feeder insider w/ g76

L-am ascultat pe g76 pentru prima dată anul trecut, într-un live groovy alături de Vlad Caia la Misbits, experimental de toamnă. Apreciem abordarea lui alternativă și poliritmică a sunetului, pe care o puteți simți în totalitate în proiectului lui actual, desertbucharest.com, platforma unde va posta volumele Desert Bucharest, creații personale, reinterpretări și sampling. Ne face plăcere să vă prezentăm această conversație extinsă despre muzică alături de un set foarte interesant, feeder sound 28 mixed by g76 – Desert Bucharest, alcătuit din piesele primului volum, ce pot fi ascultate pe feeder în exclusivitate.

În fiecare zi… vreau mai mult.
Muzica este pentru mine… evadare.
Locul în care revin de fiecare dată cu plăcere… Brăila, categoric.
Timpul liber îl petrec… în felul meu, anotimpurile au o mare influență.
Băutura preferată… Gulden Draak.
Sunt mereu atent la… radar.
g76 în 3 cuvinte… spirit, dorință, entuziasm.
Totul e bine când se termină cu… Haagen Dazs.
Ultimul vinyl din colecție… Implant Pentru Refuz – Cartography.
Trei artiști care m-au inspirat… Marten Hagstrom, Philip Anselmo, Dj Krush.

ubic: Salutări, g76, îmi pare bine că avem această ocazie să vorbim. Sunetul tău atipic ne-a trezit curiozitatea ascultând experimental de toamnă, live @ Misbits. Care este povestea numelui tău și de când produci sub acest alias?

g76: Salut! Nu știu dacă îmi este greu sau ușor să vorbesc despre sound în sine, din cauza faptului că nu o fac cu o intenție anume, pur și simplu asta iese la sfârșit de proiect. Nu urmăresc, nu am un tipar legat de stilul muzical abordat pe moment atunci când vine vorba de producție. Îmi place să fac tot ce îmi sună mie bine, de la dnb, trip hop la rock, nu îmi aduc aminte ultima dată când am pornit cu ideea că astăzi am chef de X; mă las dus de val, de stare și de moment. Cred că prin 2007 am instalat pentru prima dată Ableton iar primul export “serios” a fost undeva în 2008-2009, îmi aduc aminte că l-am prins pe Kozo pe Skype și am dat buzna pe el să îi trimit. (Shouts out to Kozo) A fost un val prin 2010 când am pornit mai mulți la drum, cu materiale concretizate (TC Studio, Emi și mulți alți băieți talentați), însă am simțit că îmi lipsește ceva din meniu iar decizia a fost să nu mă arunc și să mai învăț, așa că m-am retras din peisaj și mi-am construit singur rampa. (Shouts out și pentru băieți, Matei și Emi)

Off și nu chiar off-topic, prin 2011 s-au uploadat pe SLSK cred că 20-30 de piese, aproximativ 99% din muzica ce e scăpată pe internet, are cel puțin 3-4 ani. A fost învățătură de minte și am acționat și procedat pe măsură. Tot ce fac acum împart cu o mână de oameni, oameni de încredere pe care mă pot baza din punctul ăsta de vedere.

Povestea numelui… e pur și simplu un algoritm pe care l-am creat și aștept să se publice pe ams.org, deci nu vă pot spune mai mult de atât… :)) e vorba de ordinea alfabetică a numelui meu.

ubic: A rămas foarte puțin timp până la lansarea GSSPH (gsaptesase personal history), Desert Bucharest Vol. 1, despre care știu că este un side-project personal, alternativ, un album cu 33 de piese distribuit gratuit pe site-ul desertbucharest.com, fără promovare. Este o abordare diferită iar asta înseamnă efort și implicare. Ce colaborări vom asculta în primul release și cu ce artist ai lucrat pentru grafică? Ce planuri ai pentru GSSPH?

g76: Acest proiect drag mie a trecut prin 3 schimbări, inițial am pornit cu ideea de o compilație similară “slowed down funk”, dj screw, etc.; după câteva luni am schimbat filmul și am demarat doar cu producții personale, un album de 30 de piese, 15 ale mele, 15 reinterpretări ale unor prieteni buni din industrie și nu numai, ideea a fost de side-project anonim pentru ei; am lăsat acest proiect pentru volumele următoare pentru că între timp am început să cânt cu orele, cu totul altceva și am vrut un prim album cap-coadă, singur. Acum sunt 33 de piese, câteva dintre ele sunt bazate pe sampling/reinterpretări (simplu și greu, berlin, love song pep talk și wrong way hello georgia). Aranjament inexistent în ceea ce privește percuția, haturi etc. Toate piesele sunt cântate și lăsate în formă brută, de multe ori cu tentă de decalare; altele cu poliritm controlat.

Desertbucharest.com e practic o platforma online unde îmi voi posta volumele, a nu se confunda cu un netlabel. Mi-a trecut prin minte varianta de CD însă la fel de repede am trecut peste. Toată ideea e destul de simplă și nu sunt nici primul, nici ultimul care își pune munca la bătaie online: “scot albume gratis pentru lume simplă.” – Kazi.

Nu e nicio strategie de marketing, e simpla dorință de a împărtăși gândul și muzica.

Ce ține de minimal, e cu totul altă discuție și altă abordare.

Pentru grafică, atât cover cât și backgroundul site-ului, am lucrat cu 2 prieteni minunați, Cristiana Costin și Rareș Andrei. Platforma desertbucharest.com e destul de basic, e fix ce trebuie.

ubic: Piesa care dă numele albumului, Desert Bucharest, va avea un clip filmat în București. Când vom vedea videoclipul și care este ideea lui?

g76: Da, va avea un clip însă se întârzie din cauza mea, pentru că mă ocup personal de filmat/montaj.

Trebuie să filmez foarte multe cadre în spații diferite iar asta necesită timp, pe care nu mi-l mai pot dedica, din păcate. Ușor, ușor și sigur.

Ideea clipului… surpriză.

ubic: Mihigh ne-a povestit câte ceva despre MRR002, următorul release al labelului pe care l-a înființat, astfel am aflat că tu ești autorul celor 2 piese cu “sound aparte” pe care Midi Records România urmează să le lanseze sub formă de EP. Ce poți să ne spui despre track-uri?

g76: Am citit și eu și îi mulțumesc pentru cuvintele frumoase. E un băiat de nota 10, Mihai, și sunt bucuros să lucrez cu el la acest proiect. Știm, cunoaștem că după câteva luni se pierde entuziasmul și ideea de wow! ce piesă bună, pe asta trebuie să o scot… din fericire am ales împreună cu Mihai 2 bucăți numai bune de ascultat și peste ani. Când spun asta nu mă refer la o muncă perfectă nicidecum, ci la un echilibru între un sound compact, nici catchy (să intervină plictiseala), nici piesă de umplutură în industrie. Fiecare piesă are povestea ei, dar las la interpretarea fiecărui ascultător, nu vreau să vorbesc și să induc forțat o stare anume spunând că această piesă te trimite, te atrage, te ridică, etc.; e natural să nu spun nimic despre asta și să las omul să înțeleagă și să vadă lucrurile așa cum dorește.

Eu personal când citesc un review de release și apoi ascult, se întâmplă de multe ori să nu mă prindă în starea descrisă și simt că undeva s-a pus o barieră între mine și piesa respectivă. În loc să citesc despre filmul piesei, mi-aș dori să citesc despre abordare și sound, clar. Raportat la piesele acestui release, soundul stă la baza unei abordări tehnice diferite față de ceilalți din industrie, fiecare își construiește și investește după nevoie și plăcere, tocmai de aceea consider că e foarte, foarte marfă că avem fiecare propriul stil de făcut, aproximativ, aceeași muzică.

ubic: Ce alte release-uri urmează să ascultăm în perioada următoare?

g76: Apotek vine cu un 001 VA, eu alături de Vlad Caia, Emi și Tulbure, cred că pe undeva prin aprilie acum trebuie să apară. Din câte am înțeles distribuția se va face doar în magazine, nu online. Frumoasă abordare, oricum.

În vară, nu știm exact data, un EP de 3 piese la un label din UK iar spre sfârșitul lui 2015 cred că un VA la Bodyparts alături de bunul prieten ZefZeed; încă discutăm, socializăm, nu e semnat nimic cu cei de la Bodyparts.

ubic: Introduci cu lejeritate instrumente în live-uri și producții. Ce consideri că este specific sound-ului tău? Ce ingrediente definesc o piesă g76?

g76: Sub bass. De aproximativ jumătate de an sunt obsedat de un sub bass perfect, aici mă implic cel mai mult în construcția unei piese.

ubic: Cu ce gear preferi să lucrezi și cum crezi că te influențează aparatura în procesul creativ?

g76: Trec prin Max percuția, chitara și chitara bass. E absolut fantastic ce iese iar toată conexiunea asta între instrumente și Max mă surprinde din ce în ce mai mult, o simplă modificare de preset sau de ton schimbă complet sound-ul.

ubic: Unde îți găsești inspirația și ce te face să-ți pierzi răbdarea?

g76: În muzică; acasă, pe stradă, în mașină, e o poftă continuă de ascultat. În schimb nu ascult muzică de club pentru că mă influențează negativ în procesul de producție, mai exact dacă îmi place o piesă foarte mult, cu sau fără intenție încerc să reproduc elementele care mi-au plăcut. Consider că îmi dau peste mână și mă limitez dacă fac asta. Răbdarea mi-o pierd cu noul val de muzică minimal monotonă.

ubic: Scena electronică underground locală a prins contur cum puține domenii creative au făcut-o în România iar aprecierea internațională se traduce adesea în sold out releases. Ce calități are muzica electronică românească underground și ce ar putea fi schimbat?

g76: Super multă muzică bună, unreleased, se perindă de la unul la altul, nu doar muzica de suprafață (releasurile). Consider că în momentul actual Emi nu doar că face bine ceea ce face, ci și știe ce face. Vlad Caia e alt băiat priceput, am plăcerea să îi ascult proiectele actuale și mi se par absolut fantastice. Îmi place foarte mult și muzica altora precum Cristi Cons, Suciu, Piticu, Rhadoo și mulți alți băieți ce fac o treabă excelentă. ZefZeed îmi trimite de câteva săptămâni piese una mai bună ca alta.

Ce calități are muzica electronică românească? Cred că puterea de atracție, de adunare și unire, și influența înfricoșător de mare, sunt calități ce spun totul.

În scena locală e o bătălie între calitate și cantitate, nu tot ce e mult e bun. Toată avalanșa de muzică electronică aduce cu ea multă muzică bună dar balanța trage spre muzică de umplutură. Dacă privesc în trecut și încep să ascult proiecte începute și terminate acum câțiva ani, mă entuziasmez și zâmbesc că am ales să le țin doar pentru mine și prieteni, și că nu am insistat să bat la ușa labelurilor cu demouri; release bun pe moment și dezamăgitor pe viitor. Când spun muzică de umplutură nu mă refer la construcție, complexitate, simplitate, sound și feeling, ci la acele 1000 de piese copiate parcă una după cealaltă; percuție, hat de 1 pe 1 cu iz digital, un clap organic și un chord. Multe labeluri asta cer și pe asta merg, poate din această cauză încă se produce muzică în stilul ăsta. Un filtru și o competiție din partea ownerilor cu siguranță ar pune stop muzicii banale iar fiecare ar trage și mai tare din cauza exigenței. Sunt mulți owneri care nu au mare treabă cu muzica, dar dispun de capital, tocmai de asta se mulțumesc cu puțin… ăsta e adevărul, asta e buba în industrie.

Se spune că atunci când ai atins succesul atragi invidioși, ceea ce e adevărat, dar în muzică părerea mea e că stă altfel treaba. Dacă ai atins punctul maxim și o meriți, toată lumea te va susține, dar dacă ai atins succesul în industria internațională iar publicul local nu te susține, e clar că nu o meriți și undeva, ceva e făcut greșit iar fiecare știe ce anume. Un ascultător pasionat știe unde să se uite și ce anume să cumpere, dar multă muzică fără suflet la un moment dat te influențează negativ și te face să te pierzi pe drum. Mulți ar spune că asta trebuie să te motiveze și mai mult, că din alea 100 de piese găsești 1 bună rău, dar nu… adevărul e că duce la delăsare. Publicul e din ce în ce mai mic în cluburile din capitală, din cauza lipsei de vibe; nu îi condamn. Faptul că publicul e schimbător, e altă discuție.