Turist in propriul oras

Tot timpul mi-am dorit sa fiu turist in propriul oras.
Problemele si preocuparile zilnice ma fac sa parcurg orasul de cele mai multe ori cu capul in jos, foarte pe fuga, foarte des motorizat, nu mai remarc aproape nimic nou (in afara de panouri publicitare :() si chiar si atunci cand incerc sa ma plimb imi este destul de greu sa intru intr-un ritm relaxat.
Incerc de cateva saptamani sa iau Bucurestiul la pas, intr-un ritm cat mai lent, singur si incerc sa-l vad ca si cum as fi un turist. Asa cum fac atunci cand sunt in vacanta vizitand orase straine.
Am inceput sa ma uit din ce in ce mai mult in sus, sa vad detalii pe care nu le vazusem pana acum sau le uitasem. Incerc sa ma departez cat pot de mult de bulevarde si sa ma pierd pe stradute cat mai mici luand spontan decizia de a coti la stanga sau dreapta.
Am hotarat sa fac si cateva fotografii pe parcursul plimbarilor, incet-incet formand un album “Turist in Bucuresti“.
Deocamdata am doar 2 iesiri “documentate” foto dar sper sa fie cat mai multe pe viitor.
Cateva observatii. Nimic nou dar voiam sa le punctez. F multe case vechi si impresionante lasate in paragina sau chiar incendiate. Pe fiecare cladire gasesti cel putin un semn de avertizare. De la “Nu parcati! Garaj!” la “Atentie cade tencuiala”. Aproape orice incerci sa fotografiezi te incurci in cablurile de pe stalpi. Oamenii sunt f suspiciosi cand te vad cu un aparat foto pozand aparent nimic interesant. “Domnu’, de ce pozati Baia Publica? Sunteti turist? Sau student?” sau “Nu e nimic domne de pozat aici. Mai bine mergeti pe strada urmatoare ca e plin de muzee si lucruri frumoase. Sunteti turist, nu?”
Are si Bucurestiul farmecul lui. Cred ca depinde de fiecare dintre noi cum il percepe. Sau cum prefera sa-l perceapa.

Imagini mai mari aici: http://goo.gl/T4e95