radioactiv. În plus, bazinele de steril neacoperite, parte din procesarea metalelor sunt vecine cu Marea Neagră și Biosfera Deltei Dunării.

Militarilor disponibilizați spre a păzi zona cât și pionierilor I.M.R-ului li s-au uscat picioarele și în scurt timp au ajuns să semene cu lucrătorii din minele de uraniu din Apuseni. Se pare că minereurile de la Vadu nu s-au dovedit a fi suficiente, iar Prosidex fondată în anul 1999 a ajuns să exploateze chiar în munții Rudina din județul Mehedinți.

Balastul adunat în urma exploatărilor este încă acolo, însă Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării va prelua de la Agenţia Domeniilor Statului 2.300 de hectare de teren în zona strict protejată de pe Grindul Chituc.

Din luna martie a anului 2011 Sidex Galați a reluat colaborarea cu Prosidex și primește zeci de mii de tone de serpentină concasată și alte metale procesate în fiecare lună. Galați este în plin declin. Sidex sau Acelor Mittal număra 27.000 de angajați în 2001, astăzi mai sunt vreo 6500. Riscul de abandon industrial sau înălțarea unui spațiu ieftino-comercial după achiziționarea terenului pe nimic este ridicat. Regiunea are nevoie de ajutor, și nu de alt combinat, istoria ne-a învățat nu?

Mai întâi o restaurare completă a terenului afectat de industria nocivă pentru ca mai apoi să poată deveni spre exemplu agro-turistic. Astfel de investiții și-ar putea face simțite prezența și în zona orașului Galați. Nu este deloc de neglijat poziția geografică, propice comerțului încă din sec. XIX!

Nyaralo în maghiară înseamnă casă de vacanță.

Imaginați-vă un oraș industrial înverzit într-un loc de odihnă pentru cetățenii români și străini.

Să aflăm deci mai multe despre acest loc cu adevărat unic situat pe teritoriul patriei noastre. Chituc face parte din rezervația biosferei Deltei Dunării, de aici și lipsa masivelor proiectelor imobiliare cel puțin până la acest moment.

Un conglomerat de lacuri, un mare grind maritim, care separă apele Lacului Sinoe – complexul lagunar Razelm-Sinoe, de cele ale Mării Negre – un fel de Sasyk. Aidoma, precum un tampon, lucrează și în favoarea păsărilor migratoare care își găsesc aici sălaș de odihnă înainte de istovitoarea călătorie. Razelm-Sinoe se întinde între Gura Portiței și capul Midia; are o lungime de cca. 27 km, lățimea de 1-2 km cu un maxim ajungând la cca 4 km și înălțimea de 1,5-2 m.

Unde?

De la ultima casă și ultimul magazin din Vadu există un drum asfaltat cu destul de multe denivelări care spre final se va transforma în nisip, un anunț pentru apropierea de zona Chitucului. Plaja este îngustă, are nisip cu scoici și nu prea sunt alge. Totul este încă pur, curat, așa cum a fost lăsat. Există riscuri de inundații, plasarea cortului chiar în buza mării nu este recomandată la fel nici prea aproape de lagune. Intrat în apă însă, aceasta nu este adâncă, e de mers până trece de mijloc.

Nu există buticuri!

Carevasăzică, luați aminte dacă vreți să vă aventurați și aduceți toate cele necesare (apă, mâncare, hârtie igienică, saci de gunoi, lemne pentru foc etc..). La ceva distanță de plajă se distinge o Cherhana.

Aici se poate mâncă, pește mai mult, și bea ceva, la prețuri bune, de pustiu.

Dacă sunteți pasionați de faună rară, Grindul Chituc este printre ultimele locuri de la noi unde mai poate fi auzit șacalul. Un site interesant care monitorizează evoluția șacalului, ia vedeți.

De stat de vorbă cu el, mai greu, pentru că este un animal destul de fricos ( : . Sunetul pe care-l face însă este cu adevărat înfricosător. Prin nisipuri mișună șopârle (Eremias arguta deserti).

Sunt inofensive, stați fără griji. Mai găsiți peste 296 de specii de păsări, pupezica e mai jos.

Pe plaja nu prea se văd multe. Poate în zona lacurilor să mai vedeți sau la Grindul Lupilor. Pe plajă ar putea apărea țestoase, să nu le cărați acasă pentru că sunt specie protejată și nu vor supraviețui în captivitate.

Luați-vă la întrecere acolo prin stufăriș.

Și aveți grijă la țânțari, sunt numeroși, foarte numeroși, iar leacurile capitaliste precum Autan îi lasă reci și înfometați. Cică ar fi precum fulgii de zăpadă. Spre seară un cort cu plasă împrejur, câteva beri reci la interior și fredonat cântece sau istorisit năzbâtii, cam d-astea facem la Chituc, liniștit, departe de orice sunet urban, la o distanță considerabilă de alt cort și la câtiva pași de o baie într-o mare care ne aduce aminte de vremea Nelelor. (a.n. Adio, dragă Nela! 1977) Ștefan Iordache.