“Pe 9 noiembrie 2011 se împlinesc 7 ani de când Evei Gabrielsson îi e dor de Stieg Larsson, autorul trilogiei „Millennium”, care a murit din cauza unui infarct la vârsta de 50 de ani şi fostul partener de viaţă. Vorbeşte despre el cu candoare şi însufleţire ca şi când urmează să-l reîntâlnească acasă, pe canapeaua pe care îşi povesteau, în fiecare seară, întâmplările de peste zi. M-am întâlnit cu Eva Gabrielsson la Stockholm încercând să aflu cine e ea, cine a fost Stieg Larsson şi cine au fost ei împreună.
Eva Gabrielsson alege să ne vedem într-un cartier aflat la 3 staţii de metrou distanţă de inima oraşului: Karlaplan. Aici e biroul de arhitectură pentru care lucrează şi, după întâlnirea cu mine, trebuie să se întoarcă la treabă. E 18 iulie, ora 10.00, şi-n atmosfera răcoroasă a unei zile de vară specifică Scandinaviei, părinţi tineri îşi plimbă, în cărucioare, copiii abia născuţi. Este o imagine tipică pentru oraşul care, în ochii lui Stieg Larsson, a fost transformat, în trilogia Millennium, într-un loc al corupţiei, al violenţei, al abuzului. Locul în care sunt seamănă foarte mult cu părculeţul de la piaţa Dorobanţi, din Bucureşti, cel din spatele căruia pleacă străzile cu nume de capitale de oraşe, cu case şi restaurante scumpe şi ticsite cu ambasade. E plin de copaci cu ramuri grele şi frunze bogate, de un verde intens. Printre ei, abia se zăreşte o florărie ambulantă, unde o femeie deschide uşile grele ale dubiţei din care abia a coborât, scoate o masă lungă de plastic, apoi buchete nesfârşite de flori pe care le aranjează pentru a fi vândute.”
Restul povestii aici: Stieg Larsson şi moştenirea grea a unei morţi neaşteptate
de Andreea Vasile