Vernisaj ADINUŢA Şi URSUL ȊMPĀIAT @ Centrului Cultural “ Nicapetre”, Brăila
8 August, 19:00
COLORERIA te invita sambata, 8 august, ora 19 in Gradina Centrului Cultural “ Nicapetre” la o seara boema, inconjurat de arta si frumos, muzica si relaxare, copilarie si fascinatie. Iubitor de voie buna si culoare si mai ales de o intensa nevoie de mirare, te chemam sa te desprinzi pret de doua, trei ceasuri din zbuciumul cotidian si sa te lasi bucurat de romantismul incurabil al copilariei, pe care l-a trait, inchipuit si nutrit cu pasiune Adinuta.
Artist: Adriana Florea Baloiu
Dress code : black & white pentru ca noi iti vom colora seara : )
“Nu stiu altii cum sunt sau cum e prin alte parti, dar eu cand ma gandesc la mine copil, vad doar ursi impaiati si intamplari ce-mi bulbucau ochii ca la papusile Barbie. Am ramas si azi cu uimirile si azi la fel ca atunci aceleasi intrebari si nedumeriri ma urmaresc fidel. Ma privesc in oglinda fetitei cu geanta rosie, breton si camasa noua cumparata de strabunica mea. Mergem impreuna sa-mi faca o poza pe un scaun de rafie, langa un urs impaiat. Se amenajase locul acela special pentru copii si amintiri de neuitat, iau eu, frumos imbracata chipurile, pieptanata la fel de frumos, de mana cu bunica, ma indrept spre a imortaliza un moment de un penibilism absurd: poza cu ursul.
Bunica a murit acum 4 ani, ursul inca se mai plimba prin orasele de provincie.
Aceasta este o poveste, povestea copilului din mine ce inca isi traieste copilaria independent de lumea adultului si a sistemului conventional, fara coloana vertebrala si cu valori injumatatite sau disparute de tot, intr-un dialog aparent dar deloc paradoxal.
Mai departe, aici este vorba despre inchipuirea unei lumi copilaresti pe scheletul unui adult disfunctional si confuz. Lucrarile aduc un mix de bucurie izvorata din conturarea amintirilor din copilarie si un mod de abordare nervos sau/si ironic, provenit din imaginea adultului asupra lumii in care si-a incarcerat copilul smuls din universul povestilor. Povesti, nu cu scufita rosie si lupul cel rau, ca lupul nu e rau, (nu stiu de ce ne invata asa ceva, copii fiind) sau capra cu 3 iezi ca doar mama nu ma incuie in casa si pleaca de nebuna la coafor lasandu-ma sa descui usa pedofilului avid de lolite fragede si curioase. Totusi nu sunem predispusi a fi personajele lui henry miller din opus pistorum, nu toti si nu in genere, in orice caz.
Adinuta creste si se formeaza fericita catre adultul din ce in ce mai putin fericit si mai mult constient de propria perceptie asupra ei si mediului inconjurator. Se priveste in oglinda eului si nu se recunoaste in forma modelata de toti factorii la care a fost sau s-a supus. Contrastul intre idealul informal si generalul daseinul formal naste demoni greu de invins. Asa se desfasoara calatoria spre copilul cu geanta rosie dinspre copilul pierdut si treaz de azi.”