Czech Film Hunting

Czech Film Hunting e un festival unic, care se va întâmpla între 1 și 5 iunie, unde nu te aștepți. Filmele părăsesc cinematograful și ies în oraș, în parcări, zone industriale, conace și castele. Vânându-le, vom găsi și locuri uitate pe lângă care trecem în fiecare zi fără să știm. Filmele? Toate cehe, asortate cu locul. Unele clasice, altele mai experimentale. Poți alege. Dar dacă le vezi pe toate primești un cadou de la Staropramen.

Program:

Sâmbătă, 1.06 / 21:00 / Ferat Vampire / @ Garajul Ciclop
Duminică, 02.06 / 21:00 / Amadeus / @ Grădina Muzeului George Enescu
Luni, 03.06 / 21:00 / Švankmajer Night / @ WASP
Marți, 04.06 / 21:00 / The Cremator / @ Garajul Ciclop
Miercuri, 05.06 / 21:00 / Menzel Night / @ Palatul Știrbei

Toate filmele sunt subtitrate în limba engleză. Intrarea la toate proiecțiile este liberă.

Filme:

Ferat Vampire
Cehoslovacia / Juraj Herz, 1982 / 90’

O nebunie pe roți, chiar și în contextul filmelor cehești din perioada respectivă, care erau cel puțin experimentale. “Ferat Vampire” este o comedie absurdă și grotescă despre o mașină-model care nu are nevoie de benzină, motorină sau alte derivate poluante, ci doar de sânge uman. O poveste clasică, dar cu întorsături interesante, în care se pot detecta ușoare urme de satiră la adresa tehnologizarii și naturii umane. În orice caz, o inițiere pe cinste în lumea mirobolantă a filmelor cehești.

Amadeus
USA / Miloš Forman, 1984 / 173’

“Iertați-mă, majestate. Eu sunt un om vulgar. Dar vă asigur, muzica mea nu e.” Acesta este Mozart, un tânăr care se zbate jovial între nebunie și genialitate. În spatele cortinei, compozitorul Salieri se simte detronat din lumea muzicii și din creația divină. Salieri simte că are o singură portiță către glorie: daca nu îl poate egala pe Mozart, măcar să îi scrie recviemul de înmormântare. În ciuda aparențelor, “Amadeus” nu este un film despre Mozart. E un film despre geniu și mediocritate, despre puterea omenească și cea divină și îmbinarea lor în actul creației.

Švankmajer Night

Jan Švankmajer este un suprarealist autoproclamat, model pentru mulți regizori renumiți, cum ar fi Terry Gilliam. Prin tehnica stop-motion, el reușește să producă un efect amuzant și de coșmar în același timp. Filmele lui sunt bogate în simboluri și referințe culturale care vorbesc limbajul subconștientului, mulțumindu-i atât pe cei care caută înțelesuri întortocheate cât și pe cei care se bucură de stimuli vizuali. Un lucru e sigur: nici unii, nici ceilalți nu au timp să se plictisească, deoarece filmele lui Švankmajer sunt la fel de obsedante ca romanele lui Kafka.

The Cremator
Ceholovacia / Juraj Herz, 1969 / 95’

Dincolo de imaginile perfecte, imbinate subtil, “The Cremator” este un film horror prin desăvârșire. Totuși, spre deosebire de filmele-horror-ca-la-carte, nu există apariții neașteptate de după ușă. Răul e prezent permanent, are o față rotofeie, zâmbitoare și își iubește familia și pisica; totuși devine din ce în ce mai înspăimântător de la un minut la altul, pe măsură ce își asumă rolul de salvator prin moarte. “The Cremator” este unul din cele mai valoroase filme ale Noului Val cehoslovac, un film care dă fiori prin frumusețe și morbiditate în același timp.

Menzel Night

Lui Jiří Menzel, invitatul de onoare al festivalului, îi dedicăm o seară specială în Palatul Știrbei, unde vom proiecta simultan mai multe din filmele acestuia. Menzel nu doar că face filme de aproape jumătate de veac, dar regizează și teatru, este actor și are o carieră publicistică. Cel mai bine îi putem descrie stilul ca îmbinând o viziune umanistă a lumii cu sarcasm și provocări jucăușe. Debutul său, lungmetrajul “Trenuri bine păzite” i-a adus un premiu Oscar. Nici cel mai recent film al său, “L-am servit pe regele Angliei”, nu se lasă mai prejos, aducând peste un milion de spectatori în cinematografe. Sperăm ca pentru publicul său, la fel ca pentru Menzel, filmul să fie “o împăcare cu lumea”.

Locații:

GARAJUL CICLOP
B-dul Magheru, nr.6-8

Ciclop e un amfiteatru cu parcare rezervată în foaier. Îi lipsește catifeaua vișinie și o cortină cum se cuvine iar în locul ei sunt uși de fier masiv. Aici se ajunge printr-o spirală mai aproape de cer. Proporțiile armonioase ale sălii oferă o viziune calitativă de ansamblu din fiecare lojă, iar acustica e pe măsură. Vă așteptăm și in haine de gală, dar nu prea lungi datorită prafului de pe podea. În această parcare unică vă oferim două serate aproape de operă, cu o tragicomedie horror și un horror comic, ambele regizate de Juraj Herz.

GRĂDINA MUZEULUI GEORGE ENESCU
Calea Victoriei, nr. 144

Dincolo de poartă e muzica. Și în spate, o gradină liniștită unde notele plutesc în aer. Grădina George Enescu se află între viața compozitorului, căsuța în care a locuit, și opera sa, muzeul care păstrează scrierile sale, bagheta și chiar fracul. E un spațiu suspendat, prin care se plimbă Enescu, sinonim cu muzica. Poate că ne invită la tăcere. Dar nu e o tăcere încremenită sau apăsătoare, e o așteptare a muzicii, în orice formă și de oriunde ar veni ea.

WASP
Str. Ion Minulescu, nr. 67 – 93, Fabrica Flaroș, corp B, etaj 2, zona Timpuri Noi

Alba-neagra. Un spațiu activ pentru muncă și artă într-o zonă dezactivată de trecerea timpului. O zonă post-industrială ostilă, păzită de pisici prietenoase. WASP a fost o fabrică de textile. Acum s-a îmbrăcat în haine noi și produce artă contemporană. Se pare că acest loc este dominat de contraste. De aceea vom proiecta simultan filmele lui Švankmajer într-o cameră neagră și una albă. Deci cutezați să intrați dincolo de barieră, prin parcare, în hala cea mare.

PALATUL ȘTIRBEI
Calea Victoriei, nr. 107

A fost odată ca niciodată un edificiu neoclasic, un palat. Aici aveau loc cele mai așteptate baluri ale fiecărui sezon, se păstrau cele mai bune vinuri și cea mai luxoasă mobilă. Edificiul a avut mulți proprietari, dar a ales să poarte numele unuia din ei: Știrbei. Acum e gol. Nu doar în hol și pe balcon, au luat tot ce îl împodobea. Au rămas pereții să spună povești cui o vrea să îi asculte. Și filme să proiectăm avem unde.

Tags:

Leave a reply (we review all comments)