feeder insider w/ Andreiana Mihail

Andreiana Mihail este, din 2006, consultant, curator și director al galeriei de artă contemporană omonime, unde a găzduit lucrarile unor artiști precum Ion Grigorescu, Ciprian Muresan, Mircea Cantor, Tom Chamberlain, Cristi Pogacean și Philip Patkowisch. Absolventă a Facultății de Filosofie, din cadrul Universității București, a continuat studiile la Sorbona, unde s-a specializat în Filosofia Artei. În 2015, este membru al excepționalului juriu pentru concursul de idei Create your Bucharest, ai cărui premianți vor participa la Vienna Biennale 2015, în cadrul expoziției MAK Mapping Bucharest: Art, Memory and Revolution 1916–2016. Concursul s-a incheiat pe 15 ianuarie, iar în luna martie vom afla care sunt cele 10 lucrări câștigătoare. Am vorbit cu Andreiana despre artă și am aflat mai multe despre concurs în insider-ul din această săptămână.

Keywords: artă contemporană, concurs, București, identitate, patrimoniu

Hello, Andreiana!

Iată ce ar vrea feeder să știe despre tine:

Diminețile de sâmbătă… încep foarte târziu.
Arta modernă / contemporană a început cu… „Fântâna” lui Duchamp.
Spațiul public urban ar putea să ofere locuitorilor… mai mult confort vizual.
De-a lungul anilor, am învățat de la artiști că… poți vedea lumea altfel.
Un loc preferat din București… terenurile experimentale de la Agronomie.
Televiziunea este… cultura de masă.
Forma preferată… nu am.
Mi-ar plăcea să creăm un oraș… mai complex si mai cosmopolit.

3 artiști care au redefinit viața urbană…
Anish Kapoor
Daniel Buren
Louise Bourgeois

Ana Moca-Grama: Salut, Andreiana, mă bucur că avem șansa să vorbim. Pentru început, povestește-ne despre parcursul tău din 1994, atunci erai cel mai tânăr jurnalist și producător al TVR , până în 2014, când numele tău este sinonim cu una dintre cele mai remarcabile galerii de artă contemporană din România. Ce momente definitorii, de schimbare sau asumare a direcției, ai cunoscut în activitatea ta?

Andreiana Mihail: Bună ziua, Ana! Este un exercițiu bun să vorbești despre biografia ta altfel decât pe puncte delimitate de un CV. Așadar: am lucrat în diverse locuri, da, de la TVR, la revista Exces (unde era o echipa extraordinară de la Neculai Constantin Munteanu, Răzvan Rădulescu, la Dan Perjovschi și Cezar Paul Bădescu), alte scurte experiențe printre care și corporatiste, apoi a venit momentul în care am plecat la Paris, în prima fază ca să îmi dezmorțesc franceza, apoi am mai rămas la un DEA în artă contemporană. La scurt timp mi-a venit ideea care s-a transformat într-un scop foarte precis, de a deschide o galerie de artă contemporană, fiind convinsă de valoarea artiștilor români. În noiembrie 2006 am deschis galeria după câteva stagii în SUA și Italia la câteva galerii de artă contemporană.

Mona Vatamanu & Florin Tudor – Vacaresti, film performance, 22’26”, 2006 // courtesy of the artist and Andreiana Mihail Gallery

“[…] promovez artiști români pe scena și piața internaționala de artă, acolo unde găsești adevăratele repere […]”

Ciprian Mureșan– 1983 /courtesy of the artist and Andreiana Mihail Gallery

AMG: Galeria de artă contemporană Andreiana Mihail a găzduit lucrări ale artiștilor români și internaționali: Ion Grigorescu, Ciprian Muresan, Adrian Ghenie, Cristi Pogacean, Tom Chamberlain, Mihai Iepure Górski, Mona Vatamanu & Florin Tudor, Katerina Držková, Răzvan Botiş, Eduard Constantin, Matei Bejenaru, Mircea Cantor. Care sunt criteriile pe care le iei în considerare atunci când alegi să colaborezi cu un artist? Ce trăsături pronunțate ai identificat în arta românească contemporană și ce ai dori să introduci în plan local prin colaborările internaționale?

Ion GrigorescuFamily Meal, 1974, ulei pe fotografie 127/100 cm/courtesy of Erste Collection Vienna

AM: O altă întrebare complexă. E greu de definit/încadrat științific cum aleg artiștii: în primul rind este o chestiune de gust (educat, sper) apoi lucrurile se leagă și curg natural. De la un nucleu inițial de artiști s-a produs o emulație mai mult decât o selecție propriu-zisă. Mulți artiști au fost apoi recomandați de alți artiști sau curatori. La a doua întrebare: Arta românească contemporană este la fel de variată ca și cea internațională, nu poți spune că este mai pronunțată în anumită zonă sau un anume mediu. Nu am avut „colaborări” internaționale ci promovez artiști români pe scena și piața internaționala de artă, acolo unde găsești adevăratele repere (pentru construcția unei scene de artă viabile și a unei piețe de artă competitive).

“[…] epoca de dictatură în care aproape tot spiritul orașului s-a nimicit printr-un sistem foarte bine pus la punct până la istoria recentă când, cu scuză că am vrea un oraș eclectic, s-a construit bezmetic […]”

© Davin Ellicson

AMG: Concursul de idei Create your Bucharest invită participanții să privească multi-fațetata capitală europeană București cu o dorință de schimbare a prezentului social și cultural. Expoziția MAK Mapping Bucharest: Art, Memory and Revolution 1916–2016, va prezenta proiectele câștigătoare, din categoriile Artă, Design și Arhitectură, publicului Vienna Biennale 2015. Care sunt obstacolele și provocările pe care le oferă Bucureștiul când vine vorba de schimbare? Cum ai descrie evoluția culturală a capitalei în ultimul secol?

AM: Poate avem o rezistență la schimbare, poate au fost prea multe schimbări dramatice în istoria recentă ca să ne mai asumăm altele cu relaxare. Am observat că schimbarea este foarte dezirabilă atunci când ea este provocată în timpul unei excursii, vizite. Schimbarea este mai ușor absorbită la nivel individual decât la cel al unei comunități. Vrem să invățăm singuri și să împărtășim mai puțin. Nu este nimic de reproșat aici. Să avem răbdare și toate informațiile dobândite individual se vor distribui până la urmă.

În plus, dacă vorbim de un secol de istorie culturală să ne gândim doar la transformările dramatice din urbanism: de la sistematizarea în maniera haussmanniană până la distrugerile din cel de-al doilea război mondial, apoi epoca de dictatură în care aproape tot spiritul orașului s-a nimicit printr-un sistem foarte bine pus la punct până la istoria recentă când, cu scuză că am vrea un oraș eclectic, s-a construit bezmetic, fără vreun plan și fără coerența sau consistență. Se distrug cu nonșalanță clădiri de patrimoniu, sunt lăsate în paragina numeroase clădiri care ne pot desena harta istorică a orașului. Un spirit comunitar mai puternic poate ne-ar mai salva. (Aici salut munca susținută și oarecum singulară a lui Nicușor Dan).

Răzvan Botiș – My mother before me, photograph 2010/courtesy of the artist and Andreiana Mihail Gallery

AMG: Care sunt lucrurile care îți plac cel mai mult la acest oraș? Ce este valoros și/sau autentic pentru noi, ce trebuie să ne amintim sau să uităm, atunci când căutăm o identitate locală, cu un spectru multicultural? Este patrimoniul cultural bucureștean atrăgător, în context european?

AM: Există un anume fel de căldură pe care îl are Bucureștiul. Eu sunt din Brașov și m-am mutat la București când aveam 16 ani. Nu a fost o întâlnire amicală cu orașul. Dar în timp am ajuns să-l cunosc și să-mi placă într-un fel afectiv, nu argumentat rațional. Ceea ce place celor care viziteaza Bucureștiul este senzația de haos plăcut, prietenesc cumva. Chiar azi mi-a spus un vizitator ca în România oamenii se uită în ochii tăi când vorbesc – ceea ce i se părea inedit. Nu cred că orașul în sine este extrem de ofertant ci ceea ce fac bucureștenii din oraș este incitant, atrăgător, și cumva fascinant. Patrimoniu cultural există fără îndoială: casele lui Marcel Iancu sau Horia Creangă, cele câteva muzee, clădirile istorice, dar toate acestea le gasești și în alte capitale. Nu trebuie să creăm/inventăm o identitate locală: ea poate exista sau nu.

“[…] Bucureștiul merită o apropiere afectivă, personală și diversă.”

AMG: Ca membru al juriului concursului de idei Create your Bucharest, ce te-ai bucura să regăsești în ideile și propunerile concurenților? Există vreo repetiție deranjantă în cultura locală, un pastiche, pe care ar fi bine să o evite?

AM: Aș vrea ca proiectele să înscrise să fie inteligente, adaptate realității orașului, originale, cu valoare creativă, și așa cum e menționat și în cerințele proiectului, fezabile. Cred că, după o istorie destul de nefericită, după multe transformări exterioare dar și ale ritmului intim, Bucureștiul merită o apropiere afectivă, personală și diversă.

AMG: Înainte de a-ți canaliza eforturile pe propria galerie de artă contemporană, ai lucrat în diferite domenii – de la jurnalist în domeniul cultural, la TVR, la organizator de evenimente cum ar fi Gala Premiilor Societății Civile. Ai avut constant rolul de a promova arta și a educa publicul în privința ei. Suntem curioși, cum vezi impactul artei asupra societății civile? Ai observat vreo reușită a ei în a modela comportamentele românești?

“O expoziție are doza ei de abstract și de efemer. O publicație marchează un moment, un punct, este un reper personal istoric.”

AM: Din păcate arta nu este destul de prezentă în spațiul public, și, în același timp, spațiile de artă nu au reușit să-și creeze un public real. Există un interes crescând pentru artă în general, dar ritmul este prea lent pentru ca schimbările să fie ușor observate. Ceea ce mi se pare grav este că în România, în 25 de ani nu a existat nicio expoziție majoră de artă modernă sau contemporană, aici vorbesc de Miro, Picasso, sau Warhol, etc. Pentru mine acest lucru este de neacceptat.

 

AMG: Ești editor și producător al cărții lui Ciprian Mureșan, “Auto-da-Fe” (Mihail Gallery, 2008) și co-editor al “Diaries” de Ion Grigorescu (Sternberg Press, 2014), ambii artiști prezenți în galeria ta. Cum te-au marcat aceste două experiențe?

AM: Este un sentiment extraordinar atunci când reușești să produci ceva palpabil. O expoziție are doza ei de abstract și de efemer. O publicație marchează un moment, un punct, este un reper personal istoric.

AMG: Care sunt planurile galeriei pentru 2015?

AM: Să propun câteva expoziții în spații mai mari decât cele ale unei galerii convenționale, editarea volumului 2 din Jurnalul lui Ion Grigorescu, și alte planuri de care se va afla la momentul potrivit.

 

AMG: Sunt curioasă, ești familiară cu site-ul feeder.ro? Și dacă da, cum ai găsit adresa?

AM: Îl cunosc pe Cristian Vasile – Igu de mulți mulți ani, înainte de a exista feeder.

AMG: Mulțumim, Andreiana!

AM: Nu ai pentru ce.

Words by Ana Moca-Grama
Photos © Oltin Dogaru

insider signature

1 thought on “feeder insider w/ Andreiana Mihail”

  1. Pingback: 58 Feeder Insider Interviews | Feeder.ro

Leave a reply (we review all comments)