“Românii invizibili” – de Eugen Suman

coca

Românii invizibili – prinşi între cocalari şi diasporeni

de Eugen Suman

Compatrioţii noştri au un talent extraordinar în a fi recognoscibili, oriunde în lume s-ar afla ei. Poate la nicio naţie de pe acest pământ nu e mai accentuată această trăsătură decât e la noi. Când ieşi din ţară, chiar daca dai o tură prin Groenlanda, ai toate şansele să recunoşti un român de la cel puţin un kilometru distanţă.
Am identificat două mari categorii de români migratori, unii pe care-i întâlneşti prima dată în avion, la dus şi la întors, şi unii pe care-i găseşti deja infiltraţi printre băştinaşi. Desigur, mai sunt şi românii invizibili, dar despre ei n-are rost să vorbim, ei sunt cei care, la o adică, ar putea fi şi francezi, nemţi, englezi sau americani.
Să începem, deci, cu începutul

Am valoare, mă distrez / Prin Londra şi la francez!

Cocalarii sunt aceia dintre noi care au valoare. Valoarea lor se etalează prin mărimea burţii, lăsată liberă şi sprinţară sub tricoul suflecat, prin superba muzică emanată de boxele telefonului mobil, prin hainele de la Dulce & Banana, lotul Europa, şi prin talăngile din aur masiv & platină care le atârnă la gât sau lungesc urechile consoartelor. Îi auzi urlând încă din avion, pentru că e nevoie să ştie „amărăştenii” cu cine au onoarea de a împărţi călătoria.
Cocalarii români sunt o specie care nu doarme niciodată. Te plimbi prin Bucureşti, pac, dai de ei. Te duci la munte, nu scapi, abibaşii le sclipesc şi noaptea. Mergi în Vamă? Nu-ţi face probleme, o să le auzi bmw-urile kitchoase încă dinainte să cobori din microbuz. Românul de rând şi-a construit un soi de orbire selectivă pentru cocalarul de acasă, acesta ajungând să facă parte din peisaj, să nu-l deosebeşti, la o adică, de un câine vagabond (şi ăştia mult prea mulţi, dar asta e o altă discuţie).
În schimb, când ieşi din ţară, nu mai poţi să-l ignori. Cunosc oameni care s-au întors din Viena dezgustaţi, spunând că nu mai calcă pe acolo. Motivul? În parcul de distracţii Prater ţipă manelele ca din gură de şarpe, iar cocalarii români stau ciorchine, de zici că eşti în Orăşelul Copiilor.
Cocalarul român e caracterizat, mai ales, prin revolta sfântă care-l cuprinde când se cheltuie bani pe proiecte culturale. Întrebarea indignată „Cum, din taxele pe care le plătesc io?” apare, atunci, prin toate comentariile online şi toate discuţiile din faţa televizorului. Când se asfaltează o stradă de o sută de ori în două zile nu se mai agită, că doar ăla care o face e „şmecher”. Modelul lor în viaţă? Patronul de club de fotbal.

Un vis frumonstru s-a împlinit.

Diasporenii sunt românii care au fugit din ţară pe vremea comunismului şi şi-au căutat un rost pe continentul nord-american, în special. Majoritatea dintre ei au ajuns acolo plini de frustrări, un lucru normal şi de înţeles, şi cu imagini ale unei Românii „eterne”, rămasă suspendată într-un timp idilic, adulată de întreaga omenire.
Cei mai mulţi dintre ei au fost spălaţi pe creier înainte să plece, şi cred toate balivernele traco-gete pe care Ceauşescu a avut grijă să le implanteze. De altfel, ei sunt patrioţi exact în sensul româno-comunist al termenului. Şi sunt tracomani convinşi, scriind poezii şi articolaşe pe care le publică în fiţuicile lor de limbă română.
În mod paradoxal, s-au împrietenit cel mai bine cu cei care au fugit din ţară după ’89, speriaţi de ce avea să le aducă un strop de capitalism. Ca atare, formează un grup unit, tradiţionalişti până în măduva oaselor, cu steagul României întins bine pe perete, să se vadă.
Diasporeanul e caracterizat, mai ales, printr-un eveniment de mare prestanţă culturală, un eveniment care face cinste ţării şi care promovează o imagine corectă şi curată: „Săpămâna Românilor pe Broadway”. Unde altundeva în America mai poţi găsi tradiţionalii mititei româneşti „pe felie” cu tradiţionala muzică populară şi cu şi mai tradiţionala Mihaela Rădulescu? Vă zic eu, nicăieri.
Dacă nu mă credeţi, vă rog să luaţi aminte la imnul Miss Diaspora, chintesenţa diasporenilor de pretutindeni: „Un vis frumos,/ azi s-a-mplinit/ să vin la miss/ cât mi-am dorit./ Să mă-ntorc acasă,/ să vă cuceresc,/ cu privirea caldă,/ chipul îngeresc.”

Un scandal care miroase a muştar şi murături.

Recentele atacuri împotriva expoziţiei „Freedom for lazy people”, din vitrina ICR New York, au confirmat, încă o dată, că atunci când se întâlneşte cocalarul cu diasporeanul se lasă cu isterie naţională. Rezultatele? Spume la gură pe la posturi de televiziune controlate de babani cu nume de întreprindere (ICE Felix), scârţâituri de penel prin ziare pline de evenimente, şi sfântă indignare la cocalarii de peste tot – „din banii mei?”
Că expoziţia e mai tare decât tot ce a realizat într-o viaţă întreagă textilistul din New York care a început scandalul, e mai puţin important. Că directorul Institutului, Corina Şuteu, împreună cu PR-ul Cristi Neagoe au reuşit să aducă o gură de aer proaspăt unui institut ocupat, până la venirea lor, cu organizarea de cenacluri pentru tracomani, e iarăşi un fapt trecut cu vederea de uniunea cocalaro-diasporicească. Nu, domnule, ce e mai important e poneiul roz cu zvastică şi, Doamne-păzeşte, sexul din instalaţiile celor trei artişti invitaţi.
Şi circul continuă. Specialişti în arta contemporană, precum Nicolae Văcăroiu şi Adrian Păunescu, vor ancheta expoziţia. Artişti ai happening-urilor urbane, cum e Ion Iliescu (cunoscut mai ales pentru instalaţia „Mineriada”), declamă sus şi tare că imaginea României a fost terfelită. Mai lipsesc Vadim, Becali şi OTV-ul ca distracţia să fie completă.
Ce au zis americanii, cei care ar fi fost cei mai în măsură să se agite? Wooster Collective, cel mai cunoscut site de artă contemporană, a avut un feature în care expoziţia a fost lăudată. Presa new-yorkeză a avut numai lucruri bune de spus, recomandând-o tuturor celor interesaţi. Comunitatea evreiască a spus că nici nu poate fi vorba de anti-semitism. Poliţia, chemată de tovarăşei, a concluzionat: „alarmă falsă”.
Cum se va încheia toată povestea? În cazul cel mai fericit, diasporenii se vor întoarce la borcanele lor cu murături, şi ICR-ul va fi lăsat în pace să se ocupe cu promovarea culturii româneşti adevărate. În cazul cel mai nasol, o să avem de-a face cu sancţiuni, moment în care ICR-ul se va întoarce în mizeria de unde d-abia a reuşit să iasă. Iar dacă se va întampla asta, cocalarii şi diasporenii vor fi câştigat, şi ne vor reprezenta în continuare cu succes pe noi, cei invizibili.

28 thoughts on ““Românii invizibili” – de Eugen Suman”

  1. Pingback: polimedia.us/fain/

  2. @ Eugen Suman
    Ce clisee rasuflate si fasciste ne vinzi… ce-ar fi sa fii mai tolerant cu oamenii din alte categorii sociale, care provin din alt mediu socio-economic si au avut alta educatie si alte oportunitati? te deranjeaza pe tine sa-i vezi in strainatate? sa fii sanatos, nu cred ca Romania e prima tara a carei populatie nu e compusa in totalitate din burghezi gentilomi.

  3. cocalarii din prater sunt peste tot. noi suntem in minoritate.
    cred ca ar trebui ca noi sa depunem reclamatii de discriminare la UE, pt ca e din ce in ce mai greu sa traim unii cu altii.

  4. Pomenesti “happening-uri urbane” de parca asta chiar ar fi un lucru mishto.
    In alta ordine de idei, welcome to reality, e tare trist cand valoarea artistica nu este recunoscuta imediat si la nivel plenar, nu? E frumos totusi cand incerci sa-ti afirmi valoarea artistica jignind pe toti cei care nu vad realitatea prin ochii tai, pe principiul “daca ei au aruncat cu cacat noi de ce n-am face-o?”. Si tot n-am inteles ce treaba au complexul Europa si oamenii de acolo cu ICR New York, dar poate sunt eu mai greu de cap.

  5. ok, eugen. dar eu as propune mai multa atentie si cumpanire in elaborarea unui articol despre libertatea de expresie si m-as feri sa vorbesc in termeni atat de generali si de ironie groasa despre diaspora, numai pentru ca o parte dintre cei carora li s-a dedicat expozitia s-au declarat indignati. in afara micului pasaj despre “romanii invizibili”, caracterizarea ta mi se pare ca dovedeste acelasi unghi stramt prin care au ales unii sa comenteze expozitia.

  6. Eu una sunt extrem de relaxata… Si , nu stiu, daca am citi o parere cu mintea deschisa poate nu ne-am mai proiecta frustrarile in raspuns 🙂 si… what a wonderfull world it would be

  7. Oameni buni, nu e vorba de icr aici, si va luati aiurea de sintagma folosita de mine. In contextul respectiv (subliniez a zecea oara contextul), e cea mai potrivita. Si doi la mana, daca vreti sa vorbiti despre inflatie si razboi, nu va impiedica nimeni. Doar ca e ca si cum te-ai duce la o dezbatere publica despre un subiect si ai pretinde violent ca oamenii de acolo sa discute despre subiectul care te intereseaza pe tine. Serios acum, relax.

  8. Cata verva pentru un astfel de subiect! Sunt si eu la fel ca multi altii total impotriva tam tam-ului care se face in urma poneiului roz care se pare ca a reusit sa ofenseze multe ” personalitati” contemporane dar trebuie sa recunoastem ca e felul romanesc de a gandi. Totusi nici proslavirea ICR-ului nu e o solutie si se pare ca niste comentarii impartiale, care nu fac nimic altceva decat sa exprime o parere au fost luate ca un atac. Ei bine nici eu nu inteleg sintagama “cultura ramaneasca autentica” folosita in contextul de mai sus. Hai sa coboram cu picioarele pe pamant! Doar pentru ca ne-au apreciat americani (Statele Unite fiind patria bunului gust:P) nu inseamna ca expozitia asta este etalonul adevaratei culturi romanesti. Si avem si probleme mai importante pe cap in momentul de fata: depasim tinta de inflatie cu doua puncte procentuale, razboiul rece e fashionable again, poneiul roz daca n-avea creasta nu o sa disturbew echilibrul planetei ( de fapt la cat e de subred o sa ma mai gabndesc la afirmatia asta…)

  9. Nu sunt genul de user care umple sute de bloguri cu pareri personale luand cu asalt ziare ro sau alte bloguri de sucess dar federul inca de la inceput mi-a placut si e singurul blog romanesc pe care intru. O determinare sa scriu a fost chiar titul acestui articol.
    Sunt si incerc sa fiu acel roman “invizibil” dar perceptibil intr-o tara unde vizle pentru romani sunt greu accesibile deocamdata dar si aici vizibilitatea unui roman de la 1 km ramane un lucru vadit.
    Eu ii numesc “neintegratzi” si spre a nu fi intzles prost nu ma refer la adoptarea integrala a unei culturi ci tocmai acest “blend” cultural.
    Sa invezti si sa iei ce e bun si de caliate si sa adoptzi intr-o maniera personala ca ulterior sa poti elimina acea distinctie de 1 km.
    Ei bine, ca sa sune Romaneste un pic pe placul unora “EI”, da si “EI” au uscaturi si “EI” au “tzigani si cocalarii” lor.
    Numai ca ce-i frumos e faptul ca la “EI” prin natura lor stiu sa claseze si sa diminueze aceasta patura sociala.
    Nu ai sa vezi niciodata un astfel de pesonaj “cocalar de strainatate” la televizor decat intr-un scenariu unde a fost impuscat unul din ei.
    E vorba de mesaj in fond. Esti cocalar vinzi droguri si nu ai un statut social…asta e finalitatea.
    Te pune sa alegi subconstient…dar cand in romania sa fii cocalar inseamna “gagici frumoase” “bani” si “valoare”…evident si rezultatul e oamenii ishi doresc asta.
    nu-s de acuzat…oamenii vor ce e “bine” si facil totodata pt ei.
    Nu am nici un atestat de sociologie sau pshihologie a maselor dar ideea e simpla…
    Promovezi maneaua…ai manelisti
    Cred ca problema e rezolvabila in timp e numai un moment de tranzitzie..
    Oamenii nu au avut si cand au posibilitatea sa aiba…nu-i mai intereseaza ce si cum au…au si asta le e suficient.

  10. acum ca nu ma mai simt nedreptatita pt ca ai acordat atentie commentului meu (yey!)pot sa spun (intr-o nota pro-diversitate)ca e ok sa nu avem aceleasi preferinte. nu fac parte din publicul lui Buzura (nici nu stiam ca are emisiune, ignorant me!) deci hmmm probabil ca exista mai mult de 2 categorii de preferinte (tv) dupa care poti clasifica indivizii. go figure! cat despre putulica pe care o flutura (in sens evident literar)acel baiat, probabil ca era unul din putinele registre in care se poate exprima coerent. ai dreptate discutia asta nu era despre ce credeam eu si hai sa nu o transformam intr-o discutie despre orgolii, sa zicem. promit sa nu mai raspund.

  11. Stimabile,
    Imi pare rau ca tu consideri argumentele mistocareala. Mai explicit decat mai sus nu cred ca pot sa fiu. In primul rand ICR nu a avut niciodata legatura cu folclorulcontraataca. Un fals argument adus de domnia ta. NU am zis ca icr nu face bine ceea ce face, nu am zis ca nu trebuie lasat sa faca ceea ce face in continuare. Am comentat articolul tau. Si am observat, ca si alti cititori, ca ai cam dat cu batul in balta cu expresia “cultura adevarata romaneasca”(si nu numai). De obicei cand nu intelegi ceva ai impresia ca cealalta persoana face misto de tine. Imi pare rau pentru tine. Te rog nu ma mai ruga si a treia oara sa repet ce am spus pentru ca putin exercitiu cerebral nu iti strica pana nici tie. In plus, stiu ca nu trebuie sa apar pe nimeni, dar andreea are dreptate. Neagoe a avut sansa sa se exprime liber, sa se apere, dar vocabularul sau sau emotiile l-au impiedicat. “Dictatura din studio”…aiurea…nu contest ca stan and co sunt niste dereglati dar daca tot ai solicitat un drept la replica foloseste-te de el. Nici pe mine nu m-a convins Neagoe, desi poate sunt publicul lui tinta. Revin…eu am comentat doar ce ai scris tu. Comparatia cu Gadea si Stan ar fi trebuit sa ma convinga de ceva…in loc de argumente…tu mi-ai dat o palma…la fundul meu roz.

  12. Alexandru, Andreea, n-am inteles ce-ati spus, puteti sa repetati?

    Lasand mistocareala la o parte, nu va agitati prea rau ca nu-i frumos.

    Alexandru, scotand din context nu faci decat ceea ce au facut si gadea si stan. Ceea ce promoveaza ICR-ul acum e “mai adevarat” decat folclorul contraataca si restul de dorinte “populare”. De unde si ideea ca ICR-ul trebuie lasat sa continue ce face, chiar daca 80% din tara nu e in stare sa aprecieze.

    Andreea, le multumeam celor care nu puneau o problema sau nu incepeau o discutie. Le-am multumit ca s-au exprimat, nu a fost o judecata de valoare, nu inseamna ca a fost mai important comentariul lor decat, sa zicem, comentariul tau. Sa spui ca Neagoe n-a facut uz de dreptul la libera exprimare in conditiile dictaturii din studioul ala nu dovedeste decat faptul ca te-ai uitat dar n-ai inteles nimic. Evident, nu tu esti publicul tinta, ceea ce, intr-un fel, ma bucura. Tu presupun ca esti mai degraba publicul lui Buzura & Co, dinozaurii, ca sa zic asa. Cand a zis Cristi “pula” si “muie, ba”, te-ai inrosit si ai schimbat postul?

  13. “tuturor celor care sunt de acord cu mine, le multumesc”. altfel, traiasca libertatea de exprimare- de care, by the way, Dl. Neagoe nu prea a facut uz atunci cand a venit la TV sa dea o dezminitire. sorry, pe mine nu m-a convins. dar, pe de alta parte, nu sunt eu publicul lui tinta. chestiune de gust, moncher.

  14. “iscutia nu e despre ce e si ce nu e “arta adevarata”, discutia e despre libertatea de exprimare si anti-pasunism”
    “ICR-ul va fi lăsat în pace să se ocupe cu promovarea culturii româneşti adevărate”
    Stimabile Eugen,
    Imi pare rau ca nu ai inteles ce am vrut sa spun. Imi pare rau insa ca tu ai impresia ca ai scris despre lib de expr, dar din pacate ai deviat putin. (Axioma-teorema care nu poate/nu trebuie sa fie demonstrata;t lui pitagora cred ca o stii; cand am spus ca pitagora te-ar fi facut ipotenuza am vrut sa spun ca ai fi meritat sa faci parte din acea teorema). Cand ai spus ca ICR trebuie lasat in pace sa promoveze cultura rom adevarata inevitabil ai facut o apreciere asupra artei. Desi ai spus ca discutia nu este despre arta adevarata prin aceasta afirmatie ai catalogat automat opera domnului neagoe, promovata de icr, ca fiind cultura/arta rrom adevarata. Prin urmare articolul tau a avut intentii bune dar s-a terminat artistic. 🙂

  15. @Voxy & Tudor & Dana – mersi

    @michael jackson – de-acord. ps – imi place beat it.

    @dstpc – discutia nu e despre expozitie, e despre dreptul la libera exprimare (si adi face aceeasi greseala ca si tine, confunda subiectele despre care se vorbeste)

    @alexandru – n-am inteles ce-ai spus, poti sa repeti?

    @george – nici eu nu sunt fericit, dar stiu ca e futil sa incerci sa schimbi ceva. mai degraba ma car din tara & scriu articole care nu or sa rezolve niciodata nimic decat sa… ce? sa intru in politica? sa ma fac prof si sa incerc sa-i fac pe aia mici sa fie mai misto decat parintii lor? e o lupta pierduta din start.

    @Andreea – discutia nu e despre ce e si ce nu e “arta adevarata”, discutia e despre libertatea de exprimare si anti-pasunism (ha ha, ce-am mai zis-o si pe asta)

    @Cosmin – nu iesim in strada. nu se rezolva nimic. daca icr-ul se intoarce in mizerie, well, n-o sa facem nimic. o sa fie ca inainte sa fi iesit din mizerie, si ne vedem de proiectele noastre. n-avem putere si, sa nu fim naivi, n-am avut-o niciodata.

  16. Pana la urma eu nu inteleg de ce e asa rau sa fii “invizibil”. Daca am fi vizibili ar fi ei invizibili? Si mai exact suntem invizibili fata de ce,cine,cum ? Adica as vrea sa fiu vizibil cocalarilor? Atunci cand sunt vizibil cocalarilor nu mai sunt invizibil, deci sunt vizibil, prin urmare sunt cocalar. A fi sau a nu fi invizibil? Sau vizibil? Cred ca in fata lui Dumneze suntem toti vizibili (sau invizibili) si la Judecata de Apoi, unde romanii vor incinge niste mititei si vor canta manele cu ingerii, dreptatea va fi facuta! Poneiul va fi razbunat!
    La multi ani Maria,Marian si Marioara! vizibili sau invizibili.

  17. “În cazul cel mai nasol, o să avem de-a face cu sancţiuni, moment în care ICR-ul se va întoarce în mizeria de unde d-abia a reuşit să iasă. Iar dacă se va întampla asta…” noi vom iesi in strada?

  18. romanii invizibili sunt si muti cumva? sau doar inghit ce li se ofera sub titulatura de arta contemporana? intr-adevar, problema e mult mai nuantata si scandalul cu ICR ul nu face decat sa dezveleasca identitatea gaunoasa pe care poporul roman o manifesta in toata eterogenitatea lui specifica.

  19. Sunt fericit ca cineva mai gandeste exact ca mine. Sunt bucuros ca ai scris asta domnule dtspc si sunt gata sa ma revolt ca e cazu, acum ca stiu ca macar unu mai gandeste ca mine. Si eu sunt invizibil, la munca, pe strada si in cartier cand ma duc acasa. Restu e decor 80%. Si nu sunt fericit.

  20. “culturii româneşti adevărate”
    “cocalarii şi diasporenii vor fi câştigat”
    Le zici bine in mare dar nu te agita prea tare ca incepi sa folosesti expresii care ma depasesc intelectual. Prima axioma e geniala,la care Pitagora te-ar fi facut ipotenuza: ICR=Cultura romaneasca adevarata. Nu inteleg inca ce au castigat cocalarii si diasporenii. Si daca e un premiu in bani sau ceva de mancare, felicitari lor! Eu sunt satul…

  21. din nou felii mari de categorii, judecati transante. ce se scapa din vedere si este suparator e ca niciodata in genul asta de dispute nu se mai ajunge la discutia strict concentrata pe lucrarile expuse. nu sunt puse la indoiala si comentate cum e firesc – scopul unei expozitii-, neramanand decat poleiala cu “promovarea culturii romanesti adevarate”. nici alti artisti care folosesc zvastica (doar un ex) nu sunt imbratisati, ci le sunt sterse postarile etc. e ceva care depaseste judecata teritoriala iar un cap limpede ar trebui sa nuanteze.

  22. eu cred ca incercarea de a trata povestea asta cu seriozitate e din start sortita esecului. pentru ca nu ai cu cine. sau poate playerii de pe scena actuala sint amatori de vorbit cu peretii.
    poate putin mai multa ironie (mult mai multa) ar deturna cumva povestea intr-o directie cu sens, ca sa zic asa. 🙂

    io zic pe pe langa sa se fie cu neagoe, s-ar putea incepe in masa sa se fie cu domnul de mai jos.

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3939/2663381/1/costel-busuioc-afp-mediafax-foto.jpg

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.