Suzana Dan – Loc de joacă

Suzana Dan – Loc de joacă
Joi 22 Ianuarie, 19:00 – 22:00  – Ultima seară

Spațiul Aiurart | București, Lirei 21
Curator: Erwin Kessler

Până în 24 ianuarie 2015, Suzana Dan își face loc – loc de joacă la Aiurart.
Îndepărtînd din peisaj tot ceea ce nu este “Suzi“, Suzana Dan sucește mintea și sufletul locului pentru a-i imprima doar chipul propriu: vesel-sîngeros, abraziv-erotic, para-feminist, dureros de destins.
Suzana Dan se numără printre cei cîțiva artiști care au deformat-reformat arta românească la începutul anilor 2000, profesînd o artă angajat ne-serioasă. O artă care veștejea obișnuințele și așteptările publicului local, afundat în culturalism, estetism, spiritualism, conformism. Suzana Dan a dat cu pictura de pereți, făcînd să se scurgă din aceasta fluide diverse, lăsate la vedere pentru a oripila și, totodată, pentru a edifica privitorul. În timp, aceasta edificare mereu scormonitoare, niciodată încheiată, mereu reconsiderată, a produs un edificiu, unul șui și șubred, așa cum este mereu arta vie. La Aiurart, acest edificiu se va întinde pe verticală, la orizontală, în diagonală, în toate zările și colțurile, cu toate mijloacele, de la pictură la postură, de la obiect la concept, precept, decept.

fb event

From November 18th, Suzana Dan clears the ground – Playground at Aiurart.
Clearing the place of everything that is not “Suzy“, Suzana Dan twists Aiurart’s tail to imprint it with her own bloody-happy, erotically-abrasive, para-feminist, painfully relaxed tales.
Suzana Dan is one of a small number of artists that have deformed-reformed the Romanian art at the beginning of the noughties by professing an avowedly flippant art. A type of art that was withering away the local public’s customs and expectations, sunk deep into rather orthodox cultural, aesthetic and spiritual pursuits. Suzana Dan drives painting up the wall, getting all sorts of fluids flowing from it, letting them out in the open as if to horripilate and instruct the beholder concurrently. In time, this searching instruction – never-ending and constantly reconsidered – has built an edifice, eccentric yet fragile as living art always is. At Aiurart, this edifice expands vertically, horizontally, diagonally, in every corner, from every perspective and by every means available, from painting to posturing, from object to concept, precept or tenet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.