SenzArt @ MNAC
5 iunie, 19:00 – Vernisaj // 5 iunie – 30 noiembrie 2014 – Ateliere
Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Asociaţia Amicii MNAC şi Fundaţia Orange România prezintă SenzArt, o expoziţie de instalaţii multimedia interactive: MEM-NON, Martin-Emilian Balint; SIMTE PULSAȚIA!, Cătălin Creţu; POESIA DOMESTICA, Matthias Neumann în colaborare cu Cristina David; FluO, Paul Popescu. Proiectul SenzArt, iniţiat de Fundaţia Orange România, este dedicat persoanelor cu dizabilităţi de văz şi auz şi doreşte să familiarizeze publicul larg cu posibilităţile artei contemporane de a comunica şi înlesni comunicarea mesajelor sale, la diferite niveluri de percepţie şi prin intermediul unui vocabular senzorial variat.
Cele patru instalaţii au fost realizate în cadrul Apelului de proiecte SenzArt, lansat în luna februarie 2014, selectate dintr-un total de 17 propuneri primite în urma evaluării făcute de membrii juriului (Irina Botea – artist vizual, Prof. Asist., The School of the Art Institute of Chicago, SUA; Aurora Kiraly – artist vizual, Lector, Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti; Alexandru Patatics – artist visual, Lector, Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti; Larisa Sitar – artist vizual, Raluca Velisar – curator, Șef Departament Curatoriat-Cercetare MNAC, Dana Deac – Preşedinte Fundaţia Orange România; Mary Lisa Durban – Fundaţia Orange).
O serie de ateliere educative gratuite, destinate copiilor şi tinerilor cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani, vor fi organizate pe întreaga perioadă a expoziţiei (5 iunie -30 noiembrie 2014), în următoarele date:
Joi, 12 iunie, 11:00-13:00
Sâmbătă, 21 iunie, 11:00-13:00
Joi, 17 iulie, 11:00-13:00
Sâmbătă, 26 iulie, 11:00-13:00
Joi, 14 august, 11:00-13:00
Sâmbătă, 23 august, 11:00-13:00
Joi, 11 septembrie, 11:00-13:00
Sâmbătă, 20 septembrie, 11:00-13:00
Joi, 9 octombrie, 11:00-13:00
Sâmbătă, 18 octombrie, 11:00-13:00
Joi, 13 noiembrie, 11:00-13:00
Sâmbătă, 22 noiembrie, 11:00-13:00
Pentru detalii şi rezervări ne puteţi contacta la info@mnac.ro şi 0213189137. De asemenea, la cerere pot fi organizate ateliere pentru şcoli, şcoli speciale, licee în alte date decât cele menţionate mai sus.
Curator: Raluca Velisar
Manager proiect: Silvia Rogozea
Producţie şi comunicare: Suzana Dan, Alina Bucur, Gabriela Popp, Larisa Sitar
Programe educative: Mălina Ionescu, Irina Radu
Pentru mai multe informaţii consultaţi mnac.ro; amiciimnac.ro sau fundatiaorange.ro.
_________________________________________
MEM-NON este un ambient interactiv care combină principiile sinesteziei cu mimetismul întâlnit în natură. Structurat ca un soundscape vizual, MEM-NON invită publicul la o experienţă senzorială multifactorială cu posibilităţi de lectură perceptivă complementară.
Martin-Emilian Balint este un artist vizual român. Specializat în Noi Tehnologii pentru Artă în cadrul Academiei de Artă din Veneţia, obţine în 2004 bursa Fundaţiei Bevilacqua la Masa. Participă la evenimentele colaterale ale Bienalei de Artă şi Arhitectură din Veneţia în 2005 şi 2007, la OPEN – expoziţie internaţională de sculptură şi instalaţie (ediţiile 10, 11 şi 14) şi la Manifesta 7 (2008). De asemenea este finalist al Premiului Arte Laguna în 2008. Martin-Emilian Balint este unul dintre fondatorii grupului internaţional de artă CREAM (Creativity and Research in Arts and Media).
Proiectul “Simte pulsaţia!” oferă ocazia persoanelor cu dizabilităţi de auz şi vedere să intuiască, să simtă şi să experimenteze – cu ajutorul mijloacelor artistice interactive – procese pulsatorii dinamice şi moduri neconvenţionale de spaţializare audio-vizuale. Pe podea este proiectat un dreptunghi populat cu 88 de obiecte colorate dinamic, în boxe se aude o muzică repetitivă, pulsatorie, iar vizitatorii au posibilitatea de a experimenta multiple modalităţi interactive de influenţare atât a proceselor audio cât şi a celor vizuale. Proiectul a fost realizat la Centrul de Muzică electroacustică şi Multimedia al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, cu sprijinul Verso design.
Cătălin Creţu este compozitor şi artist multimedia. A studiat compoziţia – cu Dan Dediu şi Adrian Iorgulescu – la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (UNMB) şi compoziţie multimedia – cu Peter Michael Hamel şi Georg Hajdu – la Hochschule für Musik und Theater Hamburg. În 2008 a obţinut titlul de Doctor în muzică la UNMB, sub îndrumarea prof. univ. dr. Octavian Nemescu. Din 2003 este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Din 2008 este cercetător ştiinţific la Centrul de Muzică electroacustică şi Multimedia al UNMB.
„La pittura è una poesia che si vede e non si sente, e la poesia è una pittura che si sente e non si vede.” – Leonardo DaVinci, Trattato della Pittura
Arhitectura, în mod uzual, se bazează extensiv pe informaţia vizuală. Pe întreg parcursul procesului de proiectare şi construcţie, precum şi în aprecierea lucrării construite, sensul întelegerii, comunicării şi experimentării spaţiului arhitectural este predominant vizual. LeCorbusier a definit arhitectura ca “jocul magnific al maselor, văzut în lumină”; dar ce se întâmplă dacă scoatem totul din priză? Proiectul POESIA DOMESTICA propune o investigare a arhitecturii, fără implicarea elementului vizual. Urmărind o traiectorie condesată a producţiei arhitecturale, lucrarea este ghidată de etapele obişnuite în proiectare şi construcţie – de la analiza spaţiului, trecând prin conceptul de design, dezvoltare şi construcţie, ca, la final, să folosească interacţiunea umană în interiorul spaţiului construit. Lucrarea finalizată simulează un spaţiu domestic în întuneric complet, dezvoltat în colaborare cu o persoană cu dizabilităţi de vedere, rezidentă în Bucureşti. La intrarea în spaţiu pot fi experimentate patru camere diferite: pridvorul, construit dintr-o structură de grilaj de lemn care marchează intrarea, bucătăria, dormitorul şi sufrageria. Poziţionarea camerelor este continuă şi circulară, astfel încât vizitatorii să se întoarcă întotdeauna în pridvor, spaţiu uşor identificabil prin construcţia sa, chiar şi în întuneric complet. O serie de sunete discrete sunt plasate prin camere, adăugând experimentării spaţiului un aspect aureolat.
Matthias Neumann, arhitect şi artist, trăieşte la New York. În ultimii zece ani, a oscilat între instalaţii in situ, preocupări arhitecturale şi practici sociale. În timp ce continuă să practice arhitectura, principalul interes în lucrările sale este reprezentat de un dialog productiv, frizând limitele hermeneuticii disciplinei. Acesta include explorarea colaborărilor şi instalaţiilor multimedia, precum şi lucrări angajate în memoria colectivă sau procese sociale şi politice. Printre intervenţiile sale arhitecturale se numără: Finalist al Competiţiei Internaţionale de Arhitectură pentru World Trade Center Memorial din New York (2003); renovarea şi construcţia unui spaţiu adiţional al studiolui artistului Vik Muniz (2006); sala pentru expoziţii temporare a Bienalei de Arta Contemporană, Africa de Sud (2007); Galeria Hendershot din New York (2010), printre altele. Lucrările sale au fost prezentate în diverse galerii din New York, precum şi la Manifesta 8, Murcia, Spania; Public Museum/SITE:Lab, Grand Rapids, Michigan; NRW Forum, Duesseldorf, Germania; Flint Public Arts Project, Flint, Michigan. Matthias Neumann mulţumeşte Fundaţiei I-Park şi Fundaţiei pentru Artă Contemporană pentru sprijinul suplimentar acordat în vederea realizării proiectului POESIA DOMESTICA.
Cristina David lucrează cu naraţiuni, umor, numere, oameni şi fapte, reale sau inventate, care pe alocuri sunt greu de separat unele de celelalte. Artist rezident în Bucureşti şi în alte locuri din lume, îi este greu să îşi scrie biografia la persoana a treia. Lucrările Cristinei au fost expuse în galerii şi muzee, printre care Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti; Galeria Futura din Praga; Galerie fur Zeitgenoessische Kunst din Leipzig; Galeria Ivan din Bucureşti. De asemenea, a participat la Manifesta 8, Bienala de Artă Contemporană (Murcia, Spania).
FluO este un instrument multi-senzorial cordofon, ale cărui coarde sunt formate din fire de apă curgătoare, modulate de interacţiunea cu publicul, ce emite sunete la atingerea fluxurilor de apă. FluO aminteşte, din multe puncte de vedere, de harpă, instrument muzical ce impune o interacţiune intimă şi virtuozitate, dar are şi o puternică încărcătură culturală. FluO provoacă limitele percepţiei senzoriale prin intermediul unor metafore tehnologice ce interoghează percepţia asupra realităţii şi a celor mai simple fenomene naturale precum gravitaţia, generând un tip de ambiguitate ce transpune privitorul într-o lume cu susul în jos, asemănătoare lumilor onirice sau fantastice din copilărie.
Paul Popescu, artist trans-media, a realizat o serie de instalaţii interactive pentru festivaluri de artă new media locale şi internaţionale (CyNet Art – Dresda, Germania 2008; Piksel – Bremen, Norvegia, 2011), a realizat instalaţiile media pentru Pavilionul României de la Bienala de Arhitectură Veneţia în 2012, a fost inclus în lista celor mai creativi 100 de români, 100towatch.ro. În perioada 2009/2010, Paul a fost coordonator de programe în cadrul media lab-ului MNAC. Este fondator Modulab, primul laborator de artă şi tehnologie din Bucureşti, ce se dezvoltă pe patru direcţii principale: educaţie (workshopuri, ateliere şi cursuri), artă new media, inovaţie tehnologică şi cercetare teoretică.
© MEM-NON, Martin-Emilian Balint