Vernisaj Lea Rasovszky – De la stele la steroizi – Două povestiri scurte despre un bestiar aproape metaforic @ Anca Poteraşu Gallery

  • by

Vernisaj Lea Rasovszky – De la stele la steroizi – Două povestiri scurte despre un bestiar aproape metaforic @ Anca Poteraşu Gallery
16 octombrie, 18:30

Galeria Anca Poteraşu vă invită joi, 16 octombrie, începând cu ora 18.30 – 21.30, la vernisajul expoziţiei, De la stele la steroizi. Două povestiri scurte despre un bestiar aproape metaforic, o prezentare a ultimei serii de desene şi picturi a artistei Lea Rasovszky. Curator: Anca Verona Mihuleţ.

Am vorbit cu doctorul meu astăzi despre configuraţia ADN-ului; mi-a spus teoria despre ultimul strămoş comun şi despre cum vârsta ADN-ului meu ar putea fi mai mare de 3,5 miliarde de ani. Doamne, suntem atât de bătrâni! Pură coincidenţă – citeam într-o revistă zilele trecute că dacă am aduna ADN-ul de la cele zece trilioane de celule din organismul nostru, am putea să îl întindem pe distanţa de 149 de milioane de kilometri, dintre Pământ şi Soare, de câteva sute de ori. Şi ADN-ul luat de la câteva mii de oameni, adunat într-un singur şir, ar putea ajunge până la steaua cea mai apropiată. Această spirală minunată care conţine toate codurile secrete ale originii noastre, poate fi răspunsul la întrebările despre cine suntem şi de ce suntem aici. Da, mai ales de ce suntem aici…

150 – 151 – 152…până la sfârşitul săptămânii trebuie să ajung la 200 în 10 minute. Apoi să rămân constant pentru o vreme. Dar sunt sigur că aş putea să fac mai bine de atât.

Mă întreb de ce Neil mă priveşte aşa. Admiraţie sau dezgust? Simt absenţa lui Jim aici – el era cel mai cinstit. Atitudinea potrivită, zâmbetul potrivit, cuvintele potrivite. Oamenii ca el dispar prea repede şi fără urmă. Au un fel de a nu lăsa nimic în urma lor; nu le cunoşti adresa, nici măcar numele de familie. Sunt doar pentru moment, pentru timpul prezent.

1 – 2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 7 – 8 – Pfaffia paniculata -Momordica charantia – Danazol – Bauhinia forficate – Fluoxymesterone – Mucuna pruriens – Erythroxylum catuaba – Megagrisevit-Mono – Polypodium decumanum – Maytenus krukovii – Trenbolone

Îmi aduc aminte când am călătorit pentru prima dată în Guyana, la patru ani de la moartea bunicului meu. Atunci s-a terminat şi relaţia mea cu Priscilla. A fost un moment bun pentru a o opri, cu toate că încă îmi este dor de ea… Acolo i-am cunoscut pe Cron şi pe Hos. Erau aşa de gălăgioşi dimineaţa, încât toată lumea trebuia să se trezească atunci când se trezeau ei. Scăpau lucruri din mână mereu şi înjurau minute în şir când se întâmpla aşa ceva; inima îmi bătea atât de repede când auzeam asta – nici nu ştiu de ce măcar, nu era deloc important. Cron era o femeie cu adevărat fericită, cu un zâmbet larg şi cu ochi jucăuşi. Ne pregătea masa tot timpul, acum îmi este greu să îmi amintesc numele felurilor de mâncare. Dar nu aş putea uita niciodată mirosurile. Hos purta în fiecare zi cămăşi curate şi călcate – Cron era responsanbilă pentru asta. Cămăşile lui se potriveau cu peisajul şi chiar dacă am încercat să o port pe oricare dintre ele, nu mi se potriveau pur şi simplu.
Era ceva în gena cămăşii care o determina să caute purtătorul perfect şi nu accepta nimic „între”.

Ace este aici. Imaginea perfectă. Şi cum îl priveşte toată lumea.. Ar trebui să mă duc şi să îl salut, din politeţe. Dar poate nu este timpul meu. 20 – 21 – 22…

Povestea continuă în expoziţie …

fb event

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.