Intr-o perioada in care paginile de facebook abia ce incepeau sa duca povara miilor de fotografii cu caini si pisici abandonati sau mai rau, a existat un om care a salvat de la moarte un caine. Asa, pur si simplu, fara sa se gandeasca prea mult si fara ca la capatul gestul sa se afle nimic altceva decat pornirea interioara de a face bine. In alte conditii, gestul lui ar fi ramas scris doar in cartea nevazuta si necitita a faptelor bune, dar cand salvatorul este fotograf iar cainelui ii place sa stea la poze alaturi de personaje faimoase, sansele ca povestea sa treaca mai departe in realitate, sunt mult mai mari.
De obicei, drumul de la anonimat la celebritate este lung si presarat cu spini. In cazul lui Paco, chiar asa a si fost, doar ca spinii au fost inlocuiti cu niste ciulini de nedezlipit. Cu mult inainte de a face cu ochiul aparatului de fotografiat, brac germanul admira apusurile de soare din grajdurile unei herghelii din Mangalia meditand probabil la sansele lui de a prinde urmatorul rasarit. Cantarea cam jumatate din greutatea normala, traia aciuat pe langa cai si o haita de caini, si in pofida unor ochi plini de zvac, era mai mult mort decat viu. Asa l-a si gasit Alex, ajuns la herghelie cu ocazia unei sedinte foto. Aproape paralizat de malnutritie, si totusi, vesel. Pe moment, n-a facut cine stie ce. Nici nu avea cum, nici nu stia exact ce. I-a cumparat doua conserve de carne si apoi si-a vazut mai departe de treaba. Un fotomodel aici, un cal acolo, o lumina dincoace, samd. A terminat, a impachetat si a plecat, dar un gand nu-i dadea pace. Un gand care, usor usor, s-a transformat in obsesie pana cand i-a tras indarat de volan.
Restul articolului il puteti citi aici: http://www.experimentalist.ro/work/display/434