Ultimul film al regretatului actor francez, Guillaume Depardieu, “Copilaria lui Icar”, în regia Alex Iordăchescu, va rula pe ecranele din România începând cu data de 8 aprilie 2011. La doi ani de la disparitia actorului, “filmul testament” al acestuia, filmat cum se ştie în România, va fi la dispoziţia publicului român. Premiera de gală va avea loc pe 7 aprilie, la The Light Cinema, Bucuresti, la ora 19:00, în prezenţa echipei şi a invitaţilor săi. Începand cu luna aprilie, filmul va putea fi vizionat în Bucureşti, Cluj, Iaşi, Braşov, Vaslui, Arad şi Constanţa.
În urma unui accident, Jonathan Vogel şi-a pierdut un picior. Profesorul Karr îi propune un tratament revolutionar pentru a-şi recăpăta piciorul. Speranţa de vindecare se transformă într-un coşmar,iar eroul filmului devine victima acestui tratament.
“Filmul spune povestea unui om, din clasa de mijloc, bolnav, care a pierdut o parte din el însuşi, care caută un remediu salvator. Ştiinţa îi face o promisiune, pe care nu o poate îndeplini la final. Problema protagonistului e, înainte de toate, de natura spirituală şi afectivă. Tehnica, ştiinţa şi toate avatarele nu îl pot ajuta. Din contră, îi grăbesc căderea.” “Copilăria lui Icar” face parte dintr-un diptic. Acest diptic este constituit dintr-un film despre moarte şi despre încercarea noastră de a lupta împotriva degradării fizice şi dintr-un al doilea film despre un astronom care se îndrăgosteşte de o femeie, după ce a iubit doar stelele. Cu acest film doresc să evidenţiez relaţia paradoxală pe care noi o avem cu moartea şi suferinţa în societatea actuală. Realitatea a depăşit ficţiunea prin dispariţia tragică a lui Guillaume şi a făcut ca acest film să fie mai dificil şi mai tulburător.”, marturiseşte Alex Iordăchescu.
Alex Iordăchescu trece de la „Şcoala de Arte Decorative din Geneva” la „Şcoala tehnologiilor muzicale. Apoi în 1993 intră la Şcoala Superioară de Arta Vizuale (ESAV) din Geneva, departamentul Multimedia şi Video, unde va studia cinci ani, lucrând în acelaşi timp în domeniul web design-ului. După ce termină ESAV, devine director artistic din 1999 pâna în 2004 pentru societăţile marchFirst, apoi Blue Infinity, iar apoi pune bazele companiei sale Elefant Films în 2005. Filmul „Copilăria lui Icar” este primul său lungmetraj, înainte de el realizând patru scurtmetraje, dintre care s-a remarcat „Le tramway d’Andréa”.
Filmul este o coproducţie Franţa (Freshline Productions) – Elveţia (Elefant Films Sarl) – România (Elefant Film) şi a avut o echipă formată din Guillaume Depardieu, Alysson Paradis, Carlo Brandt şi Dorotheea Petre (Actori), Cătălin Cristuţiu & Alex Iordăchescu (Montaj), Marius Panduru (Imagine), The Young Gods (Muzica) şi Călin Papură (Scenografie).
“Copilăria lui Icar” a participat la mai multe festivaluri de film precum FFF Festival du Film
Français à PRAGUE – 2010, NIFFF Festival du Film Fantastique de Neuchatel – 2010, TIFF
Transylvania International Film Festival – 2010, SIFF 23 Singapore International Film Festival
2010 (Sélection Officielle), 11e Festival International du Film d’Aubagne 2010 (Compétition
internationale), Festival International du Film Francophone de Bratislava (8-13 avril
2010),Solothurner Filmtage – 2010, Molodist FFM – Kiev, Ukraine – 2009, Festival des Films
du Monde, Montréal – 2009 (Compétition mondiale).
Filmul a fost caracterizat ca fiind profund, solicitant şi dureros, iar printre publicaţiile cărora le-a
atras atenţia se numără şi :
Le Matin : « Ştiinţă, biotehnologii, nemurire, rătăcire filosofică. »
Courrier Liberte : « Naraţiune eliptică, punere în scenă savantă şi dialoguri adesea obscure,
presărate cu fraze metafizice (« fără moarte, viaţa ar fi insuportabilă »), toate acestea afirmă
părtinirea unui autor tentat de experimental şi un pic afectat. »
« Tânărul realizator ştie să inculce indispoziţia, flirtează abil cu fantasticul şi ca
urmare îşi alege comedienii: tenebrosul Carlo Brandt, discreta Aysson Paradis, aşa cum toate
rolurile secundare au fizicuri şi voci ideal atipice.”
24 heures « Copilăria lui Icar, OZN francat de codurile clasice ale cinematografiei ştiinţificofantastice,
se situează în consecinţă ca o reflecţie asupra posibilităţilor de reînnoire pe care le
propune ştiinţa şi medicina, abordând de asemenea şi eroarea medicală. »
Matin Dimanche « Tăcut, pătrunde dincolo de cameră, pe flancul unei vieţi cotidiane pe care
visul o schiţează ; fetita care sărind coarda se întoarce la amintirea ei , circulaţia, pietonii, copiii
îi încredinţează onirismului partea sa de realitate, aceasta negăsind prezenţa ei decât prin
economia care se afişează mai bine decat principiile unei ştiinţe zadarnice. »
Le Figaro : « O poveste fantastică în genul celor lui Edgar Allan Poe »
Tribune de Geneve: « Energia unui debutant »
Courrier Liberte: « Naraţiune eliptică, realizare inteligentă, dialoguri adesea cu dublu sens
presărate cu fraze metafizice »