Un lucru e sigur: niciun om dintre cei pe care îi cunosc nu iși dorește sa fie sărac, cu toate astea, a fost, sau s-a simțit sărac cel puțin o dată. Fuga de sărăcie a devenit un automatism, o fugă de un fenomen pe care nici măcar nu îl înțelegem în totalitate. Întrebări precum ce e sărăcia, unde a apărut prima dată, când și de ce, nu sunt prea des exersate, de aici și răspunsurile tind să se adreseze doar anumitor nișe.
Cred profund în frumusețea rasei umane, în special atunci când ia forma ajutorului reciproc (nota bene – nu și atunci când se afla la volan în trafic), în familie, față de prieteni, angajați, angajatori și chiar față de persoanele complet străine. Exista o continua grijă față de cei din jur, pe o rază mai mică, sau mai largă, în funcție de capacitățile fiecăruia…
Și totuși, cum elucidăm acest mister? De ce nu îi putem ajuta pe cei din jur, pe vecinii din bloc, pe copiii (încă) flămânzi din țările din lumea a 3-a, sau chiar pe noi înșine… așa cum ne-am dori? Exista vreo diferență între a fi sărac și a te simți sărac?
Vă invit să vizionați documentarul online de mai jos, nu veți primi rețeta unei îmbogațiri rapide (spre dezamăgirea mea personală), dar cu siguranță veți auzi niște puncte de vedere pe cât de incomplete, pe atât de valabile și interesante!
O zicală chinezească cunoscută spune “Give a man a fish and you feed him for a day. Teach a man to fish and you feed him for a lifetime.”. Mai puțină caritate, mai multă implicare.