Ultima transhumanţă

Un interviu găsiţi şi pe BadOrGood.

“Am început acest proiect din curiozitate. Mergând cu trenul sau cu maşina am văzut pe câmp oi; lângă oi e şi câte un cioban. Şi am fost curios să aflu câte ceva despre ciobani. Unde dorm, ce mănâncă, ce fac toată ziua, tot anul… Am aflat ca unii ciobani merg zi de zi cu oile, sute de kilometri într-un an, dorm unde îi prinde noaptea, sub cerul liber, indiferent de anotimp. Trăiesc într-o altă lume, într-un alt timp, într-un calendar cvasi-cosmic. Ce am descoperit pe parcursul studiului este însă tocmai dispariţia transhumanţei. De aici şi titlul proiectului, Ultima transhumanţă. Asistăm la dispariţia unui mod de viaţă. Ciobanii nu vor să mai fie ciobani. Sau cel puţin nu vor să mai meargă la drum zi de zi, an de an, toată viaţa. E mai mult decât o meserie, e un mod de viaţă greu, foarte greu.”

“După ce am umblat 5 ani şi am mers în 6 ţări – suficient cât să înconjor pământul – am aflat un lucru care tot timpul a fost şi este aici: noi, în România, avem oameni frumoşi, locuri frumoase, animale frumoase. Nu ne rămâne decât să observăm această frumuseţe şi să ne bucurăm de ea”.

Dragoş Lumpan.

1 thought on “Ultima transhumanţă”

  1. Pingback: Legături #106 | ArTiStul mă semnez

Leave a reply (we review all comments)