O comunicare oficială apărută pe pagina Ministerului Mediului și Schimbărilor Climaterice invită cetățenii să își exprime părerea despre posibilitatea înființării Parcului Natural Văcărești.
Adresa la care sunteți invitați să vă spuneți părerile este comunicare@mmediu.ro iar termenul limită este 4 aprilie.
Voi da 6 argumente care funcționează atât de bine pentru mine, încât lucrez voluntar la promovarea și ilustrarea ideii de aproape 2 ani. 🙂 Argumentul principal este, în cazul meu, calitatea vieții.
1. Conectivitate ecologică – zonele protejate de cat. V IUCN sunt privite ca building blocks – coridoare verzi deservind ecosistemele naturale; Coridoarele verzi protejează diversitatea genetică, permițând schimbul de indivizi între populații, re-stabilirea unor specii importante la nivel european și național, astfel contribuind la conservarea biodiversității.
2. Zona ar putea fi protejată și amenajată în folosul naturii și al locuitorilor capitalei, răspunzând prevederii European Landscape Convention – dreptul fiecărui om la un peisaj de calitate.
3. Peisajul de la Văcărești, privit ca resursă a mediului (Benson & Roe, 2000) și aparținând comunității, a evoluat post-abandon, un proces în desfășurare, cu dovezi materiale raportate la timp. Rezultat al interacțiunii om-natură, Văcărești, cu potențialul său pentru restaurare ecologică a peisajului, este interesant din punct de vedere al cercetării științifice și educației.
4. Parcul Natural Văcărești ar putea servi ca model de parteneriat între interesul public și cel corporate.
ex.: Nature Valley Trail View, un proiect foarte interesant
5. Calitatea mediului este un element determinant al calității vieții tuturor persoanelor.
București se află pe locul 28 din 30 în European Green City Index (.pdf) (apă, aer, spațiu verde/locuitor, poluanți, etc.), iar în acest context, se recomandă implementarea politicilor de protejare a mediului la nivel internațional, național și local.
Considerând că ne place să fim competitivi și înțelegem rolul pe care natura îl are în îmbunătățirea calității vieții, existența unui parc natural ar atenua multe dintre problemele orașului nostru, și implicit, ale noastre.
ex.: contactul cu natura scade costurile și timpul de spitalizare. Nu este o idee nouă (1984, Science, Roger Ulrich), însă preocupă încă mulți oameni de știință.
6. Proiectul Acumulare Lac Văcărești ar fi avut și un rol ecologic: ar fi preluat poluarea din atmosferă generată de activitățile industriale dispuse la periferia orașului. Principalii poluanți din zonă sunt acum CET Sud, IMGB, Protan, Pilorex, etc..
Un avantaj pe care îl prezintă zona de wetlands (existentă acum) vs. lac de acumulare este flora specifică zonelor umede, capabilă să capteze și să stocheze cantități mai mari de dioxid de carbon din atmosferă. Din București. => calitatea aerului ++
Despre problemele mediului din zona metropolitană București, am înțeles mai multe din studiul Prof. univ. dr. Ioan-Cristian Iojă, pe care m-aș bucura mult să îl cunosc.
“Pentru a aprecia rolul pe care îl are Parcul Herăstrău pentru oxigenarea aerului urban am considerat 1 ha parc care produce 15 t/ an O2 şi consumă 21 t/an CO2 (Negruțiu, 1980), rezultând că Parcul Herăstrău produce anual circa 1500 t de O2 şi consumă circa 2100 t de CO2. McPherson (1992) evaluează că un arbore consumă în medie 181 kg de carbon pe an, ceea ce înseamnă circa 2500 tone de carbon pentru Parcul Herăstrău, la care se adaugă consumul arbuştilor şi vegetației ierboase. Rolul parcurilor pentru fixarea carbonului este incomparabil mai redus decât în cazul pădurilor datorită densității mai reduse a arborilor, dar şi a diversității şi agresivității mai ridicate a factorilor de stress la care sunt expuşi arborii şi arbuştii (Rowntree şi Nowak, 1991). Rolul parcurilor pentru reglarea raportului dintre oxigen şi dioxidul de carbon este considerat minor (Harris, 1992).”
=>concluzia noastră: conceptul de parc natural este de preferat parcurilor amenajate pentru agremement, dacă de calitatea mediului.
“Mediul ariei metropolitane a municipiului Bucureşti se caracterizează printr-un grad de artificializare foarte ridicat, proximitatea de municipiul Bucureşti şi favorabilitatea pentru desfăşurarea activităților umane favorizând menținerea unei presiuni foarte ridicate asupra ecosistemelor naturale. Acest lucru se cuantifică prin scăderea semnificativă a suprafețelor ocupate de ecosistemele naturale (spații forestiere, zone umede, suprafețe ocupate de vegetație de stepă) şi creşterea costurilor pentru obținerea diferitelor resurse şi servicii din mediul natural. În aria metropolitană a municipiului Bucureşti, ariile protejate naturale prezintă o importanță deosebită pentru păstrarea unor elemente specifice zonei de câmpie (elemente floristice şi faunistice caracteristice zonei silvostepei ori zonei nemorale, caracteristici hidrologice), dar şi pentru îmbunătățirea calității habitatului intern şi extern al populației din spațiul metropolitan (Pătroescu şi Iojă, 2005). Ariile protejate din aria metropolitană a municipiului Bucureşti sunt reprezentate de cinci rezervații naturale (categoria IV IUCN) şi un parc natural (categoria V IUCN), în arealul lor protecția elementelor naturale realizându-se prin intervenție antropică activă, activitățile de recreere, turism şi educație fiind permise.“
“Efectele insulei de căldură sunt limitate în nordul și sudul municipiului București de spații oxigenante cu suprafețe ridicate (pădurile periurbane, parcurile Herăstrău, Tineretului, Carol).”
=> cred că și Văcărești contribuie la acest proces.
“Astfel, artificializările hidraulice au determinat conturarea de noi areale disfuncționale în aria metropolitană a municipiului București, creșterea costurilor de întreținere și/sau desființare, dar mai ales afectatea calități solurilor, apelor subterane și a diversității biologice.”
Metode și tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municipiului București – Prof. univ. dr. Ioan-Cristian Iojă
Vreți să aflați mai multe despre inițiativă? Puteți descărca studiul de fundamentare, pe care îl găsiți la adresa aceasta: salvatidelta.ro (.pdf)
Acest articol a apărut pentru prima oară pe blogul Save or Cancel.