Istoria teatrului ca istorie a paradigmelor culturale

istoria-teatrului

Istoria Teatrului ca istorie a paradigmelor culturale
un atelier cu Sebastian Grama, din 27 ianuarie la Fundatia Calea Victoriei

Paradigmele culturale definesc o maniera sau alta de raportare, intr-un moment determinat, la lume, la celalalt, la sine, la propriile ganduri. Ele, deci, nu tin de – si nu sunt limitate la – un singur domeniu, ci opereaza tot pe-atat la nivelul partilor pe cat la al ansamblului.

Teatrul, ca loc privilegiat al “punerii la vedere”, functioneaza emblematic pentru paradigmele culturale. Aceasta inseamna ca perioadele istorice isi afla, “in mic”, adica in deschiderea scenei, abrevierea propriilor caracteristici culturalmente definitorii. Tipurile umane, asteptarile, proiectiile imaginarului sunt “lizibile” in structura actului teatral. Astfel, examinand amintita structura, vom avea prilejul de a depista, in mentalul epocilor, anumite articulatii hotaratoare in privinta optiunilor teoretice specifice respectivelor epoci, a cristalizarilor politicului, a organizarii economice, a inclinatiilor artistice, a “stilurilor” etc.

Mitologia, literatura, filosofia, stiintele Greciei antice isi reflecta esenta in modul in care se construieste scena (adica lumea) tragica. Ingeniozitatea renascentista, pliurile si transparentele, pasiunile, contradictiile, profunzimile si formalismul, jocul eficientei si al gratuitatii marcheaza structural teatrul unor autori precum Goldoni, Shakespeare sau Molière. Angoasele, fracturile – manifeste ori latente – , descompunerea si speranta unei lumi in iminenta ori in prezenta schimbarii zguduitoare, ca si intrarea in istoria “mare” a istoriei “mici”, a individului cu meschinaria si cu maretia in fata unei realitati care ii “fuge de sub picioare”, care il provoaca doar pentru a-l nega si care il neaga doar pentru a-l provoca – toate acestea marcheaza opera dramaturgica a unor Cehov, Camus, Ionescu, Beckett.

in fine, furiile postbelice, apoi, catre noi, gratiile si aberatiile deopotriva ale democratiei si ale mondializarii, cu logica lor mereu dubla, ducand spre visul cosmic pe un drum ce trece prin nimicul cotidianului – sunt tot atatea “miscari” ce se lasa depistate in teatrul contemporan.

Rostul estimat al unui asemenea demers rezida in punerea la dispozitie a unei perspective complexe nu doar asupra teatrului, ci, in transparenta sa, si asupra noastra insine.

Temele generale ale celor 10 ateliere:

  1. Despre legatura in genere a teatrului cu diferitele paradigme culturale.
  2. Teatrul in Grecia Antica. Elemente de lexic tehnic ( “scena”, “orchestra”, “actor” s.a.); provenienta si semnificatii mai amplu culturale.
  3. Teatrul ca loc privilegiat al “punerii la vedere”. Grecii si vizibilul.
  4. Teatrul in afara scenei. Viata ca teatru si teatrul ca viata: intre Grecia si Roma.
  5. Teatrul dupa Renastere. Actiunea si pasiunea pe scena. Eficienta, formalism si ingeniozitate intr-o cetate crescanda.
  6. Joc si distantare; parodie si pliu. Constante si deplasari structurale de la Commedia dell’Arte la Goldoni. Racine si Molière.
  7. Hamlet: infinitul intr-o coaja de nuca. Despre labirint si dublura in teatrul lui Shakespeare. Sinteza unei epoci.
  8. Degradarea unei paradigme: moartea lui Dumnezeu in livada cu visini.
  9. Concretizari ale neputintei. Absurdul si ipostazele sale scenice (Camus, Dürrenmatt, Ionescu, Beckett). Problema intranzitivitatii de la Razboi la mondializare.
  10. O privire de ansamblu: Evolutia teatrului de la mathesis universalis la Declaratia universala a drepturilor omului si de aici la democratia actuala. Etica infinitesimalului si estetica Uniunilor (Sovietica, Europeana, a Statelor Americii, a Natiunilor…).

Sebastian Grama este absolvent al Facultatii de Filosofie a Universitatii Bucuresti si detine doctorat in filosofie. Este lector univ. dr. la Facultatea de Filosofie a U.B. Autor de articole si studii de specialitate, precum si de proza scurta si de eseuri literare aparute in diferite reviste (« Viata Romaneasca », « Jurnalul Literar », « Caiete de istoria filosofiei si filosofia culturii », « Revista de Filosofie », « Revue Roumaine de Philosophie », « Origini – Caiete Silvane »).

Tags:

1 thought on “Istoria teatrului ca istorie a paradigmelor culturale”

  1. Pingback: Istoria Teatrului ca istorie a paradigmelor culturale at Gramo`s World

Leave a reply (we review all comments)