Mare e grădina naturii: Extratereștrii oceanelor pt. 2
O nouă săptămână, o nouă plimbare prin lumea ființelor care par să fi venit dintr-o altă galaxie. Data trecută am făcut o scurtă introducere în vietăți oceanice (check it out), iar acum vine partea a doua. Deasupra, puteți admira o meduză – parazit din clasa hidrozoarelor.
Oh, faimosul blobfish, cel mai urâțel dintre urâței, de parcă natura a rămas fără inspirație, materiale și culori și-a făcut treabă de mântuială. Însă Psychrolutes marcidus nu arată așa în mediul lui natural, în adâncurile apelor din Australia, Noua Zeeland și Tasmania. Pentru că trăiește la adâncimi de până la 1200 m, peștele are o densitate ceva mai mică ca apa, fiind și cauza pentru care arată total diferit când este scos din apă (decompresia, bat-o vina!). Totuși, aspectul său i-a oferit o grămadă de atenție din partea presei, fiind chiar mascota Societății de Conservare a Animalelor Urâte (da, așa ceva chiar există!)
Izopodul uriaș parcă tocmai a terminat filmările la un SF post-apocaliptic. Aceste crustacee ajung până la 1,7 kg și 76 cm lungime, fiind un bun exemplu de “deep-sea gigantism” un fenomen în care creaturile care trăiesc la adâncimi mai mari tind să aibă și dimensiuni pe măsură, față de rudele lor care trăiesc mai aproape de suprafață.
Peștele topor are o expresie de suflet rătăcit care te roagă să-l ajuți să iasă din Iadul în care-a nimerit. Există vreo 45 de specii de pești topor, numele venind de la faptul că micile lor corpuri (de la 2.8 cm la maxim 12 cm) sunt înguste, aducând cu unealta în cauză. Au fotofori bioluminiscenți, pe care îi folosesc și să scape de predatori, camuflându-se prin lumină prin adaptarea nuanței acesteia la mediul înconjurător (apa). Ochii lor ciudăței îi ajută să discearnă ce se-ntâmplă deasupra lor, căci în apă viața e grea și trebuie să fii atent, că-s multe creaturi gata să te pape.
Is this for real? Promachoteuthis sulcus este o specie foarte rară de calmar, atât de eluzivă încât un singur membru al speciei a fost prins până acum. Din fericire, bestiuța n-are dinți, fiind doar o iluzie optică – sunt buze, buze care arată ca niște dinți și acoperă ciocul.
Acesta este un castravete de mare abisal, sau Deep Sea Holothurian. Micuții trăiesc pe fundul apelor, vorbesc între ei prin semnale hormonale și-au un corp învăluit în colagen, ceea ce le permite să se micșoreze și să se strecoare cam pe oriunde vor, practic lichefiindu-se. Faină superputere!
Ne revedem săptămâna viitoare cu alte creaturi desprinse din coșmaruri și/sau picturi suprarealiste. Dacă aveți sugestii, ne găsim în secțiunea de comentarii.
și minunata Wikipedia.